Dumitru Bortun crede cu tarie ca realizarea profesionala atrage realizarea umana. Este credinta pe care si-a cladit intreaga cariera, atat pe plan academic, cat si in relatii publice.

Numitorul comun - rafinamentul in comunicare, independent de timp si spatiu. In perioada comunista, a fost profesorul care ignora doctrina politica, pregatindu-si studentii in spiritul meseriei. Constient de criza de comunicare din invatamant, a inceput sa cerceteze problema, indiferent la reactiile ironice din jur. Astazi, studentii de la SNSPA rareori ii rateaza cursurile. Nu pentru ca prezenta ar fi obligatorie. Ci pur si simplu pentru ca interlocutorul Dumitru Bortun este o experienta care nu trebuie ratata.

V-as propune pentru inceput sa reluam parcursul dumneavoastra profesional...

Am absolvit Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucuresti, in 1974. Am fost apoi patru ani profesor de Filosofie la liceu. In 1979 am dat concurs pentru postul de asistent la catedra de stiinte sociale a Universitatii din Brasov. Am fost 12 ani secretar stiintific al filialei Brasov a Centrului de Cercetare pentru Problemele Tineretului (CCPT), care facea cercetari pe diverse teme (valori, ideal in viata, comportamente, viata din caminele de nefamilisti sau din caminele studentesti, integrarea socio-profesionala a tinerilor).

Cum s-a strecurat comunicarea in aria dumneavoastra profesionala?

Facand cercetare cu studentii, am inceput sa abordez teme de comunicare, care pe atunci erau privite ca niste teme exotice. Astfel, am ajuns sa ma ocup de acest domeniu, care tine de relatiile interumane, de interactiune, si nu de o doctrina politica anume.

Dupa 1990 m-am mutat la Bucuresti, la Institutul de Teorie Sociala al Academiei. Am lucrat acolo trei ani, pe o tema foarte interesanta - societati de tranzitie - tocmai in momentul in care Romania se confrunta cu o mare tranzitie. Apoi m-am dus la Departamentul de Analiza Politica al Presedintiei, pe timpul lui Ion Iliescu, pentru ca stiam ca acolo se creeaza premisele viitoarei democratii romanesti, "precedentele" ei. Din pacate, experienta celor trei ani m-a ajutat sa inteleg ca in Romania suntem la pamant cu comunicarea publica in general, cu cea politica in special. Mi-am dat cata nevoie avem de specialisti in comunicare.

La scurt timp, a luat nastere Asociatia Romana a Profesionistilor in Relatii Publice...

In 1995, SNSPA a organizat un simpozion cu tema "Gestionarea imaginii publice", la care au venit toti specialistii in comunicare din Romania, la acel moment. in total eram 30 de oameni. in pauza, m-au "arestat" patru foste studente, care m-au amenintat ca nu voi parasi sala pana nu redactam o declaratie pentru infiintarea unei asociatii a specialistilor in comunicare. Asa ca am scris declaratia, iar la reluarea seminarului am anuntat proiectul de asociatie, intr-un ropot de aplauze. Exact peste o luna, pe 15 iunie, a avut loc Adunarea Constitutiva, care este si prima Adunare Generala a ARRP.

Primul presedinte a fost Liviu Muresan, cel care a realizat prima teza de doctorat pe comunicare din Romania, in 1978. Au urmat in aceasta functie d-na Rodica Moisescu, pe vremea aceea PR-ul de la Tofan Grup, si d-na Ambasador Simona Miculescu, o specialista recunoscuta in Relatii Publice internationale. Eu am fost ales de Adunarea Generala din 2 martie 2005.

Care au fost realizarile Asociatiei?

In primul rand, am obtinut, inca din 1997, introducerea profesiei in Clasificarea Ocupatiilor din Romania (COR). Restanta este ca inca nu am elaborat standardele profesionale pentru meseria de PR-ist. O alta realizare este recunoasterea internationala a Asociatiei si, prin asta, a faptului ca in Romania se practica un PR profesionist. Din 1997 suntem membri ai Confederatiei Europene de Relatii Publice (CERP); pot sa afirm ca ARRP este una dintre cele mai active asociatii in cadrul CERP, fiind reprezentata si in board-ul acesteia. De asemenea, ARRP este afiliata la Alianta Globala pentru Relatii Publice si Managementul Comunicarii (Global Alliance on Public Relations and Communication Management).

Revenind la PR-ul din Romania...  Unde ar mai fi de lucru?

Multinationalele nu sunt problema noastra, pentru ca ele stiu ce au de facut, au propriile standarde, au cultura lor manageriala. Ne intereseaza in primul rand institutiile publice si IMM-urile. Din cei 200 de membri ai Asociatiei noastre, mai mult de jumatate sunt PR-isti in institutii publice si majoritatea au probleme de comunicare cu superiorii lor.

Pregatim acum o lege a comunicatorului din institutiile publice, pe care speram sa o vedem trecuta prin Parlament cel tarziu anul viitor. Ea va reglementa obligatiile sefilor de institutii fata de comunicatori, pe care trebuie sa-i atraga in procesul decizional, dar si invers: va impune comunicatorilor obligatia de a avea pregatire de specialitate si de a se forma continuu. in cazul IMM-urilor este evident ca ele au un comportament ineficient pe piata, iar asta se explica si prin absenta strategiilor de comunicare - incepand cu comunicarea interna si terminand cu activitatea de lobby.

Sunteti unul dintre militantii elaborarii unei legi a "lobby-ului" in Romania. De ce?

In Romania se face lobby, dar nimeni nu recunoaste. intr-un fel, este explicabil. La noi, aceasta activitate a fost diabolizata, este confundata cu traficul de influenta, este considerata o activitate nelegitima. De aceea trebuie re-pozitionata in perceptia publicului, scoasa din zona simbolica a "ilicitului".

Iata principala ratiune pentru care ma pronunt  in favoarea unui act legislativ care sa se refere explicit la lobby. Daca intr-un document de importanta unei legi va aparea termenul "lobby", atunci se vor dezinhiba cei care fac deja lobby, se va putea infiinta o asociatie a lobby-istilor, ocupatia de lobby-ist va putea fi inscrisa in COR, vor putea fi infiintate mastere in acest domeniu. Cu alte cuvinte, aceasta ocupatie se va profesionaliza, va dobandi statutul de profesie.

Ca profesor, ati asistat la evolutia generatiilor. Cum ati descrie tineretul de astazi?

In general, oamenii nu-si mai definesc "bunul comportament" in functie de traditie sau de doctrine morale care decurg din anumite ideologii, din conceptii despre lume si viata. Comportamentul "bun" este considerat comportamentul cel mai eficient pe termen scurt. Tendinta asta se manifesta in toata lumea, nu doar la noi. Jürgen Habermas vorbeste despre "criza utopiei muncii" ("utopia muncii" in sensul de valorizare a muncii ca principala cale a dezvoltarii umane). Unii dintre tinerii de astazi considera ca se pot realiza si in afara muncii - de pilda, practicand un sport sau cultivandu-si un hobby.

In ceea ce-i priveste pe tinerii care se angajeaza si muncesc, acestia au un talent extraordinar de a combina timpul profesional cu cel extraprofesional, ceea ce le face munca mai placuta. in acest sens, colegii mei din PR sunt un bun exemplu. Are loc o tranzitie de la "cultura monocrona", in care timpul curge liniar, iar activitatile trebuie sa urmeze una dupa alta, la "cultura policrona" (a face mai multe lucruri dintr-o data).

Care sunt tendintele in relatii publice, la momentul actual?

Relatiile Publice au parasit demult "cuibul natal", organizatia: s-au dezvoltat mai intai ca relatii ale organizatiei cu comunitatea, apoi s-au extins la nivel national, iar acum s-au globalizat. Astazi, marile decizii in relatiile internationale se genereaza la nivel global, iar Relatiile Publice au un rol tot mai important.

In lumea de azi se afirma un nou tip de responsabilitate, pe care istoria de pana acum nu l-a cunoscut: responsabilitatea comunicationala. Altfel spus, trebuie sa fim atenti la ce spunem, cui spunem, cum spunem si cand spunem; actul de comunicare a ajuns la fel de important ca orice alt act al omului. Nu mai este valabila zicala "Am zis, n-am dat cu parul!"; sunt tot mai multe situatiile in care "a zice" este mai grav decat "a da cu parul". Un act de comunicare iresponsabil poate crea o serie de reactii in lant pe care nu le mai poate controla nimeni, poate declansa procese ireversibile, cu pagube imense. Asta este valabil nu numai la nivelul relatiilor interpersonale (de pilda, in familie), ci si in spatiul public - dar si in spatiul international, mai ales acum, cand lumea a ajuns un "sat global".

Imi puteti da un exemplu de act de comunicare iresponsabil la nivel international?
Sigur ca da! Celebrul caz al "caricaturile daneze" (februarie, 2006). Reprezentarea grafica a lui Mahomed a inflamat societatile islamice. Acest act iresponsabil a provocat iesirea in strada a sute de mii de oameni, incendierea a zeci de masini in Italia, violente in Libia, crestini arsi de vii in Nigeria - in total, peste 30 de morti si zeci de raniti.

Procesul de globalizare a scos la iveala "granitile naturale" dintre civilizatii, care sunt paradigmele lor culturale. Pana acum, "granitile naturale" erau escamotate de cele "artificiale" - de pilda, cele ideologice. Dupa caderea comunismului, ele au devenit vizibile cu ochiul liber. Intelectualul de azi trebuie sa participe la construirea de poduri intre culturi, la gasirea cailor pentru o comunicare interculturala mai eficienta, sa realizeze consensuri. Planeta a devenit prea mica pentru a ne mai permite exercitii de orgoliu etnocentrist.

Astazi se afirma un nou tip de responsabilitate - responsabilitatea comunicationala. Altfel spus, trebuie sa fim atenti la ce spunem, cui spunem, cum spunem si cand spunem; actul de comunicare a ajuns la fel de important ca orice alt act al omului.

La noi, activitatea de lobby a fost diabolizata, este confundata cu traficul de influenta, este considerata o activitate nelegitima. Trebuie re-pozitionata in perceptia publicului, scoasa din zona simbolica a "ilicitului".

Repere profesionale

Doctor in Filosofie (din 1999)
Cadru didactic la SNSPA (din 1993);
Expert si consilier la Presedintia Romaniei, Departamentul de Politica Interna (1993-1996);
Director de Relatii Publice - compania de cercetare Data Media srl (1996-2000).
Adviser pentru The Romanian - US Fulbright Commision (1998-2005);
seful compartimentului Analiza in staff-ul Campaniei electorale a candidatului independent la Presedintia Romaniei Mugur Isarescu (2000);
Presedintele Asociatiei Romane a Profesionistilor in Relatii Publice (din 2005)
Trainer in Relatii Publice si consilier de imagine.

articol scris de Ana-Maria GAVRILA -