A fi sau a nu fi femeie in business

Auzim, inca din vremea mugurilor carierei noastre, fraze stereotip de tipul "Sigur, tu ai un mare avantaj! Esti femeie". In contexte si cu frecventa similara, relativ bulversant suna reversul: "Sigur, tu ai un mare dezvantaj! Esti femeie".

Comune, la fel ca discutiile la ceai despre vreme si persoane care nu sunt de
fata, fixatiile despre iluzoriile plusuri pe care ti le ofera apartenenta la genul sexului frumos n-au, in realitate, nici o relevanta. Tot asa cum in amor nu e relevanta varsta, rasa ori lipsa vazului. Iar daca cineva mai are nevoie de vreo demonstratie cu data recenta, "Paris, je t'aime" poate fi una dintre ele.

Si-n dragoste, si-n business (amandoua, in fond, teatru de razboi unde filosofia lui Sun Tzu e oricand aplicabila) totul se rezuma la carisma, chimie si strategie. Compania X castiga pitch dupa pitch nu pentru ca e masculina, activand intr-o piata dominata de directoare de cont, ci pentru ca stie sa-si "joace cartile". Sa se adapteze la context. Sa-si activeze armele de seductie. Care nu sunt (neaparat) legate de sex. Ci de apartenenta la un grup. De cultivarea unei directii de gust, indiferent ca e vorba de calatorii, gastronomie, stil, interioare, locuri de frecventat sau networking.

Elena Udrea face valuri nu (doar) pentru ca e femeie, pentru ca e blonda sau pentru ca arata bine. Ci mai ales pentru ca stie ce vrea si stie cum sa obtina ce vrea. Desi n-are nici  legatura cu stilul si vocatia estetica, Alina Mungiu Pippidi e frecvent pe micul ecran din exact aceleasi considerente. La fel si doamna de la Adevarul, in studiourile de la Realitatea. De ce e seara de seara la "sezatoare"? (ca sa-i citez pe cei care fac si ei sezatoarea lor, la canalul concurent).

Doamna n-are un discurs din cale-afara de interesant, nu iese din norma observatiilor de bun-simt, n-are o perspectiva atipica. De ce e atunci acolo, unde poate cel putin doua doamne de la Gandul si inca una de la Jurnalul, mai interesante, mai talentate si mai incisive, s-ar fi "potrivit" mai bine ? Raspunsul e acelasi in fiecare dintre aceste situatii: nimic nu te ajuta mai mult - nici frumusetea, delicatetea, vasta cultura sau sensibilitatea la bibilul decorativ - cat te ajuta vocatia strategica inspirat dublata de vointa. Termenii discutiei nu sunt "femeie versus barbat", ci "cu succes sau fara".

Acum aproape sapte ani ma intalnesc la o lansare cu Tudor Giurgiu. Vorbeam despre nu stiu ce succes personal, cu ecou in lumea industriasilor din comunicare, si-mi spune o fraza deconcertanta care suna cam asa: "Esti cel mai ambitios om dintre cei pe care-i stiu si poate, de aceea, cu o fulgeratoare ascensiune". N-am stiut atunci daca sa-l iau ca pe un compliment sau ca pe o forma de critica. Dobandisem "ascensiunea fulgeratoare" pentru ca muncisem mai mult ca altii, renuntand la vacante si sambete si duminici anual. Pentru ca investisem in educatie si in calatorii iluminatoare. Pentru ca alesesem ca formula de evolutie calea drumurilor nebatute si aparent inaccesibile.

Nu facusera parintii pentru mine "hopa sus", nu facusem compromisuri si nici rau cuiva, ca sa "ajung departe". Era un merit personal, iar vorba lui Giurgiu imi suna ca o eticheta care putea sta foarte bine si pe cartea de vizita a unui oportunist (din categoria celor pe care Mircea Badea ii numeste "epicureni si plaisir-isti").
Explicatia e simpla, la analiza retroactiva - e o linie fina care-i uneste deopotriva pe oportunist si pe meritocrat: marele gust pentru evolutie. Pentru avans. Unul crede mai mult in sprintul iutelii de mana si al nebagarii de seama. Altul - in cursa lunga tip maraton. Dar amandoi sunt alergatori. Ce legatura are asta cu sexul spectatorilor sau al atletilor? Probabil ca niciuna.

Problema nu e daca esti femeie sau barbat in business, ci daca esti acolo. si cum. in afaceri, a fi femeie e la fel de relevant cu a fi barbat. stiu barbati care dintr-o invidie generatoare de insomnii au facut totul pentru a detrona doamne dintr-o piramida a succesului, pentru ca statistic vorbind erau mult "deasupra". si-au reusit. Pentru atat de scurt timp. In cele mai multe dintre cazurile celebre - vezi doar Nicola versus Florescu sau Daniela Macovei versus Alin Teodorescu - barbatii au castigat o batalie, dar au pierdut lamentabil razboiul.

Stiu barbati in business care, frustrati, lipsiti de argumente si ocultati de reusita competitorilor lor femei, inventeaza din plin povesti munchausiene, ca sa-si justifice onorabil invidia molfaita la un pahar trist. Armele "femeiesti" de cand lumea (barfa, colportarea, adevarurile spuse pe jumatate intre cumetre si transformate in minciuni credibile) sunt ocazional in business-ul romanesc atuuri ale barbatilor mai putin norocosi la capitolul materie cenusie ori reusita pur si simplu. E felul lor muieresc de a subzista. si nu sunt de condamnat.

Fiecare dintre noi, actori intr-o lume vulcanica a goanei dupa succes, recunoastere si admiratie publica (mai importante mult decat goana dupa bani) actionam dupa reguli proprii. stiu femei care au succes si-si conserva etica pentru ca sunt suficient de inteligente incat sa castige pe baza strategiei, a ideilor si a creativitatii. Nu joaca "unfair" pentru ca pur si simplu nu au nevoie. stiu si "barbati" care doar asa isi pot conserva "pozitia", apeland la practici mafiote, la atacuri ieftine, la minciunele cusute cu ata alba si la tehnici caraghioase de intimidare. Fiecare face cat si ce poate. In lumea noastra esti "om" de business sau nu esti deloc.

Conceptul "Femeie" de afaceri se actualizeaza discriminator doar ocazional, de 1 si 8 martie. si evident, de fiecare data cand concurenta isi mesteca invidia undeva, in fundal.

Teodora Migdalovici, alchimist, migdale amare

articol scris de Teodora MIGDALOVICI - alchimist Migdale Amare