Lectia Lehman Brothers, fara menajamente

15 septembrie 2008 va intra cu siguranta in istoria financiara ca o zi de importanta monumentala - Lehman Brothers, gigantul de pe Wall Street, declara faliment la varsta de 158 de ani. Media abunda in cronici jurnalistice si articole academice despre instrumentele financiare derivate asa-zis toxice, lipsa de lichiditati bancare si speculatiile bursiere care au contribuit la declinul acestei firme. Cu toate acestea, ramane curiozitatea oamenilor de a afla cum era sa lucrezi la Lehman Brothers in vremurile bune, cum au decurs evenimentele in acea saptamana faimoasa de la mijlocul lui septembrie si ce s-a intamplat cu angajatii firmei.

Sa incepem prin a ne aminti ce s-a intamplat cu exact sapte ani inainte, pe 11 septembrie 2001. Wall Street fusese cutremurat de atacurile teroriste asupra Manhattan-ului, sediul Lehman Brothers sters de pe harta orasului, iar angajatii bancii imprastiati. Parea ca existenta intregii firme e amenintata.

In lunile urmatoare toti angajatii au demonstrat curaj, pasiune si loialitate fata de firma si de clientii acesteia - activitatile de vanzari si tranzactii au avut loc intr-un depozit din New Jersey, la vreo 50 de kilometri distanta de New York, si cele de investment banking s-au desfasurat pe cateva etaje de la Hotelul Sheraton.  Rezultatul a fost un succes spectaculos - Lehman Brothers a devenit mai puternica decat fusese in intreaga sa existenta.

Before ...

Am ascultat relatarea acestor fapte de multe ori, la diverse seminarii ale Lehman Brothers. Eu, alaturi de alti absolventi ai universitatilor de top americane, ne-am alaturat acestei firme de succes dupa un proces de selectie foarte riguros. Eram fascinati de legendele celui mai tanar managing director de pe Wall Street sau ale bancherului genial care a pus la cale cea mai importanta fuziune din domeniul lui, si dornici sa invatam meseria de la acesti adevarati eroi, bineinteles fiind remunerati generos intr-un sistem bazat pe merit.

Din experienta mea la Lehman Brothers am invatat cateva lectii valoroase - in mod surprinzator ele au putin de a face cu abilitatile necesare in mod anume in lumea bancara. Sunt chiar niste concepte foarte intuitive, insa de multe ori par distante si straine pentru un novice sau un spectator.

Lectia numarul 1:

Avem cu totii calitati si defecte, important este sa ne concentram asupra calitatilor. Cu toate ca am fost crescuta intr-un mediu intelectual, acasa nu s-a discutat niciodata despre randamentul indicelui Standard&Poor’s sau despre listarile publice pe Nasdaq.

La birou, in prima zi, eram inconjurata de colegi de varsta mea, care vorbeau cu fluenta nativa despre aceste subiecte, pe cand eu inca ma luptam cu jargonul. Din fericire mi-am dat seama repede ca pe Wall Street este uneori indeajuns sa te prefaci ca intelegi limba sau tema discutiei. Iti este mai folositor sa te concentrezi pe lucrurile la care esti bun si sa te dezvolti in acea directie in loc sa incerci constant sa iti largesti orizontul de cunostinte. La urma urmei, vei avea success intr-un singur domeniu – si acela este domeniul in care esti expert.

 Lectia numarul 2:

Chiar exista reguli de “copyright”? Nu pe Wall Street! Daca un prieten, trader la o institutie rivala, a mentionat din intamplare o strategie valoroasa, nimic nu te opreste ca la deschiderea bursei sa implementezi si tu aceeasi strategie. Daca un client important este dispus sa iti dea detaliile unei tranzactii propuse de alta banca, accepta cu mare placere! Probabil ca vei fi capabil sa copiezi ideea, sa oferi clientului o cotatie mai buna si sa executi tu deal-ul, astfel realizand un profit frumos!

 Lectia numarul 3:

Relatiile sunt totul! Un analist poate sa dezvolte un produs financiar revolutionar, insa cum l-ar implementa fara fiul primului ministru dintr-o tara din Europa de Est, strategic plasat in echipa de vanzari, care sa asigure executia tranzactiei? Daca nu ai mostenit relatii, atunci trebuie sa ti le creezi singur prin ceea ce se numeste “networking.”

Schimburile de idei, cunoasterea oamenilor de afaceri importanti, comunicarea cu clientii cheie se intampla la diverse evenimente de “networking” care determina ce tranzactii vor avea loc in acest mediu.

 ...And After

 Acestea au fost niste lectii simple pe care le-am invatat in vremurile bune ... ce am invatat, insa, dupa ce am fost martora celui mai mare faliment din istorie?

Pana in vara lui 2007, am lucrat la Lehman Brothers, in New York, in departamentul de tranzactii in domeniul energetic, apoi m-am mutat la Londra, unde am inceput sa lucrez pe pietele emergente. Am avut ocazia sa fiu implicata in domenii de activitate si zone geografice diferite.

Munca in sine a fost interesanta, dar trecand peste adrenalina activitatii de tranzactionare, ceea ce mi-a placut in mod deosebit a fost anturajul.

Acum, in retrospectiva, ma intreb daca nu cumva generatii consecutive de tineri absolventi nu au fost prea amorezate de asa-zisii bancheri legendari de pe Wall Street (care, in mod ironic, probabil ca sunt si cei care au contribuit cel mai mult la criza financiara).  Nu am cunoscut niciodata un medic chirurg sau un profesor universitar, nici macar un laureat al premiului Nobel (si am cunoscut destul de multi, studenta fiind la Yale University), care sa spuna ca sunt “sclipitor de inteligenti” ... in schimb, deseori am auzit bancheri care sa foloseasca aceasta descriere pentru colegii lor, daca nu chiar pentru ei insisi. Acest lucru ma duce la ...

Lectia numarul 4:

Mentine un punct de vedere echilibrat: motivele principale pentru a deveni bancher sunt banii, puterea, prestigiul si un stil de viata extravaganta asociata cu cele dintai.

Oamenii cu adevarat “sclipitor de inteligenti,” cei care vor sa contribuie la progresul omenirii, nu devin bancheri.

Este admirabil ca anumiti finantisti fac donatii caritabile pentru a sustine proiecte stiintifice si umanistice insa este important sa facem o distinctie: tinta finala a unui bancher nu este sa sustina cercetarea medicala sau sa ajute tinerii saraci din Harlem. Bancherii muncesc pentru ca vor sa devina bogati.

 Sa inchei prin a va povesti cum au fost zilele ce au urmat falimentului dar si printr-o lectie finala. Luni dimineata, dupa anuntul falimentului din New York, etajul unde aveau loc tranzactiile la Londra era mult mai linistit decat de obicei, traderii nu isi mai desfasurau activitatea curenta la bursa si oamenii de vanzari numai jonglau telefoane simultane de la diversi clienti. Cu toate acestea, atmosfera era haotica. Sistemul de email inghetase sub incarcatura gigantica a miilor de angajati care isi trimiteau documente importante si contacte ale clientilor pe adresele de e-mail personale. In fata cladirii, ziaristii si reporterii de televiziune asaltau practic orice angajat care iesea carand cutii sau genti cu carti de finante stranse de-a lungul anilor, diverse lucruri personale si teancuri de carti de vizita.

 Asadar, ce s-a intamplat cu miile de angajati dupa primele saptamani de incertitudine? Unele departamente au fost cumparate in intregime de alte institutii bancare. Unii angajati si-au gasit singuri posturi la institutii rivale. Altii isi cauta serviciu in continuare. Cei mai creativi, sper ca si eu, incearca sa fie cu un pas inainte, dandu-si seama ca Wall Street nu mai ofera stimulentele financiare si gloria care odata ii erau caracteristice si cauta solutii mai antreprenoriale. Tinand cont de aceste fapte iata ...

 Lectia numarul 5:

O calitate mult laudata a bancherului de la Lehman Brothers era abilitatea sa de a se “reinventa.” Foarte mobil si creativ, nu genul care sa fie rapus de o pierdere sau care sa se multumeasca cu laurii unei singure victorii, acest individ este in permanenta atent, acapareaza cu entuziasm orice oportunitate viabila si munceste din greu ca sa o implementeze si sa o monetizeze. Lehman Brothers nu a fost o institutie destul de puternica ca sa nu se prabuseasca - insa angajatii sai sunt destul de inteligenti si capabili ca sa nu esueze. Sa va asteptati sa ii gasiti in curand in top!

articol scris de Ruxandra CONSTANTINESCU - ex Vice President, Emerging Markets, Lehman Brother