Management versus leadership

Mihaela Mateescu, director general Raiffeisen Leasing, crede in puterea formatoare a liderului, insa admite ca in Romania conceptul de leadership este cu greu aplicat de manageri: a atrage ca lider, prin carisma si forta interioara cade de cele mai multe ori pe planul secund, dupa tintele pe termen scurt ale managerului. In acelasi timp, majoritatea managerilor romani raman autoritari, in cautarea rezultatelor, in detrimentul atractiei polarizante a talentelor.

Unul din factorii esentiali care determina sau nu succesul unei companii este reprezentat de management. Leadershipul castiga teren?
Daca pornim de la diferentele de definitie intre management si leadership, este evident ca persoana din conducerea firmei influenteaza performantele, atmosfera si planurile de viitor ale firmei. Nu stiu daca ne putem rezuma neaparat la definitii, dar cred – asa cum s-a demonstrat pe parcursul ultimilor zeci de ani, si nu ma refer numai la firmele din Romania - ca leadership-ul a ajuns la o pondere extrem de importanta (n.r. in modul de administrare si rezultatele firmei).

Ce stil de leadership va caracterizeaza ?
Toti managerii din Romania aspira la un stil de leadership. Nu e chiar atat de simplu. Eu sunt de parere ca multe trasaturi se pot invata, dar cele mai multe sunt innascute. Si atunci, carisma fiecaruia, exemplul personal, modelul pe care il ofera angajatilor si colegilor in primul rand, definesc stilul propriu de leadership. In ceea ce ma priveste - probabil ca ma caracterizeaza comunicarea foarte intensa, transparenta, diplomatie si in general o relatie extrem de deschisa cu toti cei din preajma mea.

Ce tip de manager sunteti ?
Nu sunt un manager autoritar. Probabil ca din genurile paternal, democratic si chiar relaxat se regasesc, nu insa in egala masura, aspecte si calitati din fiecare, dar in general m-am ferit de partea severa, sau foarte dura de management - asta probabil pot sa o confirme si colegii.

Care sunt atuurile dumneavoastra ?
Cred ca organizarea si disciplina, in primul rand. Respectarea termenelor si, in general, tot ceea ce priveste o buna procedura, o rutina, nu impinsa la extrem, evident, dar in buna masura respectata indeaproape.

Ce calitati ar trebui sa aiba un manager ? Dar un leader ?
Ajungem probabil iarasi la definitii. La manager se pune accent pe partea executiva. Se vorbeste de activitatea de zi cu zi, de rezultate in primul rand, de indicatorii de performanta. La lider in schimb vorbim de viziune, de strategie, de posibilitatea de a influenta o schimbare, de a determina oamenii sa mearga intr-o anumita directie.

Personalitatea este media rolurilor sociale ale individului. Care ar fi rolul pe care dumneavoastra vi l-ati asumat in cadrul echipelor conduse pana acum ?
Rolul de invatator, in sensul de a impartasi din aceasta experienta si din rezultatele pe care am reusit sa le obtin si celorlalti, si in egala masura de coordonator, pentru ca rezultatele nu se obtin de unul singur: intotdeauna exista o echipa, un colectiv, exista rezultate partiale sau individuale care duc la performanta generala a unei echipe. In general, vezi omul din varf - asta e clar, dar intotdeauna in spatele lui exista o echipa.

Ati lucrat cu multe echipe. Ati angajat si dezvoltat multi oameni. Spuneti- ne care echipa a fost cea mai buna si de ce ?
Desi nu ar trebui sa fie o intrebare discriminatorie, intotdeauna ultima echipa cu care lucrezi este cea mai buna, pentru ca ajungi sati folosesti rezultatele anterioare si sa progresezi, sa aduci mai multa lumina sau claritate in ceea ce vrei sa le comunici celor din jur. Cam asta ar fi perspectiva - o evolutie continua bazata pe istorie.

In ce masura sintagma „omul potrivit la locul potrivit” are sens din perspectiva celui care conduce ?
E adevarat ca la ora actuala se merge pe ideea ca daca esti un manager bun, poti sa faci fata in orice domeniu, dar sunt intr-adevar domenii care ti se potrivesc, sau iti plac, sau ti le doresti mai mult decat pe celelalte, si atunci ramane valabil „omul potrivit la locul potrivit”. Te adaptezi mai bine unui anumit loc, conteaza atmosfera, colectivul, poate si modul de lucru in cadrul unei institutii. Nu in ultimul rand, in cadrul unei multinationale conteaza atmosfera externa, actionarii, strategia din cadrul grupului respectiv - sunt anumiti indicatori si anumite directii care te pot face sa te simti si sa performezi mai bine.

Un sfat unui tanar aflat la inceputul carierei de manager?
Sa fie el insusi in primul rand, sa invete de la cei din jurul lui, sa incerce sa aiba modele, sa fie deschis si sa nu incerce sa se impuna cu orice pret.

Se poate vorbi de un leadership, de un stil de conducere romanesc ?
Poate nu l-as caracteriza neaparat precum un gen unic sau fortat peiorativ. In ultimii 20 de ani, au existat incercari reusite in societatea romaneasca. Exista manageri si stiluri de leadership in Romania care au prins si care au rezultate. Sunt oameni despre care vorbim, oameni pe care poate ne-am dori sa-i cunoastem, cu care sa impartasim idei sau sfaturi. Cred ca la ora actuala suntem pe drumul cel bun.

Ati fi tentata sa contribuiti prin experienta acumulata la configurarea unei paradigme manageriale specifice spatiului cultural romanesc ?
Poate ca da, de ce nu? Ar fi interesant un forum de opinii care sa duca la o concluzie - ar fi inedit, recunosc insa ca pana acum eu nu am incercat.

Se poate vorbi despre o scoala de management romanesca?
La ora actuala as spune ca nu. Daca luam din diverse domenii cate putin si facem un puzzle, putem vorbi despre diverse incercari. O scoala in adevaratul sens al cuvantului nu s-a creionat.

Fac romanii foarte bine diferenta intre leadership - a atrage mai mult cu inima si mai putin prin gandire, si management - a cere rezultate rapide, ceva concret, pragmatic, imediat pe termen scurt?
Sunt convinsa ca fac diferente la nivel teoretic. La nivel practic, in momentul actual in societate exista o competitie profesionala sau manageriala, atat interna, in cadrul unor companii, dar si in interiorul aceluiasi segment de activitate care poate dauneaza putin partii de leadership. Fiind atat de mult orientati catre rezultate si spre obtinerea lor, latura carismatica, sau cea calda, subiectiva, e mai ascunsa, lasata deoparte, dar cred ca exista constientizarea ei, si ca se doreste sa se faca ceva in acest sens.

Cu totii am auzit de Piramida motivationala a lui Maslow. Daca ar fi sa alcatuiti o piramida proprie a necesitatilor manageriale, de unde ati incepe si unde ati ajunge ?
Probabil ca partea cu satisfacerea necesitatilor absolut imediate-asta nu poate fi lasata la o parte, oricat ti-ar placea sa incepi altfel o piramida. Dincolo de ea, lasand gluma deoparte, cred ca intotdeauna mi-a placut ideea de autodezvoltare, de autodepasire, de invatare, pe urma, trecand prin impartasirea la nivel social a cunostintelor - o mai buna deschidere fata de ceilalti. Undeva, in varf, as pune experientele de orice fel - cu oameni, fapte, actiuni, locuri - in permanenta cunoastere si deschidere.

Pe ce nivel al piramidei proprii va situati in acest moment ?
Varful e intotdeauna altul, poate nu neaparat in inaltime - poate e caracterizat de alte trasaturi, iti doresti sa faci ceva ce nu ai mai facut - pe plan profesional am fost intotdeauna tentata sa schimb ceva, sa invat ceva nou, sa fiu interesata de domenii noi - aici e loc suficient, iar in plan personal - viata iti ofera atat de multe schimbari de la zi la zi incat trebuie sa fi in varf in permanenta.
Cred ca nu am ajuns chiar sus - sau, mai bine zis, probabil ca pana la sfarșitul vieții se tot repeta nivelul respectiv, trebuie sa vezi in jurul tau toate experientele posibile si imposibile, si sa tragi invataturi din ele, atat personal cat si profesional si sa incerci sa-i ajuti pe cei din jur.

articol scris de Bogdan TUDORACHE -