Contra-intelligence, sau secretul din spatele competitivitatii

Din pacate, conceptul CI este in general utilizat in cercurile de afaceri pentru a desemna intelligence-ul competitiv (BI). Totusi, de multi ani, printre profesionistii din domeniul BI, sigla CI se refera la contra-intelligence. Este foarte important ca managerii sa stie ce se intampla in lumea exterioara. Activitatile de intelligence, posibil ostile, sponsorizate de terte parti - guverne, corporatii sau oricare altele - trebuie evidentiate prompt de CI.

Securitatea este parte integranta a oricarei activitati, in special a celor de BI si CI, indiferent de factorii implicati - spioni, sabotori, "cartite", manipulatori sau persoane curioase.

"Actiunile de intelligence si contra-intelligence desfasurate la nivelul unei companii reprezenta campul de lupta al anilor '90", sustine Neil C. Livingstone, unul dintre consilierii de reputatie modiala pe probleme de aparare impotriva terorismului de la Washington. "Exista destui indivizi care considera ca singura piata corespunzatoare pentru capacitatile lor o reprezinta intelligence-ul competitiv. Aceasta este afacerea momentului."

In anii '50, o persoana care lucra in contra-intelligence-ul de afaceri purta pantofi cu talpa groasa si avea o cutie cu speracluri cu care spargea seifuri noaptea, continua el. "Dupa 40 de ani, simpla securitate a unei companii s-a transformat intr-o profesie sofisticata, ajungand pana acolo incat unele companii dispun de servicii de securitate care se apropie de cele din sfera guvernamentala", arata el. "Unii directori de companii sunt mai bine protejati decat insusi presedintele Statelor Unite".

In opinia lui Livingstone, cea mai vizata industrie este IT-ul, care cheltuie milioane de dolari pentru activitati de research & development. In mod evident, intr-un asemenea mediu, adversarii incearca sa afle ceea ce intreprind altii. O companie care, la momentul actual, nu dispune de capacitati de achizitie a informatiilor si de capacitati eficiente de contra-intelligence, nu va mai fi competitiva peste cativa ani.

"Astazi, in lumea intelligence-ului competitiv are loc o adevarata revolutie", subliniaza Livingstone. "La Harvard Business School, cu 20 de ani in urma sau chiar cu zece ani in urma nu se studiau deloc problemele privind securitatea companiilor. Acum, acestea reprezinta nu numai un factor al asigurarii viitoarelor profituri, ci si un factor care determina supravietuirea firmei".

Statele Unite sunt cel mai avansate in domeniul securitatii, 80% dintre marile corporatii avand astfel de sisteme. In Japonia, proportia este de numai 20%.

Elementele esentiale ale securitatii si contra-intelligence-ului sunt, potrivit lui Livingstone:
 - Controlul accesului - Sisteme care "memoreaza" amprentele mainilor sau configuratia si culoarea ochilor.
 - Conversatii sigure. Interceptarea electronica a convorbirilor, care nu costa foarte mult, creeaza noi cerinte si masuri de CI, a caror realizare este, din pacate, foarte scumpa.
 - Comunicatii sigure, cum ar fi convorbiri telefonice sau documente transmise prin fax. In majoritatea cazurilor, in acest domeniu sunt necesare masuri de securitate destul de ieftine si usor de realizat.
 - Distrugerea in siguranta a documentelor. Dispozitivele de tocat hartia, de exemplu.
 - Calculatoare sigure. Coduri corespunzatoare si securitatea accesului utilizatorilor.
 - Securitatea sistemelor de fisiere.
 - Securitatea angajatilor companiei. Asigurarea securitatii directorilor este, probabil, cea mai mare importanta.

La aceasta lista, desigur se mai pot adauga multe. Materialele sensibile, care se prezinta sub forma de note, carti de telefon, resturi de documente, jurnale, table de scris sau alte materiale folosite la pregatirea personalului trebuie sa fie foarte bine protejate. De o importanta deosebita este faptul ca toti angajatii firmei trebuie sa fie avertizati asupra consecintelor si sa fie stimulati in activitatea de creare si mentinere a masurilor de securitate.
Se pare ca niciodata o firma nu-si poate elimina toate punctele vulnerabile. Sistemele de comunicatii si calculatoarele sunt supuse unei diversitati crescande de riscuri si amenintari.

De exemplu, o serioasa amenintare o reprezinta accesarea ilegala a calculatoarelor, indiferent daca este executata in scop de spionaj, escrocherie sau sabotaj. O alta amenintare o reprezinta interceptarea comunicatiilor.
Dezastrele naturale, descarcarile electrice, praful, caldura, chiar si cafeaua varsata sunt catastrofale pentru calculatoare si sistemele de comunicatii.

Ignoranta si eroarea au si ele consecintele lor. "Odata, din cauza unei taste de telefon apasata gresit, documente sensibile privind negocierile in care este implicata compania au fost trimise la ziarul The Wall Street Journal", spune specialistul Lisa Corbin. O simpla verificare a numarului de fax ar fi prevenit dezastrul care a urmat.

Schimbarea parolelor, utilizarea programelor de detectare a virusilor, instalarea dispozitivelor de protectie la suprasarcini, utilizarea discurilor interschimbabile si criptarea comunicatiilor sunt numai cateva dintre masurile disponibile pentru protejarea calculatoarelor. Separat, sunt necesare masuri de sporire a securitatii - controlul accesului, pregatirea corespunzatoare si angajarea cu grija a personalului. Educarea personalului poate preveni multe pierderi, desi uneori masurile de asigurare a securitatii sunt considerate prea costisitoare.

Cu siguranta intelligence-ul si contra-intelligence-ul sunt doua fatete ale aceleiasi culturi centrate pe folosirea informatiilor in lupta concurentiala. Ambele trebuie dezvoltate la fel de bine pentru a putea dispune de o adevarata arma informativa. Avantajele vor apartine intotdeauna acelor companii care vor intelege ca a cunoaste primul si a actiona in consecinta reprezinta chintesenta competitivitatii.