Evolutia profesiei de avocat in Romania

Forme incipiente ale profesiei de avocat au existat de demult in Tarile Romane. Recunoasterea si reglementarea, inca din epoca fanariota, a dreptului la aparare in fata judecatorilor, expresia “celui mai absolut si mai abstract liberalism juridic”, cum afirma Alexandru Herlea in lucrarea sa “Studii de istorie a dreptului”, a evoluat odata cu insasi evolutia sistemelor judiciare.

Un astfel de rol de reprezentare il juca vechilul, institutie similara cu aceea a avocatului, diferentele dintre acestea fiind mai mult de ordin terminologic. In Transilvania, de exemplu, avocatul era angajat printr-un act scris si autentic (delegatie), purtand sigiliul ofi cial afl at in pastrarea inaltilor demnitari sau a inaltelor institutii, precum judecatorii, episcopii sau curtea regala. Profesia de avocat s-a infi intat insa in mod ofi cial dupa aparitia Regulamentelor Organice, in perioada 1821-1822, fara insa sa putem vorbi de existenta unui corp profesional pana la aparitia legii pentru constituirea corpului de avocati din 1864, ale carei prevederi au fost ulterior reluate si dezvoltate de legea pentru organizarea corpului de avocati din 12 martie 1907, modifi cata apoi substantial in perioada 1923-1925, cand Romania adoptase cea mai progresista Constitutie din Europa la acea data. O prevedere de mare insemnatate adusa in aceasta perioada a reprezentat-o dreptul femeilor casatorite care indeplineau conditiile pentru admiterea in profesie de a exercita profesia fara autorizatia sotului, ce anticipa insasi liberalizarea regimului matrimonial de mai tarziu, in 1943.

Progrese remarcabile in reglementarea exercitiului acestei profesii au fost aduse prin alte legi in perioada 1931-1940, cand s-au instituit conditii pentru admiterea in profesie (de ex., moralitate ireprosabila, cunoasterea limbii romane, conditii satisfacatoare de sanatate, obligativitatea stagiului de 3 ani). In ce priveste pe avocatii stagiari, lucrarile indeplinite de acestia in caile de atac trebuiau sa poarte, sub sanctiunea revocarii, viza de control a unui avocat definitiv, sub sanctiunea disciplinara prevazuta de lege. la terminarea stagiului, calitatea de avocat definitiv se dobandea in urma sustinerii examenului de libera practica.

Cat priveste onorariile, acestea urmau principiul fixarii lor prin acordul dintre avocat si client, pe baza de conventie incheiata in forma autentica si vizata de barou. Legea prevedea onorarii minime, in functie de natura civila sau penala a cauzelor. Pactul de quota litis era permis, dar era interzisa achizitionarea bunurilor cu privire la care avocatul a fost consultat si tot interzisa era si orice operatiune cu drepturi litigioase.

Secretul profesional si publicitatea profesiei, inca de la 1907
Barourile, instituite prin lege, functionau pe langa instantele judecatoresti si cuprindeau toti avocatii ce profesau la acele instante. Acestea supravegheau modul de respectare a legii profesiei. Inca din 1907 a fost prevazut secretul profesional ca obligatie pentru avocati, iar cat priveste publicitatea profesiei, legea din 1907 prevedea obligativitatea de a intrebuinta pentru dobandirea clientelei mijloace compatibile cu demnitatea profesiei. Avocatii nu puteau sa publice in presa decat numele, titlul si orele de consultatie sau schimbarile de sediu profesional. Oferirea serviciilor avocatiale in scris, prin anunturi, scrisori, circulare sau orice alt mijloc de publicitate sau reclama era considerata abatere de la normele de publicitate profesionala. Procurarea de clientela prin intermediul unei persoane remunerate, “mijlocitori de procese”, era considerata infractiune si se pedepsea cu inchisoarea, avocatul fi ind suspendat sau indepartat din corpul profesional.

Perioada comunista si post –comunista
In perioada 1948-1989, profesia de avocat a fost reglementata printr-un decret din 1954 care introducea principiul exercitarii profesiei in “scopul intaririi legalitatii socialiste”. Statutul de profesie liberala era anihilat, profesia fi ind subordonata Ministrului Justitiei. Restrictiilor privind exercitiul profesiei, organizata in mod obligatoriu doar in birouri colective de asistenta juridica, li se adaugau cele privind onorariile, limitate si controlate de autoritatea administrativa centrala. Imediat dupa evenimentele din decembrie 1989, s-a restabilit principiul autonomiei profesiei prin Decretul-lege nr.90/1990, avocatul fiind supus “numai legii si constiintei sale”. Apoi, prin Legea pentru organizarea profesiei de avocat nr.51/1995 si prin Statutul profesiei de avocat, a fost consolidat caracterul autonom si liberal al avocaturii. Sunt reglementate astfel forme noi de exercitare a profesiei-cabinete individuale, asociate, societati profesionale; sunt prevazute cazurile de nedemnitate, conditiile de acces in profesie (de exemplu, absolvent al Facultatii de Drept si cetatean roman, examenul obligatoriu de admitere); sunt prevazute cazurile de incompatibilitate cu alte activitati - cea salarizata, ocupatiile ce lezeaza libertatea si independenta profesiei de avocat si bunele moravuri, exercitarea nemijlocita de fapte materiale de comert. De asemenea, s-a introdus printr-o reglementare de data foarte recenta «licenta» pentru exercitarea profesiei, revizuita la fiecare trei ani. Avocatilor straini li s-a recunoscut dreptul de practica in Romania prin asocierea cu un avocat roman in anumite conditii prevazute de lege. Respectarea secretului profesional si evitarea conflictului de interese sunt, de asemenea, reglementate, ca si obligatia asigurarii de raspundere profesionala. Avocatii sunt inscrisi in barouri organizate pe langa unele instante, toate barourile din tara alcatuind Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, aceasta din urma avand, printre altele, atributia de elaborare a statului profesiei si de organizare a examenului de admitere in profesie la nivel national.

Cu privire la publicitate, legea stabileste ca avocatul nu are voie sa utilizeze mijloace de reclama sau de publicitate, prin statut fiind prevazute cazurile si modalitatile in care avocatul poate informa publicul cu privire la exercitarea profesiei. In sistemul de drept european nu exista insa o reglementare unitara a publicitatii individuale

Profesia de avocat - intre fapte si reglementare
O intrebare se pune din ce in ce mai des: incotro se indreapta profesia de avocat? Aceasta intrebare vizeaza nu numai avocatii din Romania, ci pe toti avocatii din lume. Viitorul profesiei constituie un permanent subiect de dezbateri azi. Fenomenul de globalizare economica a generat transformarea structurala a profesiei de avocat, care, din profesie cu precadere liberala si axata pe prestatia individuala, dedicata asistarii si reprezentarii clientilor in fata instantelor judecatoresti, devine tot mai mult o activitate cu continut diversificat nu numai in domeniul dreptului, bazata pe prestatii de grup, indeplinite in cadrul unor corporatii profesionale tot mai larg dimensionate si mai aproape de “comercial” decat de “drept”. Tot astfel, asistam la asocierea acestei profesii cu alte profesii juridice (notari, lichidatori, executori), la largirea atributiilor traditionale ale avocatului («avocat si notar» in acelasi timp) sau chiar la dublarea profesiei de activitati de consultanta, contabila sau comerciala. se vorbeste din ce in ce mai mult de “practici multidisciplinare” (MDP), sau de aliante strategice intre mai multe profesii juridice si comerciale, se construiesc asemenea aliante, neganduse astfel in fapt caracterul independent, autonom si specializat (chiar exclusivist) al profesiei de avocat, afi rmat de secole si insusit de mai toate jurisdictiile lumii. Mai mult, unii vad in viitor profesia de avocat exercitata nu numai de specialisti ai dreptului, absolventi ai unei facultati de drept, ci de orice alt profesionist capabil sa indeplineasca in mod efi cient serviciile solicitate de clienti. Este evident ca statutul traditional al profesiei de avocat nu va putea fi conservat in viitorul destul de apropiat, fiind nevoie de regandirea reglementarii acesteia. Acest proces de schimbare structurala si de normare va trebui insa sa se desfasoare fara a ne indeparta in mod excesiv de la acest statut, conservarea multora din elementele traditionale ale profesiei tinand de insasi natura sa - independenta, autonomie,moralitate.

Cristiana I. Stoica – partener fondator Stoica&Asociatii Societate Civila de Avocati