Pasiunea pentru stiintele oculte si istorie l-a determinat sa arunce o privire si catre masonerie. si i-a placut. A devenit chiar Mare Maestru. Scriitor, economist, jurnalist, mason. Mai multe profesii si responsabilitati, mai multe provocari pentru un singur om: Eugen Ovidiu Chirovici.

Sunteti de formatie economist. Cum ati ajuns sa lucrati in presa?
In 1988 - 1989 am inceput sa public materiale literare in Luceafarul, Vatra, Astra si Romania literara. Aceasta pasiune m-a insotit pe tot parcursul vietii. In liceu, materiile mele preferate erau literatura, istoria, filozofia si economia.

Desi eram intr-o clasa de matematica-fizica, participam la toate olimpiadele de limba si literatura romana. In presa am ajuns dintr-o intamplare, alaturandu-ma echipei de la Curierul National, primul ziar privat din Romania la acea data.

Am ramas mult timp acolo pentru ca nu-mi spunea nimeni ce sa scriu. In general, scriitorii romani - de la Caragiale, Eminescu, Rebreanu sau Eliade pana la Mircea Dinescu - au fost si gazetari. Cred ca aplecarea scriitorului roman spre gazetarie vine mai mult din nevoia de a-si asigura o sursa de venit, si nu dintr-o vocatie gazetareasca, fiindca literatura e una, gazetaria este cu totul altceva.

Tocmai de aceea presa romana ramane foarte temperamentala, iar speciile jurnalistice decedate demult in Occident - de pilda, pamfletul - la noi sunt inca vii. Gazetaria standard presupune obiectivitate si o relatare lipsita de temperament. Pana la urma, menirea unui jurnalist este de a informa, nu de a forma opinie.

La noi observam foarte mult temperament si opinie si asta vine din faptul ca foarte multi scriitori lucreaza in presa. Eu am avut surpriza sa constat ca mi-a placut gazetaria. Nu am privit-o ca pe o sursa de venit, ca pe un serviciu. Nu cred ca te poti duce la un ziar ori televiziune asa cum te duci la serviciu (stai opt ore si pleci). In general, esti gazetar 24 de ore din 24.

Este una dintre cele mai dificile meserii. Putina lume este constienta de efortul personal si aplecarea onesta, daruita a unui jurnalist. Eu am scris in general pe economic, fiind sef de sectie, redactor-sef adjunct si redactor-sef. Am abordat si subiecte de politica externa si mai putin politica interna. In acelasi timp, nu am uitat de vocatia initiala si mi-am dedicat o parte din energie fie pentru eseistica, fie pentru literatura.

Unul dintre subiectele pe care le-ati abordat in cartile dumneavoastra este globalizarea. De ce?
Globalizarea este un fenomen complex, dincolo de economie sau politica, avand radacini adanci in istorie. S-a intamplat sa-l cunosc pe marele gazetar american Thomas L. Friedman, editorialist la The New York Times, care este considerat un guru al globalizarii.

Am avut sansa sa fiu primul care i-a tradus cartea "Lexus si maslinul - Cum sa intelegem globalizarea". L-am intalnit mai tarziu la Fondul Monetar International si la Banca Mondiala si am discutat pe aceasta tema. Globalizare era un domeniu extrem de nou pentru Romania, chiar si pentru mediul universitar romanesc sau pentru economistii si actorii din economia reala. In acea perioada am scris Natiunea virtuala, iar apoi am finalizat niste proiecte mai vechi, cum sunt Suflete la pret redus sau La broasca lesinata.

De ce ati ales numele La broasca lesinata?
Este numele unui han, la marginea Fagarasului meu natal. Nimeni nu stie de ce se numeste astfel, pentru ca nu exista niciun lac in jur si nu a lesinat nicio broasca prin preajma. Este insa unul dintre simbolurile locale, iar romanul porneste de la o idée mai veche.

La lansare, spuneam ca Mario Vargas Llosa a plecat din Peru cu o bursa Cervantes la 19 de ani. Cea mai mare parte a vietii si-a petrecut-o in afara tarii. Gabriel Garcia Marquez a trait de asemenea foarte mult timp in strainatate, dar a scris despre Columbia. Pana la urma, te raportezi tot la spatiul unde-ti sunt radacinile. Eu am umblat in lumea intreaga, din America de Sud in Vietnam si din Suedia in Statele Unite, si as putea sa-mi plasez povestile in aceste spatii.

Cred ca un scriitor foarte bun poate sa-si permita acest lucru. Nu cred ca o limba relativ minora ca limba in care scriem ne impiedica pe noi, scriitori romani, sa fim tradusi in alte limbi de circulatie internationala, asa cum se intampla cu alti laureati ai diverselor premii, ci mai degraba inconsistenta a ceea ce oferim publicului este de vina.

Mai greu este sa accedem la Premiile Nobel pentru literatura...
Discutia despre Premiile Nobel mi se pare de un caraghioslac iesit din comun. E ca si cum ai avea unu elev mediocru in clasa a III-a si te-ai intreba: "Oare o sa termine el sef de promotie la Harvard?". Sigur ca ar putea, dar probabilitatea momentana e atat de mica... Nemtii au luat multe Premii Nobel pentru literatura, francezii si americanii la fel. America Latina este usor nedreptatita la acest capitol, dar scriitorii de limba spaniola au fost recompensati prin premiile Cervantes.

Exista si alte culturi din care au tasnit cate un varf, precum Turcia cu Orhan Pamuk. Nu exclud sa sara iepurele si pentru Romania. Dincolo de un premiu care isi are subiectivismul sau, inerent si discutabil - de la primul premiu Nobel pentru literatura pe care l-a luat Sully Prudhomme in locul lui Tolstoi - orice premiu are un grad de relativitate. Problema nu este sa luam un Nobel, ci de ce nu ne citesc mai multi romani. Eu sunt un caz absolut fericit ca vand 5.000 de exemplare. Am aflat cu stupoare ca e un tiraj senzational pentru Romania.

Dar cartea dumneavoastra Masacrul s-a vandut in 60.000 de exemplare.
Corect, dar atunci erau alte vremuri. Daca traduceai Stephen King, mergeai cu un tiraj de sute de mii de exemplare, fiindca numarul cartilor traduse era mic, la fel si pretul. Adevarul este ca peste tot in lume se citeste mai putin. La noi sunt insa dezamagitor de slab receptati scriitorii romani.

Cel mai simplu este sa dai vina pe public si sa spui ca tu scrii o literatura exceptionala, ca esti un mic geniu in felul tau, dar ca lumea rea, inculta si neispravita nu te intelege si nu te citeste. Nu cred ca este asa. In clipa in care produci ceva de calitate vei fi receptat ca atare. Tu, ca scriitor, intri de fapt in competitie directa - apropo de globalizare - cu alti scriitori din China, Franta, Albania, etc. si daca nu scrii la fel de bine ca ei, oamenii nu te vor cumpara pe tine, ci pe ei.

Ce scriitori romani va plac?
E greu ca scriitor sa iti exprimi opinia despre alti scriitori. Toti avem subiectivismele noastre, de aceea as prefera sa nu ma refer la scriitorii in viata. Il vad in fruntea listei pe Eugen Ionesco - varful literaturii romane, apoi Liviu Rebreanu, mai ales in proza scurta.

Proza scurta e un domeniu in care chiar si scriitorii profesionsti isi prind urechile. Julio Cortázar spunea ca daca un roman castiga meciul cu cititorii la puncte, proza scurta il castiga la knockout. Proza scurta e socotita un gen literar extrem de greu de slefuit. Imi plac anumite pagini din Eugen Barbu - "Principele", o carte deosebita in literatura romana. Mi-a placut, fireste, si-mi place Mihai Eminescu, chiar daca pare demonetizat ori adolescentin. Cred ca a reusit sa atinga o zona extrem de profunda a spiritualitatii romanesti. M-as opri aici.

Ce va inspira?
Cred ca fiecare scriitor a citit odata o poveste geniala in ziar, a vazut-o la televizor sau chiar a trait-o - un subiect care poate sa devina o povestire sau o nuvela de exceptie. De pe urma unui eveniment absolut banal se naste un bulgaras care incepe sa se rostogoleasca pana se incheaga o poveste valoroasa. si nu ma refer la poveste in sensul ca are introducere, cuprins si incheiere.

Deseori, nu stii nici tu incotro te poarta povestea, cum evolueaza un anumit personaj. Constati ca se incheaga un intreg univers. Este exact cum te-ai uita pe gaura cheii intr-o lume posibila, careia tu ii spui povestea sau ca si cum te-ai uita la un film care se desfasoara aproape inepuizabil si pentru tine. Tu povestesti acel film pe care-l vezi, dar care are autonomia lui. Mi s-a intamplat adesea sa nu stiu cum va evolua un anumit personaj. Unele sunt reale, altele s-au nascut atunci. O carte buna supravietuieste foarte mult prin personaje.

Ganditi-va la copilarie, toata lumea stie cine este D'Artagnan. Poate ca nu-ti mai aduci aminte ce a facut in momentul X sau Y, dar ii stii numele. Sau Tarzan... In pamfletul tineretii lui, intitulat "Nu", Eugen Ionesco prezinta o statistica despre cate personaje raman dupa zece ani de la aparitia lor, dupa 50 de ani si dupa 100 de ani. Sunt personaje care traiesc si dupa 100 de ani. Pana la urma, ca scriitor ori esti conectat la universul al carei povesti o spui, ori nu esti. Restul e meserie, adica ai citit foarte mult si iti cauti o identitate proprie, trecand fireste prin imitatiile de rigoare.

Cum ati ajuns mason?
Am cunoscut mai intai un mason, un om mult mai in varsta decat mine - Dan Dobreanu, coleg cu mine la Curierul National. Am avut foarte multe discutii cu el - eu fiind pasionat de filozofia oculta, in sensul bun al cuvantului - si din discutie in discutie am ajuns la concluzia ca mi s-ar potrivi asa ceva. In 1995 am facut cerere, iar in primavara lui 1996 am fost primit in ordin. Restul tine de destin.

Cat de mult influenteaza masoneria viata politica, economica, sociala?
Daca as spune deloc si eu m-as intreba daca spun adevarul. Totusi, nu se face o distinctie clara intre ce inseamna masonerie si ce se spune ca face masoneria. Cand spunem masonerie, ne referim din pacate doar la un set de zece - 15 figuri emblematice de-a lungul istoriei si ignoram miile, sutele de mii, milioanele de oameni care au trecut prin masonerie si care au jucat un rol, fara a-i cunoaste lumea.

Pomenim de Franklin si punem pe seama sa si a masoneriei sprijinul francez pentru coloniile americane impotriva Marii Britanii (Franklin era membru al Lojei celor Noua Muze), cand Franta era oricum interesata sa loveasca in dusmanul sau, Marea Britanie (deci sa sprijine coloniile americane). Singurul rol al masoneriei este sa faca masoni, nu sa schimbe lumea. Sa faca dintr-un om bun unul si mai bun. Chiar daca e medic, profesor sau politician se presupune ca odata devenit mason, medicul va face actul medical fara a lua spaga, politicianul va fi mai onest cu electoratul sau, etc.

Indirect, prin prestatia individuala, fiecare influenteaza in bine mediul, daca aplica invataturile ordinului. Daca aduni evolutie spirituala, cauta sa o impartasesti cu cei din jur. Pana la urma, valori initial masonice precum libertatea de expresie, toleranta, egalitatea in fata legii au devenit bunuri comune. Faptul ca in era comunicatiilor ne rezervam dreptul de a lasa un val peste ceea ce facem sigur ca determina speculatii si interpretari. Uneori le dezmintim, alteori nici nu le mai luam in seama.

Aceste speculatii (precum teroria conspiratiei, de pilda) sunt de fapt expresia unei societati laice care, nemaicrezand in Dumnezeu, dar nici suportand ideea de haos, inventeaza o conspiratie - zece indivizi se aduna si pun lumea la cale. Psihic, e mai confortabila o conspiratie, decat sa crezi ca e haos in lume. Instinctiv, noi, oamenii, ne temem de haos.

Repere profesionale
1990 - 1991 - director financiar Editura muzicala;
1991 - 1994 - sef sectie economica Curierul National;
1994 - 1999 - Redactor - sef adjunct Curierul National;
1999 - 2002 - director executiv B1 TV;
2002 - 2003 - consilier pe probleme economice al Premierului Adrian Nastase;
septembrie 2003 - prezent - presedintele Agentiei Nationale pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie, cu rang de Secretar de Stat.

Lucrari publicate
10 povestiri (1989), Masacrul (1991), Comando pentru general (1991), Spectacolul reformei vazut de la Galerie. Romania, zece ani dupa... (1999), Natiunea virtuala. Eseu despre globalizare (2001), Suflete la pret redus si La broasca lesinata (2007)..

Premii si distinctii
1978 - Moscova, Premiul International pentru Pictura;
1989 - Medalia de Aur pentru Revolutia din decembrie 1989;
1999 - Marele Premiu pentru Jurnalism Economic, acordat de Clubul Roman de Presa;
2000 - Medalia de Aur a Centrului Ecumenic International;
2001 - Premiul "Pamfil seicaru" pentru ziaristica;
2002 - Ordinul "Pentru Merit" - gradul de Cavaler (Presedintia Romaniei);
2004 - Diploma decernata la al 32-lea Salon International de Inventica de la Geneva;
2005 - Profesor Honoris Causa al Universitatii Bioterra Bucuresti;

articol scris de Alice-Claudia GHERMAN

© 2008 The Investor

http://www.theinvestor.ro/red-carpet/eugen-ovidiu-chirovici-mare-maestru-al-marii-loje-nationale-masonice-din-romania-scriitor-economist-si-jurnalist/