Cum ati decis sa va dedicati viata muncii de caritate?
Am decis in primul rand sa imi dedic viata Romaniei si mi s-a parut firesc sa incep ajutand romanii care aveau urgenta nevoie de sprijin. M-am dedicat Romaniei pentru ca am simtit ca acesta era destinul meu. Romania era tara pe care o simteam parte din mine si pe care o iubeam cu mult inainte de a o cunoaste. Romania era in sfarsit "acasa".

E dificil de explicat acest sentiment si poate doar cei care s-au nascut in strainatate, departe de propria tara, pot intelege cat de cat ceea ce simteam, acel sentiment de dezradacinare si nevoia de identitate..  in vara anului 1989 am abandonat cariera pe care o aveam in cadrul ONU, la Roma, si am decis sa lucrez alaturi de tatal meu, pentru a ajuta Romania.

Un suflu de libertate incepea sa se faca simtit dinspre Estul Europei si - desi din Romania nu venea inca niciun semn de schimbare - eu am inceput sa sper ca ceva bun se va intampla in sfarsit, ca acea teribila cortina de fier ce diviza Europa va ceda. in decembrie a avut loc Revolutia si in ianuarie 1990 mi-am vazut visul cu ochii: am pasit pentru prima oara pe pamant Romanesc. Ceea ce am vazut insa m-a durut si a umbrit mult fericirea pe care o simteam.

La intoarcerea la Versoix i-am povestit tatalui meu ce am gasit in tara de care imi vorbise cu atata dragoste in copilaria mea: copii orfani ce traiau in conditii mizere in case de copii, mii de copii infectati cu HIV, arhitectura urbana lipsita de personalitate, sate distruse, oameni dezorientati, dar in acelasi timp plini de speranta si - cel mai important - oameni in sfarsit liberi. Am hotarat, impreuna cu tatal meu, sa infiintam Fundatia Principesa Margareta a Romaniei si sa dezvoltam proiecte model, sa facem ceva pentru a ajuta romanii sa revina la normal.

Cum vi s-a parut Romania atunci si cum vi se pare acum?
Romania era in 1990 asa cam cum m-am asteptat sa fie: o tara frumoasa, vibranta, cu oameni calzi, generosi si primitori. Aceasta frumusete insa parea parca ingropata, ascunsa de un strat cenusiu. Demnitatea oamenilor fusese calcata in picioare de aproape jumatate de secol de dictatura si de umilinte. Romania era o tara devastata, si nu am sa uit niciodata imaginile pe care le-am vazut in spitalele, azilele de batrani, casele de copii din toata tara pe care le-am vizitat.

Cum mi se pare Romania astazi? Cu mult diferita si schimbata in bine fata de tara pe care am vizitat-o in 1990. Acum totul depinde de simtul de raspundere si de atasamentul pe care romanii il au fata de tara lor. Notiunea de patriotism a fost din pacate si ea distorsionata in perioada comunismului. Nu cred ca trebuie sa avem complexe de inferioritate, asa cum nu cred intr-o tara perfecta. Este esential  ca romanii sa isi recapete in sfarsit demnitatea, sa fie mandri ca sunt romani. De altfel redarea demnitatii romanilor face parte din misiunea Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei.

Ce inseamna pentru dumneavoastra Fundatia Principesa Margareta?
Fundatia este contributia mea la dezvoltarea Romaniei. Nu stiu daca unora le va parea o contributie modesta, dar eu sunt mandra de realizarile noastre. Fundatia a atras mai mult de 5.5 milioane de euro pana acum, in special din strainatate, si i-a folosit pentru a consolida numeroase comunitati, pentru a sprijini zeci de mii de copii, batrani, tineri si familii in dificultate. Fundatia este si un instrument pentru promovarea Romaniei in strainatate. Avem filiale independente in sase tari si, adesea, evenimentele de strangere de fonduri pe care le-am organizat in Elvetia, Marea Britanie, Franta, Belgia sau Statele Unite au reprezentat pentru mine o ocazie de a vorbi despre tara mea. Prin Fundatie am incercat intotdeauna sa prezentam fata frumoasa si in acelasi timp reala a Romaniei, am dorit sa transmitem un mesaj pozitiv, chiar si atunci cand strangeam bani pentru copii infectati cu HIV din orfelinate.

Care este din perspectiva dumneavoastra imaginea Romaniei in afara? Cum este vazuta intreaga Casa Regala si ce inseamana de fapt responsabilitatea regala?
Imaginea Romaniei in afara cred ca depinde in cea mai mare masura de modul in care noi stim sa asumam si sa facem cunoscuta realitatea promovandu-ne valorile. Nu putem pretinde celorlalti respectul fata de aceasta tara atata timp cat nu ni-l asumam noi intai.
Casa Regala este vazuta prin valorile sale - spirit de raspundere, generozitate, loialitate, exemplu personal- ca un garant al stabilitatii, un liant, o punte de legatura intre tarile europene si Romania, fie ca aceste tari sunt monarhii sau nu. Responsabilitatea regala inseamna in primul rand dragoste pentru tara si romani. inseamna sa contribui la consolidarea Romaniei. in acest sens Principele Radu si cu mine am elaborat o " Viziune pe 30 de ani, pentru Romania", ca o forma durabila de a servi Familia Regala si tara.

Sunteti licentiata in Sociologie, Stiinte Politice si Drept International la Universitatea din Edinburgh, Scotia, de asemenea aveti specializari in sociologie medicala si sanatate publica. Cat de mult v-a ajutat formarea profesionala pe parcursul vietii, mai ales in actiunile caritabile?
M-a ajutat mult, cred eu, mai ales la inceputurile Fundatiei cand am adus in Romania o experienta care lipsea la vremea aceea. Studiile si experienta m-au ajutat sa concep, impreuna cu echipa pe care am format-o, proiecte durabile pentru Romania, m-au ajutat sa dau o viziune Fundatiei pe care am infiintat-o. De exemplu am pus de la inceput accentul pe dezvoltarea durabila, nu doar pe ajutorul de urgenta. in 1990 era nevoie de mancare, de medicamente, de ajutor pentru supravietuire, dar noi am dorit sa facem mai mult: sa dam oamenilor nu numai pestele, ci si undita cu care sa invete sa pescuiasca singuri.

A fost de-a lungul timpului un caz pe care l-ati intalnit in cadrul Fundatiei care v-a impresionat in mod deosebit?
Au fost mai multe cazuri care m-au impresionat si de altfel aceste cazuri, luate impreuna, au fost motorul care m-au facut sa merg inainte, sa cred ca ceea ce faceam avea o finalitate, era important. Cazul care m-a marcat cel mai mult a fost probabil cel al unui copil bolnav de SIDA, care a murit langa mine intr-un spital. Asa ceva nu se poate uita niciodata. Nu voi uita nici generozitatea unui batran sarac care a scos din buzunar ultimul ban pe care il avea pentru a-l dona Fundatiei, din solidaritate pentru copiii si batranii pe care ii ajutam. M-au impresionat de asemenea tinerii talentati, tineri pe care Fundatia i-a sprijinit de-a lungul anilor, si care au dovedit din plin ca ajutorul nostru a fost bine meritat.

Fundatia Principesa Margareta ajuta printre altele si la promovarea tinerilor talentati. Ce parere aveti despre tanara generatie?
Da, intr-adevar Fundatia a sprijinit dintotdeauna tinerii talentati si aceasta tocmai pentru ca are incredere in potentialul lor. Chiar in acest moment suntem in cautarea de sponsori si donatori pentru proiectul nostru de suflet "Tinere Talente". Sunt ferm convinsa ca Romania are tineri minunati si am incredere ca ei vor sti sa construiasca un viitor mai bun pentru tara. Am cunoscut foarte multi tineri eminenti, inteligenti, cu un potential enorm si as vrea sa fac mai mult pentru ei, as vrea ca niciun tanar de valoare sa nu se mai gandeasca sa paraseasca Romania din cauza lipsei de perspective.  

Cum se desfasoara o zi din viata dumneavoastra?
Se desfasoara � mereu altfel: nicio zi nu se aseamana cu cealalta decat prin faptul ca sunt toate foarte pline, foarte incarcate. Iar mie imi place mult aceasta diversitate. Programul decurge din responsabilitatile mele legate de Fundatie si cele de membru al Familiei Regale si patron al mai multor asociatii. Particip la multe intalniri, primesc des oaspeti la Palatul Elisabeta si iau parte la diferite ceremonii. Calatoresc in strainatate �pentru a strange fonduri pentru Fundatie si pentru a reprezenta interesele tarii impreuna cu sotul meu .

La un moment dat spuneati : "Ziua de 18 ianuarie mi-a schimbat viata. Romania nu mai era acel taram interzis pentru mine si familia mea, ci tara mea. M-am simtit acasa. Am stiut ca Romania are puterea sa renasca". Chiar credeti ca Romania va avea puterea sa renasca?
Romania a renascut deja. Faptul ca mai avem multe de facut nu schimba cu nimic faptul ca Romania este in plin proces de transformare, ca este o tara cu mult mai vie si mai dinamica decat multe alte tari occidentale catre care romanii se uita cu admiratie. Ceea ce imi doresc este ca Romania sa nu incetineasca ritmul acum, ca se simte in siguranta in Uniunea Europeana.