articol de Ana-Maria GAVRILA, OCTOMBRIE 01, 2007, 08:00 EEST

In jurul lumii "E lung pamantul, ba e lat!", spunea Cosbuc. Exploratoarea Maria Uca Marinescu, care a vizitat Pamantul in lung si-n lat la propriu, spune insa ca e mai ales extrem de fascinant. Din Antarctica pana in Papua Noua Guinee, de la Polul Sud pana in Africa si Nepal, din India si Tibet pana in Europa, din America de Nord pana in America de Sud si din Alaska pana in Mongolia si Siberia cu Polul Nord, nimic nu a scapat Mariei Marinescu.

La 67 de ani, ea este hotarata ca explorarile sa nu se termine aici. Trebuie doar sa simta ca o anumita regiune a globului o cheama si va fi gata de drum in scurt timp. Calatoriile sale sunt calatorii ale cunoasterii. Studiaza civilizatiile vechi, populatiile care traiesc in zone indepartate, cu traditii ancestrale.

Ati fost in Tibet, ati traversat Canada de la est la vest, Africa de la sud la nord, ati fost in America de Sud. Ce v-a indemnat sa faceti aceste calatorii?
Precedentul acestor calatorii l-au reprezentat drumetiile din tara mea. Eu sunt pasionata de istoria, cultura, filozofia de viata a popoarelor si atunci caut sa calatoresc cat mai mult si sa cunosc cat mai multi oameni. Inainte de '89 am facut excursii cu elevii mei din Maramures pana in Dobrogea, din muntii Calimani pana pe Rarau-Giumalau, locul unde se pastreaza relicve ale istoriei vechi a poporului roman.

In plus, de mica am fost pasionata de expeditiile celebre scrise de Jules Verne, pe care le-am citit in intregime si pe care chiar si acum le mai citesc. Am fost surprinsa sa plec in expeditie la Polul Nord magnetic si sa constat cu surprindere ca extremitatea de nord a Canadei si configuratia tarmurilor acoperite de gheata si zapada sunt exact asa cum le-a descris Jules Verne - un scriitor foarte actual.

Cum alegeti o destinatie de calatorie?
Nu pot spune cu exactitate ce anume ma cheama intr-o directie sau alta. Este ceva care apare in sufletul meu, eu spun ca este o chemare care ma determina sa plec cu gandul in directia aceea. In clipa cand acest gand s-a fixat, incep sa construiesc: citesc foarte mult, ma documentez despre zona respectiva si despre tot ceea ce s-a intreprins deja in alte expeditii acolo. Eu nu calatoresc turistic.

Ies din traseele turistice, deoarece ele cauta doar elementele de senzatie. Un turist obisnuit nu se va duce sa stea in mijlocul unei etnii care traieste la fel ca in urma cu 800 de ani, cum a fost recenta mea calatorie in Tibet. Majoritatea oamenilor nu sunt interesati de cultura, filozofia si modul de viata al localnicilor. Asadar, cand plec stiu ca sunt in cautarea anumitor lucruri si apar tot felul de intrebari carora incerc sa le gasesc un raspuns.

Calatoriti adesea singura. Nu va este teama?
De ce? si pe alte meleaguri sunt oameni ca si mine, iar atata timp cat se poate conversa si crea o punte de legatura de la egal la egal, nu mi-e frica. Gasesc intotdeauna metoda cea mai buna de a dialoga, iar dialogul prieteniei se potriveste peste tot in lume. Am fost singura in 11 tari in Africa. E adevarat ca inainte m-am dus la Ministerul de Externe - Directia Africa si m-am informat asupra locurilor in care e bine sa merg si a celor pe care trebuie sa le ocolesc sau unde trebuie sa am mare grija.

Care este locul cel mai drag dintre cele vizitate?
Pentru mine, Mongolia este cel mai placut loc din lume. Este o tara imensa, cu zone de sute de kilometri nelocuite. Intalnesti pastori care traiesc in iurte. Sunt doar trei - patru orase mai importante. In rest, mergi calare. Am mers si eu prin podisul mongol, in mijlocul naturii si in goana calului. Este fantastic. Aici am simtit senzatia de libertate si faptul ca nu depinzi de absolut nimic si de nimeni. Poti sa stai acolo o luna, te hranesti cu ce iti ofera natura, nu-ti trebuie altceva.

Ce alte sentimente va incearca de-a lungul calatoriilor?
Daca in Mongolia am simtit ce inseamna libertatea cu adevarat, in Papua Noua Guinee si pe Insula Pastelui am constientizat sentimentul fericirii depline. Am fost in 2003 in Australia si Oceania si doream foarte mult sa ajung in Papua Noua Guinee, despre care lumea imi spunea ca este o tara periculoasa. Initial am fost dusa pe o insula asezata pe un recif de corali - o zona absolut superba.

Apoi, fiindca doream sa calatoresc in zona montana, am primit doi ghizi - doi tineri papuasi. Initial imi era nitel frica de ei. Erau zvelti, imbracati sumar, desculti si mergeau cu maceta prin padure, taind vegetatia spre a face loc de trecere. Mi-a fost teama sa nu-mi taie si mie capul cu maceta, stateam chiar un pic in urma lor, dar pana la final ne-am imprietenit si am descoperit ca sunt oameni foarte pasnici. M-au invitat sa le vizitez satul de colibe si a fost o experienta extraordinara. Acolo am vazut pentru prima data o pasare unicat - kasoay - care are se pare reminiscente din perioada glaciatiunii. Este o pasare imensa, cat biblioteca de mare, asemanatoare unui curcan, cu picioarele acoperite cu solzi.

Bastinasii o prind cand e pui si o inchid in cusca, pentru ca ea reprezinta zestrea tinerelor papuase la nunta. Sunt extrem de rare, de aceea o asemenea zestre spune ceva despre statutul social al fetei. Ei bine, in mijlocul acestor oameni care seara de seara se aduna in jurul focului pentru a manca, dansa si canta m-am simtit fericita. Un moment in care nimic nu ma incorseta, niciun gand, nicio teama.

V-ati intors de curand din Tibet. Cum v-au intampinat aceste tinuturi?
Prima mea calatorie in Tibet a fost in 1996 si nu a durat decat trei ore. Am vrut sa ajung din China in Tibet, nu mi-am calculat bine timpul, in consecinta nu mi-am permis mult timp in Lhasa. Urmatoarea calatorie am intreprins-o in vara lui 2003, cu niste prietene. Am vazut partea estica a podisului tibetan. Anul acesta am primit o invitatie pentru a expeditie in Tibet cu doua obiective: zona Humla (partea nord-vestica, la granita cu Nepalul), o zona salbatica, foarte interesanta, unde s-au pastrat elementele filozofiei si vietii tibetane, si un pelerinaj organizat la muntele Kailash, muntele sfant al Asiei, unde hindusii spun ca a coborat Shiva (din aceasta cauza, muntele are o energie aparte).

In acest pelerinaj nu se urca pana la 6.714 metri, cat are muntele, ci doar pana pe la 5.600 de metri. Fiecare portiune de traseu are partea sa sacra si este bine sa se ajunga pe luna plina, pentru a simti energia muntelui. Credinciosii fac acest pelerinaj pe jos - "mersul ramei" (te culci la pamant, te ridici, iar te culci, iar te ridici). Este un drum dificil de parcurs, mai ales ca mergi la altitudine foarte mare si sunt probleme si cu vremea.

Cum sunt oamenii Tibetului?
Sunt foarte primitori si placuti. Poti sta de vorba cu ei. Tot ceea ce au nevoie isi procura din mijlocul naturii: hrana, plante medicinale, apa. Am trecut prin asezari de nomazi care traiesc la fel ca in secolele XIII - XIV. Nu cunosc valoarea banilor si nici nu au nevoie de asa ceva, fac schimb in natura cu produse.

Ce sentimente v-au incercat in aceasta calatorie?
Am ramas impresionata de aceasta zona in care civilizatia actuala aproape ca nu a patruns. E o zona curata, nepoluata. Vezi oamenii traind in mijlocul naturii, fiind mult mai fericiti decat noi, "civilizatii". Spre estul Tibetului a inceput, insa, sa-si faca simtita influenta civilizatia actuala - a aparut o anumita organizare, au patruns marfurile moderne - tehnica si alimente.

De exemplu, in 2003 cand am vrut sa vizitez o statueta deosebita dintr-un templu tibetan am vazut un calugar in pozitie de lotus, rugandu-se. Mi-a fost jena sa-l perturb. La un moment dat, i-a sunat telefonul mobil. si-a intrerupt rugaciunea si s-a dus afara sa vorbeasca, iar eu am putut sa intru in templu si sa vad ce ma interesa. Acum, in 2007, am observat ca majoritatea calugarilor vorbeau la mobil chiar in templu, fara nicio problema.

Care este filosofia de viata desprinsa din calatoriile facute?
Am plecat cu foarte multe intrebari la care cautam raspuns si m-am intors cu si mai multe. Motto-ul meu? Fiecare calatorie incepe cu primul pas. Am invatat foarte multe din calatoriile mele, privesc altfel viata. Am capatat generozitate in a intelege oamenii. Tibetanii spun ca noi suntem incarcati cu foarte multe lucruri in plus fata de ceea ce am avea in mod real nevoie. Daca am reusi sa scapam de acest balast, am deveni persoane simple care traiesc simplu si modest.

De unde ati gasit resursele financiare pentru a calatori?
La inceput de tot, in anii '90, mi-am vandut masina. Apoi am vandut o casa si m-am mutat in apartamentul unde m-ati gasit astazi. Am mai vandut si niste pamanturi, mostenire de la bunica. In 2001 - 2002 am apelat la niste organizatii. Eu sunt ardeleanca si mai bine imi tai mana decat sa cer. Totusi, m-am dus argumentand cu diferite materiale. Uneori, sponsorii mi-au devenit prieteni, alteori am batut la usi inchise. Am avut intotdeauna noroc sa gasesc o cale de a pleca, chiar si cu bani mai putini.

Cum ati defini exploratorul?
A fi explorator inseamna a-ti alege o viata pentru a cunoaste. Explorarea reprezinta o calatorie a cunoasterii, in special a cunoasterii oamenilor, a vedea cum traiesc ei si a recunoaste ca pana la urma ceilalti sunt tot oameni ca si noi. Nu exista nicio diferenta intre bosimanii din desertul Kalahari si un papuas din Papua Noua Guinee. Exista doar moduri diferite de a opta pentru o cale sau alta in viata.

Expeditii:
1990 - Traverseaza China de la est la vest pana in Tibet; expeditie solitara;
1996 - Traverseaza Canada de la est la vest pana in Yukon si viziteaza asezarile eschimosilor din zona arctica; expeditie solitara;
1996 - India, Nepal si Sikkim; strabate tari europene;
1998 - Pe urmele vasului Belgica si ale savantului roman Emil Racovita in Antarctica. Expeditie in Argentina, Patagonia, tara de Foc, Chile, Bolivia, Peru, Ecuador si Insula Pastelui - expeditie solitara;
1999 - Traverseaza continentul african de la sud la nord strabatand Africa de Sud, Namibia, Botswana, Zimbabwe, Malawi, Kenia, Tanzania, Sudan, Etiopia, Egipt si Tunisia; expeditie solitara;
2000 - Drumul vikingilor - din Delta Dunarii prin Peninsula Kola, Arhipelagul Svalbard, Norvegia, Shetland, Farroe, Islanda si Groenlanda;
2001 - Cucerirea Polului Nord prin Siberia si Peninsula Taimar - expeditie internationala pe schiuri;
200l - Cucerirea Polului Sud prin tara de Foc si baza Antarctica Patriot Hill - expeditie internationala pe schiuri;
2003 - Australia, Tasmania, Papua Noua Guinee si Noua Zeelanda; expeditie solitara. Din nou in Tibet - 1.000 de kilometri prin podisul tibetan, trecatori de 5.400 m si tabere de baza ale Kanchendjonga, Everest si Annapurna.
2004 - Expeditie in Alaska din sud spre nord si nord-vest - Barrow, Kobuk, Kiana, Kotzebue, Gambei, Little Dionide, Point Hope, Nome si Arhipelagul Aleutinelor. A ajuns in masivul Denali - Mc. Kinley si masivul Wrangel - St. Elias si a escaladat ghetarii Kennicot si Ruth; expeditie solitara;
2005 - Expeditie in Mongolia si Siberia - Karakorum, Desertul Gobi, Masivul Altai, Lacurile Khorgo si Khuvsgul cu crescatorii de reni, vanatorii cu vulturi si samanii din Republica Buriata si Insula Olkhon din Baikal.