Prof. dr. Ioanel Sinescu, directorul Centrului de Chirurgie Urologica, Dializa si Transplant Renal

Ioanel Sinescu a crezut intotdeauna in perfectionarea continua - de pe vremea cand rezolva probleme dificile din Gazeta matematica si pana in prezent, la conducerea Centrului de Urologie, Diagnoza si Transplant Renal Institutul Clinic "Fundeni". Pentru lumea medicala internationala, este specialist in chirurgie urologica, oncologica si reconstructiva, transplant si microchirurgie. Pentru Romania, este unul dintre "revolutionarii" transplantului renal si omul care a adus clinica Fundeni la excelenta europeana.

Care sunt primele amintiri din cariera dumneavoastra?
Am avut de ales intre meseria de inginer si cea de medic. In primii doi ani la Liceul Negruzzi din Iasi am fost atras de stiintele exacte. imi placeau problemele din Gazeta Matematica, imi placea sa intuiesc rezolvarea lor, sa aplic formule, sa ajung la rezultatul final.

Ultimii ani i-am facut la Liceul Militar "Stefan cel Mare" din Campulung Moldovenesc, o scoala cu o programa foarte densa in materii reale. Cand mi-am pus problema ce voi face dupa bacalaureat, am ales examenul de admitere la Facultatea de Medicina din Bucuresti. Atunci, dirigintele meu m-a dus intr-o sala de operatii, mizand ca ma voi razgandi dupa ce am sa vad acolo. Asta nu s-a intamplat si in doua saptamani m-am decis.

In anul intai de facultate am avut un mic soc la anatomie, in sala de disectie - 20 de cadavre tocmai scoase din formol, acoperite de cearsafuri albe, asteptau aliniate, pentru ca noi sa invatam mii de notiuni si denumiri. Am simtit o usoara disperare, un regret ca nu regasesc nimic din ce ma atragea la formulele de matematica si fizica. Am avut senzatia ca am gresit incercand sa fac altceva. Mai tarziu nu a mai fost nici o problema, chiar niciuna.

Cum ati ales specializarea in urologie?
Ceea ce a urmat a venit firesc, in tot ce a insemnat formarea mea ca student, ca tanar medic si ca specialist. Am absolvit facultatea in 1977. A fost o promotie foarte buna - colegii mei cu diverse specialitati fac acum medicina de varf, in Romania si in afara.

La inceputul anului sase, am luat concursul de internat, la specialitati chirurgicale. La promotia noastra de 700 de studenti erau doar 12 locuri la chirurgie. Am ramas in Bucuresti si am terminat internatul in 1979.

In acea perioada, clinica de la Fundeni se pregatea sa efectueze primul transplant renal. A fost un moment de cotitura pentru mine. Am decis sa raman ca asistent stagiar la urologie si sa lucrez cu marele profesor Eugen Proca. M-am inscris la concurs si am reusit. Pe 8 decembrie 1979, chiar de ziua mea de nastere, eram asistent stagiar.

In 1997 am devenit directorul Centrului de Chirurgie Urologica, Dializa si Transplant Renal "Fundeni". Nu a fost deloc simplu sa aduc aceasta clinica la o dimensiune internationala. Unul din argumentele mele este ca am avut noroc.

Care ar fi momentele cheie care v-au marcat cariera?
In primul rand, l-am avut profesor pe Eugen Proca, unul dintre putinii profesori adevarati de la acea vreme, om extrem de inteligent, cultivat, destept, un foarte bun chirurg doritor sa progreseze profesional. Am intrat intr-o clinica cu un standard profesional extrem de ridicat.

S-a adaugat apoi plecarea in Statele Unite, in 1984, la o specializare in chirurgie sub microscopul operator. Am fost printre putinii care inainte de 1989 au reusit sa iasa din tara. Ce am invatat in America a fost capital. in 1985, am ajuns sa fac primele autotransplante testiculare din Romania, sub microscopul operator, si primele operatii de impotenta vasculogenica. A fost o sansa extraordinara sa plec apoi in fosta Germanie de Vest, la Hamburg si Munchen, si sa-mi insusesc tehnicile de endorologie, de spargere a calculilor renali prin unde de soc.

Care a fost momentul de cotitura pentru transplantul renal romanesc?
Din decembrie 1989, istoria a inceput sa se scrie altfel. Transplantul renal era realizat inca din 1980. in acesti noua ani, la Fundeni au avut loc 27 de operatii, toate cu donatori in viata, compatibili imunologic cu cel care primea.

Nu se stia pe atunci de compatibilitate, de medicatie imunosupresoare, cum sa faci organismul sa accepte un organ strain, sa nu-l respinga. in 1993 am avut o discutie cu prof. Proca si i-am spus ca etapa transplantului cu rinichi de la donatori in viata este depasita si ca ar trebui sa incepem prelevarea de la donatori in moarte cerebrala.

Am trimis un fax in Statele Unite, unde aveam deja prieteni, cerandu-le suportul pentru a efectua un stagiu de pregatire in recoltarea de organe de la donatori in moarte cerebrala. Am primit raspuns favorabil. intre 1993-1994 am facut pregatire la Cleveland si la Louiseville. Acolo m-am pus la punct cu tot ce inseamna recoltare de la donator in moarte cerebrala, transplant, imunosupresie, si tot ce insemna urologia superperformanta americana.

Ati revenit in tara cu ambitii pentru mari schimbari...
Dupa ce am preluat manageriatul acestei clinici, pot spune ca am reusit sa transfer aici o parte din urologia americana. in 2000, aceasta clinica a ajuns la standarde internationale. Totul era nou - dotarea tehnica, blocul operator, sectia de reanimare si departamentul de transplant. De asemenea, toti colegii mei au facut stagii de pregatire in afara.

Eu cred ca am reusit sa depasim decalajul. Nu singur, pentru ca singur nu se poate. Mai intai cu mine, tot timpul, petrecand cate 14 - 15 ore pe zi in spital. Nu se putea altfel. Nu puteam accepta, cu modul meu de a gandi si de a aprecia lucrurile, ca la sfarsitul fiecarei zile sa nu iasa lucrurile bine.

Care a fost rezultatul acestui efort?
Avem acum la clinica o experienta uriasa si uluitoare. Pe anumite paliere de specialitate intalnim standardele actului medical la nivel european in chirurgie urologica, oncologica si tot ce tine de transplantul renal. De fapt, nu mai exista in Europa o clinica de dimensiunile acesteia, cu o capacitate de 200 de paturi.

Avem noua sali de operatie numai pentru urologie, 22 de paturi de terapie intensiva pentru chirurgie urologica, un departament de transplant renal de 32 de paturi. Toata activitatea centrului este organizata in asa fel incat acoperim toate segmentele specialitatii - tot ce inseamna chirurgie urologica oncologica, litiaza, andrologie, enderologie, chirurgie pedriatica si de altfel orice aspect al celor 12 subspecialitati ale urologiei.

Nimeni, in momentul de fata, in Romania, nu poate sa mai cuprinda toata specialitatea urologica. La noi, fiecare medic este specializat intr-o ramura a urologiei, astfel incat adunand ce face fiecare sa realizam un intreg. De aceea nu veti intalni in Romania cazuri nerezolvate in acest domeniu al medicinei, incat sa fie nevoie sa fie rezolvate in strainatate.

Suntem o clinica de chirurgie urologica, dar in acelasi timp si o unitate de invatamant. Avem studenti care isi fac stagiul de pregatire aici. Avem medici rezidenti, medici urologi care vin la supraspecializare in centrul de excelenta in urologie din cadrul Asociatiei Europene de Urologie.

Clinica este bine pozitionata in urologia europeana...
Am organizat congrese europene, precum si Congresul Mondial de Urologie. Mari specialisti urologi din Europa si din intreaga lume au venit la congresele noastre si la noi la clinica. Acum 13 ani, Asociatia Americana de Urologie a hotarat sa sprijine financiar doua centre din Europa de Est, unul dintre ele fiind chiar cel de la Fundeni. Am primit ajutor si de la Asociatia Europeana de Urologie (echipament si schimb de experienta). Dar aceste lucruri nu vin niciodata singure. Daca nu-ti prezinti activitatea, daca nu intri in relatie cu restul specialistilor din afara tarii, singur nu poti sa progresezi. Competitia este cea care conduce la succes.

Cum explicati tendinta absolventilor de medicina de a pleca peste hotare?
Aici avem de-a face cu un fenomen global, la nivel european, intalnit si in Germania, de exemplu. Exista acolo o migratie masiva a specialistilor catre Scandinavia si Anglia. A scazut foarte mult interesul pentru medicina, au scazut castigurile, iar cei care absolva medicina, fie pleaca din Germania, fie nu profeseaza. Se intampla ca golul de acolo sa fie umplut de romani. Tendinta medicilor romani este sa plece pentru un venit decent. Un rezident in Romania este platit cu 600 RON, in timp ce in afara are 2.000 de euro.

Cat de grea este specializarea unui medic chirurg?
Un medic rezident devine specialist competent dupa 15 ani de profesie. Asta inseamna cinci ani de rezidentiat, pana ajunge specialist, si sub zece ani ca sa poata aborda cu maxima competenta aspecte grele ale specialitatii. intre 35 si 40 de ani poate ajunge sa faca performanta.

In medicina, intotdeauna exista semne de intrebare, nu mai e ca in matematica. Chiar daca ai facut ceva corect (si aici e greu de apreciat). in raport cu ce? Care e standardul la care te raportezi? Poti sa faci o operatie corect si la timp, dar rezultatul poate sa nu fie pe masura investitiei.

Chirurgia este un soi de confruntare cu pacientul, care pleaca de pe pozitii inegale. Ca medic esti obligat sa redresezi o situatie, trebuie sa repari ceva. De regula afectiunile sunt complexe si cuprind mai multe tare organice asociate, in asa fel incat ce ai facut tu din punct de vedere al procedurii chirurgicale trebuie sa aiba rezultat pentru pacient si nu pentru operatia respectiva.

La Fundeni avem 17 medici, fiecare cu un rol foarte clar in ceea ce priveste contributia la dezvoltarea specialitatii atat in clinica, dar si in afara. Fiecare are un segment al urologiei pe care il aprofundeaza. Este obligat sa se informeze si sa se educe la nivel international. De asta ma ocup personal, ma oblig sa le asigur accesul, iar ei au obligatia sa progreseze.

Care ar fi cele trei calitati de baza pe care trebuie sa le aiba un medic?
In primul rand trebuie sa fie competent. Competenta implica fara indoiala o componenta intrinseca, un grad cel putin mediu de dotare genetica, o instructie riguroasa si o aplecare, un soi de predispozitie pentru a face lucruri bune pentru cel aflat in suferinta.

Pentru ca poti sa fii bun, bine instruit, dar sa fii insensibil. Ideea este sa incerci sa rezolvi fiecare situatie pana o aduci pe linia de plutire. Asta tine de gradul de disponibilitate personala pe care ai mostenit-o genetic, ai cultivat-o prin instructie, si de calitatea umana de a te angaja la ceva ce este greu si presupune sacrificiu - sa dai din timpul tau, sa renunti la momentele tale de liniste.

Ce faceti dumneavoastra in momentele de liniste?
Timpul meu liber este seara tarziu, sambata si duminica dupa-amiaza. Mai intai de toate sunt obligat sa fac atunci ce n-am facut in timpul saptamanii (corespondenta, publicistica si instructia proprie). Nu poti miza pe pozitia pe care te afli si sa spui ca nu mai ai nevoie de upgrade. in fiecare luna trebuie sa te aduci la zi cu tot ce e nou in specialitate.

Altfel, dupa cativa ani te-ai deprofesionalizat. Asta face parte din educatia medicala continua. Ea are o parte personala si o parte decisa de sistem, de minister, de universitate, de spital. Medicul este reacreditat din cinci in cinci ani, cand trebuie sa arate ca a tratat un numar de bolnavi, ca a publicat articole in publicatii de specialitate, ca a participat la congrese.

Repere profesionale
 - Prorector si profesor de Urologie la Facultatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila", din 2004;
 - Director al Centrului de Chirurgie Urologica, Dializa si Transplant Renal "Fundeni" din Bucuresti, din 1997;
 - Director medical al Spitalului Clinic Fundeni (1997 - 2006);
 - Membru fondator al Asociatiei Romane de Urologie, in 1988;
 - Membru in boardul Asociatiei Europene de Urologie, din 2000;
 - Absolvent al UMF Bucuresti, promotia 1971-1977.

Alaturi de echipa sa, profesorul pregateste lucrarea "Transplantul renal", monografie complexa a specializarii urologice din Romania.

1954 - primul transplant renal din lume are loc la Boston (Statele Unite), la gemeni univitelini cu aceeasi structura imunologica.
13 februarie 1980 - primul transplant renal din Romania, realizat de prof. Proca, in clinica de la Fundeni.