Imaginile pe care le vedeti in acest articol vin din locuri diferite, din perioade diferite, majoritatea din Bucuresti dar si din tara si nu sunt legate intre ele de vreo tema sau vreunui concept grafic. Chiar inadins am selectat fotografii care sa para ca nu se leaga una de alta, ca nu au nimic in comun, in speranta ca voi acoperi un spectru cat mai larg al modului prin care un fotograf poate sa surprinda o societate.

De multe ori cand plec la fotografiat, pornesc la drum fara un scop anume si ma las purtat de ceea ce descopar in jurul meu. Fotografiez ceea ce imi place, ceea exista in apropierea mea, procesul in sine este unul foarte direct si simplu: imaginea este deja formata eu doar declansez aparatul. Pot spune mai degraba ca imaginile se lasa captate, eu se intimpla sa fiu la locul potrivit cu camera in mana. Spre deosebire de un pictor, ca fotograf nu pot sa alterez realitatea, pot doar sa decid care sa fie subiectul in centrul fotografiei mele, pana si acest lucru cu anumite limitari.

Am dorit sa fac aceasta paranteza pentru a sublinia ca aceste imagini sunt un produs real, sincer, spontan a ceea ce am vazut, ceea ce am considerat ca merita fotografiat, nimic nu este fabricat, regizat. Pot doar sa fiu acuzat de faptul ca am ales compozitia pentru fiecare fotografie, dar asta tine de estetica mai degraba si nu de mesaj. Aceste fotografii reprezinta o incercare documentaristica la un nivel foarte general, superficial, o rezultanta vizuala a anilor de fotografie personala, un portret fara aspiratii de studiu stiintific al comunitatii romanesti, cea pe care o vad zilnic.

In spatele fiecarei fotografii se afla o poveste, cea pe care o banuim cand ‘lecturam’ imaginea si cea reala, ascunsa, necunoscuta si pe care probabil nu o vom stii niciodata. Ca privitor avem tendinta sa asociem diverse stari unei imagini in functie si de starea noastra din momentul citirii, la fel cum genul de fotografii cu care ma intorc de la o plimbare este afectat in mare masura de modul in care ma simt.

Sa luam ca exemplu fotografia cu cele trei batranici care stau pe banca, o fotografie care datorita expresiilor de pe fetele celor trei personaje transmite un mesaj preponderent optimist. Mainile deschise, intr-o pozitie invitationala, sprijinite firesc in poala, orientate catre privitor, intr-o stare relaxata, vin sa sublinieze starea de buna dispozitie a fotografiei. Aura de soare surprins in parul celor doua persoane din dreapta ajuta la starea generala de optimism, foarte multe elemente converg catre aceasta stare de buna dispozitie. Asezarea persoanelor intr-un recognoscibil triptic ne aduce un alt element familiar cu conotatii puternic pozitive. Suntem tentati sa etichetam aceasta adunare de trei batranici ca fiind una optimista si lipsita de griji.

Poate fi adevarat sau poate sa nu fie, nu putem afla acest lucru dintr-o singura fotografie, este doar o stare creata de elementele enumerate mai inainte. Exact acelasi lucru se intampla si cand intalnim reversul situatiei, o imagine care la o prima citire are un mesaj trist poate sa ascunda in realitate situatii total diferite.
Asa vad eu Romania de azi in alb si negru, cu stari contradictorii, cu momente in care mesajul este ascuns pentru un privitor superficial, cu optimism infasurat intr-o mantie de tristete dar si cu multa tristete sub un voal de aparenta fericire.

Acum cand stiti mai multe despre modul cum au ajuns aceste fotografii impreuna, va las sa continuati dvs. Lista de adjective, nu neaparat prin prisma imaginilor ci mai ales prin experienta proprie … Romania in alb si negru in imagini … trista, copilaroasa, batrana dar multumita, plictisita, indiferenta, contrastanta, surprinzatoare, retinuta, zglobie …

articol scris de

© 2008 The Investor

http://www.theinvestor.ro/arta/romania-in-alb-si-negru-2/