Johnny Raducanu, Mr. Jazz of Romania

Afara caldura infernala, +40ş C. in ciuda problemelor de sanatate pe care le are, Johnny Raducanu are amabilitatea sa ne intalnim, undeva, pe bd. Banu Manta, la un restaurant. E pus pe glume si mici sotii cu talc. Deschis sa vorbim despre orice subiect,

Johnny Raducanu ne deapana amintiri de demult, filosofeaza si ne da, indirect, o lectie de viata. La 76 de ani, monstrul sacru al jazz-ului romanesc are o verva pe care nu i-ai fi banuit-o. Secret marca Johnny Raducanu.

Cum s-a nascut pasiunea dv. pentru jazz? stiu ca a existat o traditie muzicala in familie.
Muzica vine de undeva si gata. Ziceti-i Dumnezeu, Natura sau cum doriti. Cand vine, vine si nici nu trebuie sa te intrebi de unde vine! Si am bagat de seama ca nu vine la oricine si nu ca ai vrut tu. Poti sa te instruiesti o viata intreaga, sa citesti cele mai importante carti si sa beneficiezi de o educatie exemplara.

Muzica este un dar pe care ti-l face Dumnezeu, fara El nu faci nimic. E ca si cum faci o mancare urmand reteta intocmai (instructia), dar nu ii pui condimentele care se potrivesc (talentul). Pe de alta parte, nu ajunge sa ai talent muzical, iti trebuie si o cultura vasta, educatie corecta. Trebuie sa mergi in paralel cu cele doua. Talentul in sine e foarte bun, dar el iti ajunge doar pana la tavan si te opresti acolo. Cultura te face sa spargi tavanul si sa treci dincolo de el.

Ce sentimente va incearca atunci cand atingeti claviatura pianului?
Am sentimentul ca am ajuns in Rai. Este biletul meu acolo, undeva intr-un spatiu in care nimeni altcineva nu are acces, un loc unde se afla doar Divinitatea. Eu stiu cum e Raiul prin muzica. Cred ca asa este dupa ce mori si ajungi acolo.
 
Care este experienta muzicala care v-a marcat intreaga cariera?
Atunci cand, mic fiind, am cantat la pian "Marsul magarului" cu doua degete sau cand am cantat "Melc, melc codobelc". Si de atunci bat la clape accesand Raiul. Dar si in Rai sunt "caprarii" - peluze pentru destepti si pentru mai putin destepti. Si acolo sunt diferente sociale, aranjamente pe clase, dar clasele nu sunt in functie de avere si de interese meschine. In Rai se regaseste o energie pozitiva a oamenilor geniali si buni care s-au sacrificat pe Pamant pentru un scop bun, in folosul semenilor. Acolo e o adunare de spirite care incearca sa faca bine pamantenilor. Numai ca-ti trebuie chemare.

Care a fost momentul cel mai neplacut din viata dumneavoastra?
Cel mai neplacut moment a fost si este in continuare faptul ca ajung la niste subtirimi de gandire muzicala, la niste forme de expresie mai subtile, mai elegante, iar cei care ma asculta nu le inteleg. Este o mare dezamagire, pentru ca trebuie sa faci eforturi si sa te cobori ca sa te inteleaga tot omul. Asadar, uneori, ma cobor si mai fac rabat de la ceea ce am gandit eu, dar fara sa devin ridicol. Si uite asa cant sa inteleaga si cel mai putin informat. Asta e jale pentru mine. Insa, situatia nu se intampla doar in Romania, ci peste tot in lume. Cultura nu e parcursa nicaieri in lume asa cum ar trebui.

Ati concertat peste tot in lume, din Statele Unite pana in Rusia. Cum de nu ati ramas in alta tara?
Puteam sa plec, dar asa m-a invatat tata, sa nu parasesc mormintele strabunilor. Stau intr-o camera cu o pensie ridicol de mica. Daca lumea nu m-ar cunoaste si nu as mai concerta, as fi muritor de foame. Nu regret totusi si nu-mi judec tatal pentru ca m-a invatat astfel. In Romania este un aer care e al meu. E punctul meu geografic, asta e locul meu. "Gagicile aicea e mai barosane!". Pe bune, romancele au fantezie, sunt mai calde.

V-au inspirat femeile in muzica?
Nu m-au inspirat niciodata, din contra, m-au facut sa sufar. Eu le-am iubit mult pe cele care m-au facut cel mai mult sa sufar. Dar nu regret. Daca as relua viata, in mod sigur as avea acelasi traseu, poate ici-colo cu mici corecturi. Regret, de pilda, ca nu am o casa micuta cu o curticica, unde sa pot tine o mata, fiindca imi plac foarte mult pisicile.

Este singuratatea o povara?
Eu nu am suferit niciodata de singuratate, din contra. Mi s-a parut ca e cel mai grozav lucru. Asta fiindca citind si umbland mult niciodata nu am avut timp sa ma plictisesc.  Intotdeauna fac apel la cunostintele pe care le-am adunat de-a lungul timpului, compar o situatie cu alta, am la ce sa ma raportez. Il am pe Dumnezeu. Oricum eu lucrez mai tot timpul, muzica reprezinta pentru mine o aglomerare de idei. Ma apuc dimineata la 9.00 sa scriu ceva si dintr-o data vad ca s-a facut 18.00. Nici nu stiu cand a trecut timpul!

Daca n-ar fi fost muzica, ce alte optiuni aveati?
Cred ca daca nu era muzica, ma faceam gangster. Aveam veleitati de gangster. Ce fel de gangster? Ei bine, unul bun! Cand eram copil, aveam la mine pe strada doi baieti - unul mai mare, celalalt mai mic. Cel mare il batea mereu cu piatra pe cel mic in cap, pana il umplea de sange, numai pentru faptul ca ala mai mic nu avea putere. Odata m-am infuriat si l-am batut si eu cu piatra pe cel mare, fiindca dadea in cel mic si lipsit de aparare. In acest sens m-as fi facut gangster. Nu suport asta: unul sa aiba milioane de euro si sa nu stie nici macar cine e Ion Creanga, iar altul care e citit si instruit sa ajunga functionar la posta, asteptand dupa aia o pensie mizera.

Ati amintit de copilarie... Cum era copilul Johnny Raducanu si Braila sa natala?
Eram destept, foarte destept si apreciat de cei din jur. In clasele primare, cand am aflat ca 5x8=40 mi-a placut, dar cand invatatoarea mi-a aratat ca si 8x5=40, m-am enervat. Nu mai avea nici un haz pentru mine matematica si din acel moment am parasit-o. Dar am dat peste un altfel de matematica, una superioara - muzica. Si aici operez cu inmultiri, scaderi, impartiri prin sunete care aduc mangaiere omului, gadila placut spiritul. Cat despre Braila...

Ei bine, Braila pe vremea mea era un oras cosmopolit, grecii aveau flota de vapoare, din Braila plecau vasele cu grau. Adesea, grecii ajutau copiii saraci cu bani pentru scoala, astfel incat ajungeau si terminau facultatea la Paris. Apoi tinerii se intorceau la Braila si isi deschideau cabinete medicale, de avocatura, etc. Tot cu ajutorul grecilor. Care era avantajul? In felul acesta crestea orasul din punct de vedere economico - cultural. Era o viata prospera. Existau corporatii, exista un comert bine dezvoltat. Am parasit Braila in 1946, exact la timp cand au venit rusii si au luat tot. Parintii mei s-au mutat in Bucovina, la Campulung Moldovenesc.

Acolo am dat peste o alta lume, mai domoala. In 1948 am plecat la Iasi, apoi am optat pentru Cluj. in 1953, dupa ce am terminat liceul de muzica la Cluj, am venit la Bucuresti. Pe atunci, Bucurestiul era "Micul Paris". Nu noi l-am botezat astfel, ci strainii care l-au vizitat. in perioada interbelica, Romania era o putere, o tara cu prestigiu, cu o moneda tare, aveam ce spune si ce arata lumii. Asta a fost!

Revenind la muzica... De-a lungul carierei ati intalnit, fara indoiala, personalitati care v-au marcat.
Eu sunt cel mai mare fan Ludwig van Beethoven si George Enescu. Pe Enescu nu fiindca e roman. Daca era finlandez, tot pe Enescu l-as fi ales. Apoi urmeaza Johann Sebastian Bach. Si am terminat cu geniile. Chiar daca nu am fost contemporan cu doi dintre ei, ii intalnesc mereu, prin muzica lor. Mentor mi-a fost profesorul Iosif Pruna, profesor de contrabas, dar am fost un mare admirator si al profesorilor Breazu la istorie si Rogalski la armonie. Dintre muzicienii de jazz de astazi ii admir enorm pe Duke Elington, Kit Jared si, de asemenea, pe orice tanar muzician care incearca sa cante muzica buna. Dar, din cand in cand, imi place ceea ce cant eu, ceea ce iese din sufletul meu.

Repere biografice:
 - Pe numele sau adevarat Raducan Cretu, Johnny Raducanu s-a nascut la 1 decembrie 1931, la Braila, intr-o familie cu traditie muzicala datand de 300 de ani, de pe vremea lautarului Petre Cretu Solcanu. Mama, tatal, fratii si bunicii sai stiau sa cante dupa note muzicale. In familie a avut sansa sa auda muzica preclasica, clasica si romantica. Mama sa a studiat clavirul la Leipzig. A cantat initial in formatia unchiului Cristache - fratele mamei - intr-un restaurant din Braila - "Corona". Apoi a cantat swing la Focsani.
 - A urmat studii muzicale liceale la Iasi si Cluj, continuate la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din Bucuresti. S-a impus ca muzician de jazz la contrabas inca de la 19 ani;
 - A colaborat cu trompetistul Art Farmer, trombonistul Slide Hampton, pianistii Friedrich Gulda si Guido Manussardi. In 1987, devine membru de onoare al Academiei "Louis Armstrong" din New Orleans. Marele jazzolog american Leonard Feather l-a numit "Mr. Jazz of Romania". Mentor al tinerei generatii, Johnny Raducanu este considerat un "monstru sacru" al jazz-ului romanesc;
 - Discografie selectiva: "Jazz Made in Romania/Johnny Raducanu and Teodora Enache Live in San Francisco", Mediaround, USA, 2002; "Jazz Behind the Carpathians: Johnny Raducanu meets Tedora Enache", Green Records, 1999; "Johnny and His Friends", 1998; "Impresii", 1981;
 - A cantat cu cei mai renumiti muzicieni romani, printer care Quintetul de Jazz Bucuresti, Richard Oschanitzky, Aura Urziceanu, Teodora Enache, Ionut Baranga, Jean Stoian, Harry Tavitian.
 - A sustinut concerte in Statele Unite, Germania, Elvetia, Anglia, Italia, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Danemarca, Belgia, Olanda, Austria, Rusia, etc.

articol scris de Alice-Claudia GHERMAN -