Interbelicul a fost considerat o perioada de maxima inflorire a noului stat roman. A fost leul romanesc o moneda puternica? A fost Romania o “mica Elvetie”, sau “granarul Europei”?

EOC: In 1922, prin Conferinta de la Genova s-a reintrodus Gold standard Exchange. Dupa razboi a urmat o criza de hiperinfl atie, din cauza devalorizarii, prabusirii titlurilor de stat, ceea ce a lovit napraznic in special Austria si Germania. Gold standard Exchange insemna ca fiecare tara va emite moneda in limita stocului de aur. In Romania aparusera celebrii cocosei – moneda de 20 de lei, imitata dupa francul francez. Petrolul din Orientul Mijlociu nu era exploatat si Romania era intr-adevar un furnizor important de titei. Doar ca in timp, rezervele s-au dovedit mult mai mici decat erau asteptarile. Era o exploatare salbatica, continuata si in perioada sovromurilor. Pe de alta parte, existau elementele unei democratii in curs de consolidare, adica exista o clasa antreprenoriala contestata, cu multe scandaluri, deloc mai prejos decat cele din perioada de tranzitie. Cele doua partide istorice, PNl si PNT, erau foarte subrede si au sucombat foarte rapid in fata a doi aventurieri. Exista si o structura, mai mult misticoida decat politica- legionarii, pe care e greu sa-i numesti partid politic. Carol al II-lea, care nici pe departe nu era un mare jucator politic, poate de poker, a reusit sa-si instaureze dictatura personala. Va dati seama cat de subrezi erau restul si cat de prost priviti de populatie.

Putem aborda si rolul masoneriei, pentru ca si in perioada aceea erau masoni puternici in fi ecare partid?
EOC: Nu am avut atunci o clasa politica dominata de masonerie. luand numai conducerile celor doua partide istorice, nici Maniu si nici familia Bratianu nu erau masoni. sigur ca existau masoni in ambele partide, dar era mai mic procentul de politicieni masoni decat in Franta, Anglia sau SUA. Si atunci Marea loja Nationala din Romania (MlNR) a fost mereu tulburata de schisme si acuzatii reciproce, cu sciziuni, reimpacari, adica era un peisaj mult mai tulbure decat se crede. Romania nu era primita in Asociatia Mondiala a Marilor loje. Incepand cu 2001 suntem primiti. Doar o anumita fractiune, Bibescu, a fost admisa intre 1930 si 1934, provizoriu. Din acest punct de vedere, suntem mult mai stabili astazi. Noi avem intotdeauna o placere morbida, masochista, sa demonetizam dramatic prezentul. Persoanele importante din perioada interbelica erau in timpul vietii lor tot atat de contestate cum sunt cei de astazi. Intotdeauna trecutul devine foarte idilic si perfect, prezentul, indoielnic, si viitorul, sumbru. Acesta este tiparul mental si cred ca e fi resc - autorul acestuia este Nicolae iorga. El este recreatorul istoriei, un fel de Jules Michelet, in care rigoarea stiintifi ca este abandonata in favoarea unui filon epic. In perioada de formare a natiunii, Iorga a fost un fel de Sienkiewicz al Romaniei, in sensul ca a creat o mitologie necesara. Iorga mitizeaza istoria. Dar, Sienkiewicz a facut un mare bine natiunii poloneze, dandu-i un destin. si atunci, Iorga a creat o istorie cu voievozi, a idealizat foarte mult acest trecut in care totdeauna castigam bataliile; apropos de turci, Rovine; si creand adevarate epopei, trecand discret peste secolele de colaborare, de implementare a aparatului legislativ otoman. Atunci s-a creat impresia ca strabunicul era un erou, ca si bunicul. In comparatie cu acel trecut mitic, totul pare putin derizoriu. Acesta este tiparul pe care noi l-am preluat.

Practic, romanul nu s-a schimbat de-a lungul acestei perioade ca mentalitate.
EOC: Este foarte difi cil sa schitezi un portret. Asta a incercat sa faca epoca natiunilor dupa Pacea de la Westfalia. Este foarte greu sa faci un portret robot al francezilor, desi pare o impietate, dar francezul din sud e foarte diferit de francezul din Alsacia. Chiar in cadrul unor natiuni care au creat conceptul de natiune exista o tipologie diversa, si abordarile din secolele XViii si XIX ale natiunii care uniformizeaza, nu mai sunt valabile astazi. Dimpotriva, se vorbeste de multiculturalism. Exista la ora actuala 200 de natiuni in lume, din care 30% create dupa 1970, dar sunt 9.000 de culturi distincte. In Europa sunt vorbite circa 60 de limbi. Incurajarea identitatii etnice, a multiculturalismului sunt concepte care vin, pastrand conceptul de stat natiune, sa il adapteze secolului XXI. Nu se mai vorbeste de a impune o credinta, o confesiune, un crez politic, si Europa se redefineste. Cam asa e si cu noi. Venind mai tarziu in aceasta istorie moderna, noi am fost obligati sa ne reschitam un drum pe care altii l–au parcurs mental.

Se poate face o paralela intre criza actuala si criza din ’29-’33?

EOC: Am studiat foarte bine acea criza, ca orice economist, si pot sa spun subiectiv discutand despre un fenomen in curs ca nu exista nicio paralela. Au trecut peste 20 de ani de la acea criza pana cand analistii sa studieze mecanismele economice care au dus la acea prabusire. In primul rand, denumirea acceptata a crizei din ’29-’33 este ‘de supraproductie’, care s-a manifestat in special in sUA si, pe un fond extrem de subrezit de razboi, preluata de Europa de Vest. Primul pas a fost momentul in care Creditanstalt de la Viena a dat faliment. Acela a fost momentul declansarii crizei. Prin Creditanstalt (Austria) veneau banii din America, datoriile de razboi pe care Germania, Austria si Turcia le plateau invingatorilor. Deci, imprumuturile veneau din SUA in Viena si de aici in Franta si Marea Britanie. In momentul in care s-au taiat imprumuturile din SUA, Creditanstalt a dat faliment si de aici a plecat efectul in lant spre sistemul bancar european. In SUA automatizarea castigase teren, linia Ford se extinsese ca si concept economic in economia americana, care era extrem de dinamica. Prin urmare, au inceput sa produca mult mai mult. Productivitatea a crescut dramatic, de patru ori in 10 ani, fara sa se puna problema cumparatorilor. Paradigma economica era asa-zisa lege say (Jean-Baptiste say), care spunea ca rolul tau este sa produci cat mai bine cu niste costuri cat mai reduse - te duci pe piata si iti vei gasi cumparatori, prin concurenta libera. Dar nu si-au pus problema: cine cumpara? Muncitorii erau platiti la fel. Cand salariile nu cresc in conditiile in care productia se tripleaza, evident ca nu mai avea cine sa cumpere. Acum, daca se dubleaza productivitatea se dubleaza lefurile si se creaza un echilibru intre cerere si oferta. Atunci, economiile erau mult mai inchise, cu piete interne, comertul global fiind mult mai restrans decat acum. la un moment dat s-au trezit ca nu mai cumpara nimeni. Prima miscare a lor a fost sa concedieze. Si s-a creat un cerc vicios, pentru ca nu exista ajutor de somaj si asigurari sociale. Deci, un om concediat era nul din punct de vedere al consumului. Acolo criza economica a provocat criza fi nanciara, nu invers, in sensul ca in momentul in care fi rmele au dat faliment, actiunile la bursa s-au prabusit si a inceput nebunia, similar, in toate tarile. Daca scade productia de automobile, se consuma mai putina energie si toti furnizorii, sectorul minier, se duc si asa cad ca piesele de domino. Somajul in siderurgie sau in minerit in Anglia si Germania ajunsese la 50%. Pe de alta parte, celui care nu si-a pierdut locul de munca in timpul Marii Crize nu i s-a deteriorat salariul real. A aparut planul lui Keynes, din care s-a inspirit apoi si Roosevelt. Acesta era un mare admirator al Germaniei, care in Primul Razboi Mondial, relativ lipsita de resurse, a adoptat modelul planifi cat - o economie de razboi. De aici si-a luat modelul si lenin. Planul cincinal din comunism, de aici s-a inspirat, si este bun pe termen scurt si catastrofal pe termen lung. A aparut Keynes care a adaptat acest model, in sensul ca trebuie sa existe un rol mai mare al statului si corelatia intre cerere si oferta pe piata trebuie facuta mai ales prin prisma politicii salariale. Acestea au fost mecanismele declansarii crizei. Acum s-a intamplat invers. Actiunile fabricii au crescut neverosimil, prin speculatii. Tipic, bula care se umfla. Dar, de data asta bula a fost foarte mare. A mai fost un episod in 2001 pe IT, in care toti producatorii au crezut ca orice tinerel cu privire fixa si nedormit o sa creasca si o sa fi e o noua lovitura. Si s-au tot bagat bani in nestire. Numai ca de data asta, spargerea bulei a fost devastatoare, pentru ca s-au colectat toate putregaiurile care se adunasera in economie. Nu a afectat inca economia reala. Problema financiara nu trebuie sa coboare in economia reala. Ai taiat creditul de consum, se instaleaza panica, scade consumul. Automat, se produce si se importa mai putin. Au existat doua motive principale de declansare si o mare responsabilitate o are administratia americana. Primul este lipsa de reglementarea pietei financiare. Primul semnal a fost falimentul Barings, datorat unor speculatii. Si nu s-a intamplat nimic, pe fondul neoliberalismului dominant in gandirea economica, promovat de Fmi si de Banca Mondiala, care spun ”cu cat mai putine reglementari, cu atat mai bine”. Complet fals, pentru ca orice joc, cu atat mai mult cel economic are nevoie de reguli. Al doilea motiv este o adevarata nebunie legata de lacomie, extinsa la o anumita scara si devenita concept. Cu alte cuvinte, n-a stat nimic in calea lor. Una din greseli ar fi insa sa se arunce copilul cu apa murdara, adica sa te reintorci la instrumentarul clasic bancar. Anumite excese nu trebuie sa conduca la descalificarea instrumentelor financiare sofisticate, care, dupa parerea mea, sunt extrem de utile si reprezinta un pas inainte al economiei, pentru ca permit o multime de mobilizari de fonduri de finantare a unor initiative pe care sistemul bancar clasic nu le-ar permite. Toata industria de IT din SUA nu s-a ridicat pe credit bancar clasic ci pe finantari de acest tip. Problema este ca trebuiau limitate excesele de folosire a acestor produse, a derivativelor. Parerea mea este ca SUA s-a scos din criza, a depasit momentul critic. Nu stiu ce se intampla in Europa. SUA are Trezoreria, rezervele federale, mediul de afaceri care actioneaza rapid si coerent. In Europa este mai complicat. Ai de-a face cu Banca Centrala Europeana, care e o institutie tanara si cu un statut relativ ambiguu si ai de-a face cu 27 de banci centrale si cu tot atatea guverne. Nici macar nucleul dur, Germania si Franta, nu au o viziune si un plan de actiune comun. Si pana se pun de acord este mai greu sa ai o riposta rapida de tip american.

Standard&Poors si Fitch au redus ratingul Romaniei, Moody’s au spus ca intram in recesiune. Ce se va intampla?
EOC: Analiza Moody’s mi s-a parut foarte bine argumentata - cererea solvabila s-a prabusit pe segmente care iti asigurau cresterea economica. Era limpede ca sa ceri zeci de mii de euro pe un apartament modest in Bucuresti era o aiureala. Unii dadeau pentru ca luau bani de la banca. Cei care au alimentat “bubble-ul” imobiliar nu au fost dezvoltatorii imobiliari. Eu stiu oameni care s-au dus cu 400-500 de lei leafa sa-si cumpere apartament nou. Ce leafa trebuia sa ai ca sa iei un credit de 300.000 de euro? Lefuri de zeci de mii de euro aveau foarte putini. Cei din sistemul bancar au zis ca Romania intra in Uniunea Europeana si ca, usor, romanul va invata drumul catre alte banci din UE, pentru ca dobanzile erau foarte mari in Romania. Deci, daca in Romania un intreprinzator lua credit cu 10% dobanda, iar intr-o tara vecina dobanda este la jumatate, mai devreme sau mai tarziu se va duce acolo. Deci, sa-i agatam pe termen lung, pentru ca daca ai semnat un contract, chiar cu 15% dobanda, ramai clientul bancii si peste 20 de ani. In portofoliul bancilor s-au acumulat prea multe garantii imobiliare, astfel ca problema nu este ca banca nu putea lua casa ci ca nu putea sa o vanda. Inseamna sa-ti aduni un portofoliu putred. Nu stiu cati cetateni se vor trezi in imposibilitate de plata. E foarte discutabil la ora actuala pentru ca romanul are o caracteristica, e foarte bun platnic, chiar in conditii dramatice, chiar in somaj. Criza a inceput in Spania si n-a venit nimeni acasa. La noi problema este lipsa de pregatire a fortei de munca. lipsa de pregatire, pentru ca de 20 de ani nu mai avem scoli profesionale, nu mai avem nimic si imobilismul fortei de munca, sunt problemele. Omul nu renunta la statutul de proprietar, este casa lui. Nu-si ia masina si pleaca in alt oras, ca in sUA. Toate astea fac o forta de munca rigida, statica si rezultatul poate sa fi e nu un somaj la scara nationala ci accentuarea unor pungi de saracie in urmatorii 2- 3 ani si o decuplare reala a unor zone de restul tarii. Eu nu cred ca va creste mult somajul in Brasov, Timis, dar s-ar putea sa creasca in zonele de lohn,ca Moldova.

Cum vedeti Romania in ecuatia UE? Romania a devenit o piata de desfacere, s-a distrus productia.

EOC: Productia a distrus-o Ceausescu. Daca luati ce facea Romania in 1989 si ce branduri avea, era o catastrofa. Produceam tractoare scumpe si proaste. Toata industria bunurilor de consum, din cauza lipsurilor, era anulata. Nu mai faceam nici jucarii, nici ciocolata, nici haine. De exemplu, Apaca lucra in lohn pe 5 centi, rentabilizat artifi cial prin jonglarea pe curs de schimb dirijat. Deci, venea italianul cu material si ei coseau. Noi eram ultima componenta. Asta s-a perpetuat. Cred ca in ultimii 10 ani au distrus de fapt economia romaneasca, au distrus ce mai ramasese din agricultura romaneasca si industria bunurilor de consum. De asta am fost invadati de importuri. Cand nu aveam ciocolata, normal ca luam din import. Referitor la siderurgie, era absurd sa crezi ca Romania va deveni stat agrar. Cred ca o privatizare mai rapida a obiectivelor profitabile, care au fost privatizate oricum, dar in conditii mai proaste decat daca ar fi fost privatizate mai rapid, ar fi fost mai buna. Au tinut Sidex ca sa fure imens. Daca il privatizau in ’94 nu mai furau inca 10 ani. Eu nu spun ca principial, neaparat, statul nu poate fi un bun administrator. Dar e limpede ca nu reuseste si ca se schimba o gasca cu alta, grupuri transpartinice care nu fac decat sa capuseze si sa stoarca. Eu am inventat termenul de firma-capusa, in Curierul National intr-un articol “Mecanismele de furt de la Sidex”. S-a intamplat ceva? Au mai furat inca 10 ani dupa aceea. Deci, era clar ca un guvern nu era capabil sa asigure administrarea onesta a acestor obiective pentru ca grupurile de interese erau mult mai puternice. Si uite ca a reusit un strain. Cand a venit Fiat sa cumpere Tractorul in 2003, nu l-au dat pentru ca nu mai puteau sa-l jefuiasca. Sloganul pervers “:Nu ne vindem tara” mai avea o adaugire “Ca sa o furam noi”.
In linii generale, la ce sa ne asteptam in 2009, in primul rand in Romania si ca fundamente ale noii ordinii economice?
EOC: Cred ca 2009 va fi un an mult mai greu pentru Romania pentru ca motoarele cresterii economice s-au golit de combustibil. Si ca sa nu fi e recesiune trebuie sa gasim alte motoare. Toata lumea vorbeste de infrastructura. Pentru a atrage fondurile pentru infrastructura trebuie sa avem o birocratie inteligenta. Deocamdata avem o birocratie abulica, slab pregatita, fl uctuanta. De exemplu, toate ministerele, agentiile implicate in absorbtia de fonduri europene au inceput sa isi pregateasca oameni cu ajutorul UE, prin schimburi de experienta. Acei oameni se pregatesc si pleaca. Nu poti sa pui in contractul de munca o restrictie de a pleca in sectorul privat, pentru ca orice instanta ti-o anuleaza. Diferenta in Germania intre sectorul public si cel privat este de 20%, adica cel de la stat castiga cu doar 20% mai putin, dar are multe avantaje foarte mari: siguranta locului de munca, recunoscuta peste tot in lume. La noi diferenta este galactica, este mult mai mare. Componenta de consultanta este foarte slaba in Romania. Lumea vine la consultant si nu-si da seama ca nu se pricepe. Trebuie sa existe o asociatie care sa o reglementeze, un fel de casta a business-ului sau o comisie a statului, ceea ce vine in coliziune cu legislatia europeana. Nu prea exista solutie si asta va impieta asupra gradului de absorbtie. Nu este rolul intreprinzatorului sa se informeze. Este ca si cand eu m-as imbolnavi si ar trebui sa studiez medicina ca sa ma vindec. Referitor la noua ordine fi nanciara, se demonstreaza cat de dramatic depind China si Rusia de capitalul occidental. De ani si ani se spune sa reformam FMi si Banca Mondiala si nu am vazut niciun plan. FMi este o birocratie abulica si nu reuseste nici sa previna, nici sa diagnosticheze. Tot acest sistem cu ce il inlocuiesti? s-a discutat despre asta in ’73 dupa socul petrolului, cand  SUA a renuntat la acoperirea dolarului in aur. Tot nu s-a intamplat nimic. s-a discutat dupa 1989, apoi, pe fondul ascensiunii Chinei. De ce s-ar intampla ceva acum?. Eu sunt printre ceicare spun ca FMi pare debusolat in actiunile lui, dar nu inseamna ca am o viziune despre cum ar trebui reconfigurat sistemul fi nanciar mondial. Apetitul pentru interventionism de stat s-ar putea sa creasca si acesta este un mare pericol, pentru ca guvernele abia asteapta. Ele au pierdut in ultimii 20-30 de ani teren in favoarea multinationalelor. Trebuie sa isi ia revansa. Insa in pofida acestor crize, statul este in general un prost administrator si va fi mereu. Este limpedein Romania, dar si in Anglia, in Franta. In astfel de situatii politicienii, care au ocupat foarte repede scena in dauna patronatelor si a altora care se pricep mai bine, vorbesc mult.

Se vorbeste despre marirea cotei unice si de stimulari pentru companii.

EOC: Cand ajungi la fundul sacului nu-ti ramane decat sa maresti cota unica. Renuntarea la cota unica ar fi cel mai prost lucru din lume. se poate umbla la TVA, dar in contextul in care umbli la TVA la tigari, de exemplu, totul devine... „tigari”, in facturi, si nu are cine sa verifice. De asta e bine sa fi e unificate cotele. Este mai simplu de administrat sistemul.

Dupa cum a spus Standard&Poor’s, daca vor creste salariile in invatamant o sa urmeze o avalansa...

EOC: Eu nu cred ca vor creste pentru ca va fi un dezastru. Cred ca dupa alegeri oamenii ar trebui sa-si revina din aceasta betie nejustifi cata care a fost intr-un fel alimentata de un discurs cu 9% crestere economica, cea mai mare din Europa. Va fi un an foarte dificil. Ca prima conditie, trebuie un guvern foarte bun, stabil, cu majoritate parlamentara.

Vedeti un guvern de tehnocrati? Sau un premier tehnocrat?

EOC: Nu cred in guverne de tehnocrati pentru ca un guvern este o expresie politica. Ar insemna o avarie maxima. Cand apelezi la tehnocrati inseamna ca intreaga clasa politica nu este in stare sa produca o expresie administrativa, ceea ce inseamna criza. Dar cred in schimb in pozitionarea tehnocratilor la nivele tehnice. Este limpede pentru mine ca un ministru trebuie sa fie un om politic. Dar la nivel de secretari de stat, directori generali, problema este ca sunt pusi pe criterii politice. Deci, membrii cabinetului trebuie sa fie oameni politici, dar atat. Cand incep sa imparta posturile de portari si de directori este o problema. Va fi un moment extrem de important in contextul economic international. Apropos de agentiile de rating si de FMI. Daca va fi un guvern bun, vor fi premize favorabile pentru revizuirea unor ratinguri. Daca vor fi balbaieli, crize si semne de intrebare legate de competente, va fi inceputul descalificarii.

“Personalitati pe care noi le vedem victimizate, de tipul Malaxa, Auschnitt sau Mociornita erau la fel de contestate ca oligarhii, mogulii nostri de astazi, pentru ca se socotea ca si-au facut averile prin mijloace dubioase. In unele cazuri fara indoiala ca asa era, in special in regimul lui Carol al II-lea, care a fost extrem de corupt, dar macar se construia un drum vizibil si in privinta democratiei si a economiei de piata.”

“Una din greseli ar fi sa se arunce copilul cu apa murdara, adica sa te reintorci la instrumentarul clasic bancar. Anumite excese nu trebuie sa conduca la descalificarea instrumentelor financiare sofisticate, care, dupa parerea mea, sunt extrem de utile si reprezinta un pas inainte al economiei, pentru ca permit o multime de mobilizari de fonduri de finantare a unor initiative pe care sistemul bancar clasic nu le-ar permite.”

“De la neglijenta criminala a bancilor comerciale a plecat totul in Romania. Pentru ca acolo aveai de-a face cu un director de 30 de ani, care avea plan de credite, care voia sa-si ia si el Ferarri, apropo de lacomia de care vorbeam, si care se ducea la centru sa raporteze planul si accepta acte false, acte umflate, contracte de colaborare fictive, care mareau venitul potential al respectivului solicitant de credite.”

“Vorbind de cultura antreprenoriala din Romania, trei sferturi dintre IMM-isti nu stiau sa deschida un computer si bancile spuneau in reclame ca faci un click si accesezi fonduri europene. Iarasi, o lacomie din partea bancilor care au dat prea usor credite.”

articol scris de Bogdan TUDORACHE

© 2008 The Investor

http://www.theinvestor.ro/economie/romania-interbelica-intre-mit-si-mistificare/