Viziunea unui succes - Omnilogic

articol de Ana-Maria GAVRILA, NOVEMBER 01, 2007, 08:00 EET

Povestea Omnilogic a inceput in 1992, intr-un moment in care multi isi incercau norocul ca antreprenori. "Am inteles la acel moment ca in business conteaza modul in care te diferentiezi de concurenta in piata", isi aminteste Marin. "Am considerat ca punctul pe care se poate construi si prin care se face diferenta era distributia de produse IT, in conditii de productivitate maxima si control agresiv pe costuri.

Cred ca a fost o alegere buna. Ulterior, pe la sfarsitul anilor '90, am migrat spre distributia cu valoare adaugata, ceea ce iarasi mi s-a parut o alegere buna. In general cred ca nu am gresit prea mult in rafinarea strategiei in diferite momente, nu de alta, dar astazi nu prea mai vad pe nimeni dintre cei care au fost pe piata acum 15 - 16 ani".

Practic, Marin a preferat evolutia treptata si cresterea organica, sincrona evolutiei pietei si dezvoltarii tehnologice, in detrimentul unei cresteri rapide si spectaculoase.

"Teoria economica spune ca este mai usor sa cresti rapid in primii trei - patru ani si sa iti construiesti un exit dupa aceea, prin vanzare sau listare la bursa (altfel spus, o aparitie si evolutie meteorica)", explica el. "Este infinit mai greu sa cresti si mai ales sa te mentii in top pe termen lung. Aceasta regula se aplica si in Romania, pentru ca mediul de afaceri a fost in faza incipienta. Este un lucru firesc. Nu putem sari peste etape, iar adevaratii performeri, cei de cursa lunga, de abia acum incep sa apara".

Trecerea anilor si-a spus cuvantul in bilantul financiar al companiei. De la un start-up cu un capital de 500 de dolari, la inceputul anilor 90, Marin a creat o firma cu o cifra de afaceri estimata la 200 de milioane de dolari, in 2007. Targetul pentru 2010 - 2012 este pragul de un miliard de dolari.

"Cifrele nu sunt si nu trebuie sa fie decat o masura a succesului", subliniaza Marin, "iar din punctul meu de vedere, nu mai am obiective financiare personale de multa vreme. In urma cu cativa ani, am reflectat asupra a ceea ce as vrea sa fac in urmatorii zece - 15 ani si am concluzionat ca mi-as dori sa creez un succes romanesc, care sa intre in topul primelor zece - 20 de companii de profil din Europa sau poate chiar mai mult. Cred ca pentru mine ar fi important sa pot lasa ceva in urma, o entitate care sa nu moara odata cu mine".

Despre leadership...
Leadership-ul real este cel care creeaza sisteme independente, fie in business, fie in politica. O firma sau un stat care se identifica cu o singura persoana este extrem de volatila si intotdeauna va disparea odata cu conducatorul ei. "Liderul lasa dupa el o organizatie solida, care poate supravietui in lipsa lui", subliniaza Marin. "Daca esti genial, lasi ceva in urma. Daca esti mediocru, esti rege cat timp ai puterea si conduci, iar dupa tine vine potopul. Repet, adevaratele valori creeaza sisteme perene si impersonale". 

Procesul economic presupune in primul rand viziunea (strategia) - apanajul liderului, si executia (elementul tactic), care tine de zona de middle-management, explica Marin. "Oamenii nu pot fi insa exclusiv vizionari sau exclusiv executanti. Trebuie sa le ai pe amandoua, pentru ca succesul este intotdeauna o componenta a celor doua".

In plus, probabil ca una dintre cele mai notabile calitati ale liderului este lipsa obiectivului material personal imediat. El are alte masuri ale valorii si succesului. Ca lider, spune Marin, muncesti pentru o idee, pentru un concept. Ca motivatie, banii pot fi eventual o masura a performantei si, in niciun caz, un scop in sine.
"Cred ca cei 17 ani care au trecut de la Revolutie sunt insuficienti pentru crearea unui leadership romanesc pe plan economic, comparativ cu cel mondial", considera el. "Este prematur sa vorbim despre asta acum. Poate peste inca zece - 15 ani..."

In business, evolutia de la manager la lider este un proces dialectic, arata Marin. La inceputurile Omnilogic (acum 15 ani), el a fost manager focalizat in principal pe operatii.

"Compania fiind mica, avea nevoie in primul rand de un management solid de back-office, care sa se ocupe de probleme punctuale, de executie si consolidare in principal, pregatind premizele etapelor urmatoare de evolutie. Odata ce am crescut, organizatia a simtit nevoia de mai mult.

Acum ma ocup de elaborarea viziunii si strategiei pe termen mediu si lung si deleg aproape complet executia (desi Omnilogic are implementate mecanisme solide de control al executiei). Eficienta postului meu ar fi diminuata considerabil daca as continua sa ma ocup de detalii".

Calitatea de lider este innascuta, nu dobandita, subliniaza Marin. "Un lider nu poate fi format sau pur si simplu numit. Comunitatea recunoaste si valideaza imediat potentialul. Eu, de exemplu, pun mare accent pe promovarea oamenilor din interior. Ii nominalizez in pozitii de management pe angajatii in care cred, dar cei din jur sunt cei care trebuie sa ii legitimeze. Daca asta nu se intampla, inseamna ca nu sunt lideri".
Altfel spus, leadershipul presupune capacitate motivationala, perceptie si abilitati de comunicare. La nivel intern, liderul construieste sisteme impersonale, stabile, coerente si auto-sustenabile, pe termen lung.

Mediul romanesc de business
"Cu putine exceptii, oamenii de afaceri romani construiesc un business ca sa-l vanda", considera Marin. "Am fost relativ dezamagit ca roman de faptul ca foarte putini oameni de afaceri co-nationali si-au dorit sa cladeasca un succes local pe termen lung, cu care sa domine (sau macar sa fie semnificativ) intr-un segment de business la nivel european sau mondial.

Au fost, evident, si succese, dar in mare parte succese de cinci - sapte ani, la nivel de antreprenoriat si limitat in masura covarsitoare la geografia nationala. Este insa o carenta scuzabila probabil si prin lipsa de traditie in constructia management-ului corporatist de mari dimensiuni".

Aceasta trasatura este intr-o oarecare masura explicabila, continua seful Omnilogic, pentru ca piata vine dintr-un sistem de comanda unde decizia venea politic si imperativ top - down, iar obiectivul era ca sarcinile sa fie executate foarte bine, ieftin si rapid (perioada pana in 1989). In plus, o mare piedica in toti acesti ani a fost lipsa majora de cunostinte de baza la nivelul conceptelor economice fundamentale.

Sistemul comunist a pregatit in principal ingineri (chiar performanti din punct de vedere tehnologic), dar nu si manageri cu formatie economica solida.

"Romania urmeaza treptele ecosistemului economic mondial. Nu construim nimic diferit si nici nu putem sari etape. Prima etapa este antreprenoriatul. A doua etapa este middle managementul - clasa care acum este in formare. A treia etapa este formarea campionilor. Depinde si d


Indiferent de tipul de business, Marin crede insa ca orice om de afaceri roman care a construit o entitate economica institutionalizata, cu o cifra de afaceri de peste un miliard de euro, a demonstrat ceva si ca atare trebuie respectat neconditionat pentru asta.

Drumul spre dimensiunea globala a IT&C-ului din Romania
Viitorul industriei de IT&C pe plan local si pe un orizont scurt / mediu, considera Marin, apartine fondurilor de investitii care vor specula potentialul (si nu valoarea) firmelor romanesti. Dimensiunea mica a pietei traditionale de IT&C (in termeni reali de 600 - 700 milioane de euro), elimina din start interesul investitorilor strategici.
Considerand potentiale achizitii directe a firmelor romanesti de catre companii straine strategice, Marin nu este nici aici foarte optimist.

"De obicei, cumperi din doua motive: pentru produsele patentate ale companiei respective sau pentru baza instalata de clienti.  Dar, pe de o parte, nu prea exista produse romanesti / proprietate intelectuala in domeniul tehnologiei, produse cu potential semnificativ de business intr-o abordare europeana sau globala. In ceea ce priveste baza instalata de clienti, atata vreme cat nu vom avea succese corporatiste romanesti, clientii mari din Romania vor ramane corporatii internationale care lucreaza la nivel global si unde procedurile interne de structurare IT&C implica aproape intotdeauna, si este firesc asa, entitati similare din tara de origine si doar in mica masura integratori romani".

Daca urmarim modelul american de succes din Silicon Valey, ar fi imperios nevoie de promovarea unui sistem dual compus din structuri de tip Venture Capital (pentru finantarea de start-up-uri si incurajarea inovatiei, fiscalizate corespunzator nivelului de risc pe care si-l asuma) si de un sistem rapid (fast track) pentru confirmarea si inregistrarea patentelor.

"Orice succes major in IT&C s-a construit pe aceste doua elemente; la noi dureaza cam sase - sapte luni pentru a obtine un patent, timp in care actualitatea produsului software se poate pierde".

Ca urmare, nu este de mirare ca oportunitatile de preluare pe plan local sunt limitate, desi aproape toate companiile romanesti din IT&C sunt de vanzare intr-un fel sau altul, potrivit lui Marin.

Fara acestea, nici potentialul uman nu mai are un mare cuvant de spus in dezvoltarea industriei IT. "Noi suntem laudati mai mult pentru capabilitatile specialistilor nostri in zona de executie, nu in cea de creatie. Compatrioti de-ai nostri sau politicieni spun ca programatorul roman din Romania este genial.

Haideti sa revenim la realitate. Avem programatori exceptionali, dar geniile IT pe care le-am avut, cei care puteau crea valoarea intelectuala, au plecat deja pentru a-si valorifica potentialul pe alte meleaguri. Multi spun ca pentru bani. Dar mi se pare o abordare primitiva, bani buni pot castiga si in Romania.

Pleaca in principal pentru ca aleg un sistem economic in care se pot realiza profesional, unde pot obtine recunoastere si abia apoi pentru ca pot castiga bani. Probabil mult mai bine decat intr-o tara in care in ultimii trei ani nu se vorbeste decat de coruptie si dosare 24 de ore pe zi, in care principalul business a fost asfaltul si bordura, si nu tehnologia, si in care un procuror are infinit mai multa recunoastere publica decat un potential candidat la premiul Nobel pentru tehnologie".

Viitorul
Obiectivul companiei lui Marin - a carei cota de piata pe plan local depaseste 20% - este extinderea internationala. Listarea la bursa (estimata in 2010 - 2012) va oferi resursele financiare necesare.
"Am mai spus-o si o repet: listarea la bursa nu va fi un exit pentru mine sau pentru ceilalti actionari. Cu fondurile obtinute vrem sa cumparam firme din Vestul Europei si din Statele Unite.

Piata de IT&C mondial la acest moment este in asa fel structurata incat este aproape imposibil sa mai poti creste organic, ci doar prin fuziuni si achizitii".
Marin nu isi pierde optimismul si crede ca schimbarile in bine vor veni in timp. Este, de altfel, si motivul pentru care pregateste premisele internationale ale brandului Omnilogic.

articol scris de Ana-Maria GAVRILA

© 2008 The Investor

http://www.theinvestor.ro/leadership/viziunea-unui-succes-omnilogic/