Stefan Andrei - Despre Romania ... cu Stefan Andrei

"Eu am fost ultimul om cu care s-a vazut Ceausescu. M-a chemat pe 21 decembrie, seara la ora 22:30. Am ajuns acolo impreuna cu Ilie Vaduva, consilierul sau personal. Mi-a pus o singura intrebare: - Sub influenta Ungariei, Austria a cerut discutarea in Consiliul de Securitate a situatiei din Romania. Ce crezi despre asta? - Nu e nimic. China are drept de veto, se va opune si nu se va discuta situatia tarii noastre in Consiliu".

Stefan Andrei a fost primul ministru comunist primit de presedintele american Ronald Regan. In calitate de Ministru de Externe, intre 1978 si octombrie 1985, el a lucrat direct cu Nicolae Ceausescu si a negociat - adesea din pozitii defavorabile - problemele Romaniei cu mari lideri politici ai lumii. A asistat alaturi de intreaga lume la crearea Uniunii Europene, dar de cealalta parte a baricadei. Acum, la 75 de ani, rememoreaza alaturi de The Investor amintiri ale regimului comunist si asista la schimbarile societatii romanesti inainte de integrare, cu condescendenta aferente varstei si experientei de viata.  

Cum priviti integrarea Romaniei in Uniunea Europeana?

Europa are nevoie de noi, nu stiu in ce masura avem noi nevoie de Europa. Interesul este ca Romania sa fie transformata intr-o piata de desfacere, pentru ca avem un mare potential de consum, ceea ce este in interesul Uniunii Europene. In plus, noi detinem o pozitie strategica importanta in Europa, avem deschidere la mare. Asta creaza multe posibilitati. Occidentul a dat o mare lovitura prin deschiderea frontierelor Romaniei si a altor tari. Au luat o serie de specialisti fara sa investeasca nici un ban, tineri care au plecat, crescuti si educati cu resursele noastre.

Cand ati anticipat posibilitatea crearii Uniunii Europene?

Inca de la infiintarea Pietei Comune, in 1954, la Roma, Uniunea Europeana a inceput sa prinda contur. Nu ne convenea, dar era o realitate. Noi am stabilit relatii cu tarile membre, mai ales privind regimul exporturilor pe grupe de industrie usoara si constructii de masini. Daca privim in trecut, Romania la aceea vreme era o mare putere industriala, produsele iesite din fabricile noastre fiind recunoscute in toata lumea.

In ce relatii era Romania la aceea vreme cu tarile capitaliste?

Dupa declaratia de independenta din aprilie 1964, am inceput demersurile pentru stabilirea legaturilor diplomatice cu Occidentul. Odata cu venirea la putere a lui Ceausescu, au luat amploare relatiile noastre cu Statele Unite ale Americii, unde a fost trimisa o delegatie formata din Birladeanu si Gaston Marin.

In Franta a fost trimis Gheorghe Maurer, un mare om politic si un foarte bun diplomat. Apoi am stabilit legaturi si cu Italia. Important a fost stabilirea relatiilor cu Austria, acolo era cancelar Bruno Kreisky, unul dintre cei mai intelepti lideri ai acelui moment. Cei care scriu acum despre politica externa a Romaniei din acea vreme omit un act de mare importanta - stabilirea relatiilor diplomatice cu Republica Federala Germana, in 1963, acest lucru fiind un act esential pentru viitorul Europei.

Pana la stabilirea acestei relatii, RFG-ul se conducea dupa doctrina Hallstein, care scotea din discutie orice legatura cu tarile care intretineau relatii diplomatice cu Republica Democrata Germana.  

Haideti sa vorbim putin despre America. Cum decurgeau relatiile economice la acea vreme?

Legaturile economice s-au dezvoltat mai ales dupa ce am primit clauza natiunii celei mai favorizate, relatiile romano-americane din aceea perioada fiind mult mai bune decat in actuala perioada. La un moment dat aveam nevoie de un credit de 300 milioane de dolari, care sa fie garantat de Guvernul american prin Eximbank.

Pentru asta m-am intalnit cu Regan, care dupa o scurta discutie mi-a promis ca analizeaza problema si o sa primesc un raspuns in scurt timp. Dupa trei zile a semnat hotararea si Eximbank-ul a varsat banii in cont. Am fost primul ministru comunist primit de Ronald Regan.

Se vorbea in acea perioada de o intensa activitate a spionajului economic. In ce masura este adevarat?

Spionajul economic a existat si va exista intodeauna. De exemplu, cand luam licente de la americani pentru armament, ne angajam sa nu le vindem rusilor si sa avem grija ca informatiile sa nu fie furate.

De aceea aveam in toate intreprinderile care detineau astfel de licente ofiteri de securitate. O parte din cei care au acum dosare erau contactati de securitate sa supravegheze ca datele sa nu ajunga in mana rusilor. La fel se proceda si cu licentele luate de la rusi.

Cum ati ajuns in diplomatie?

In 1960 a avut loc o reorientare a politicii noastre externe, o degajare de Uniunea Sovietica si de consecintele celui de al doilea razboi mondial. In aceste conditii, eu am fost trecut de la sectia culturala a Uniuni Studentilor, unde activam in aceea vreme, la sectia internationala. Am fost numit seful relatiilor externe al Uniunii Tineretului Muncitor. Pe aceasta functie am activat pana in 1965, tot timpul acesta lucrand direct cu Ceausescu. Cand acesta a preluat puterea in martie 1965, m-a numit adjunct al sefului sectiei internationale a Partidului Comunist Roman, unde am activat pana la varsta de 41 de ani, cand am devenit secretar al Comitetului Central pe probleme internationale.

Coordonam intreaga activitate externa de partid si de stat, inclusiv pe cea a Ministerului Apararii Nationale si a Ministerului de Externe. In martie 1978 am avut o intalnire cu Ceausescu si in urma intrevederii am fost numit ministru de externe - functie pe care am detinut-o pana in octombrie, 1985.

Cum a fost perioada petrecuta langa un personaj ca Ceausescu?

Foarte ciudata. In primul rand nu vorbim numai de un singur personaj. Unul a fost Ceausescu in perioada '65 -'70, altul dupa venirea Elenei si cu totul altul in ultima perioada, cand era batran si bolnav. Deci nu exista numai un singur Ceausescu.

Era un om ciudat, fara cultura, tot timpul cu garda sus, vesnic nemultumit de munca colaboratorilor, dar cu o mare intuitie politica si patriot in felul lui. Nu citea, se uita uneori la televizor, iar marea lui pasiune era vanatoarea.

V-ati opus vreodata unei decizii luate de el?

Sa lamurim un lucru: eu nu am fost dizident, nu am intrat cu forta in partid. M-am dus de buna voie, am crezut in idealurile partidului si nu ma dezic de convingerile mele si activitatea mea. Am avut si contradictii - am fost primul care am criticat-o pe Elena Ceausescu intr-o sedinta. Reactia lui Ceausescu a fost "Cine se mai atinge de tovarasa, il distrug!".

Alta a fost in legatura cu datoria externa, eu considerand o greseala sa mergem pe plata intregii datorii, in conditiile care plateam credite la care aveam dobanda de 6%, cand dobanda pe piata era de 9%. La Ceausescu important era cand prezentai problemele si cum le puneai - el avand un metabolism mai lent, intra mai greu in actiune. Intodeauna inaintea unei vesti rele trebuia sa aduc doua bune, ca sa fac partie pentru ceea ce urma.

Relatati-mi o misiune diplomatica dificila pe care ati incheiat-o in favoarea Romaniei.

La un moment dat, China si-a schimbat orientarea, a redus investitiile in domeniul industriei grele a constructiilor de masini, axandu-se pe industria bunurilor alimentare si de larg consum. Romania la aceea data exporta Chinei materia prima pentru industria constructiilor de masini. Prin schimbarea orientarii lor, pierdeam un segment important pe piata exporturilor. Eu am primit sarcina sa conving China sa continue importurile, la fel ca in ani precedenti.

Am avut o intalnire cu Deng Xiaoping, unul dintre liderii Partidului Comunist Chinez la acea vreme, in care i-am explicat ca in timp ce aceasta decizie nu era o mare problema pentru ei, pentru noi era o nenorocire. In aceeasi zi, China a revenit asupra deciziei in ceea ce privea Romania.

Ati fost tentat sa reveniti in viata politica dupa '90 ?

Eu am intrat in inchisoare pe 11 ianuarie 1990, unde am stat 29 de luni.

Acolo am hotarat sa nu mai intru in politica. N-am mai vrut sa intru in nici un partid sau sa particip la vreo alegere, nici pentru Constitutie, nici pentru presedintie.

Nu am vrut sa candidez nici macar pe un post de consilier comunal sau de sector. Am avut discutii cu politicieni ca Melescanu sau Geoana, insa de la inceput am spus un lucru: eu mi-am incheiat misiunea pe 22 decembrie 1989. Tot ceea ce mi-a mai ramas acum este cititul, cartile fiind una din marile mele pasiuni.

articol scris de Radu TODERAS - , articol scris de Anca TOMA -