"We are all in this together"

Asta a fost concluzia conferintei anuale a Asociatiei Industriei de Fonduri din Luxemburg (ALFI), cel mai mare centru european pentru fonduri de investitii si unul dintre primele trei din lume. Anvergura vorbitorilor si ideile enuntate au deschis punti pentru intelegerea noilor provocari din industrie, a nevoilor investitorilor si globalizarea tot mai pronuntata a investitiilor

Marii administratori de fonduri sunt prezenti pe toate pietele importante din lume si investesc, printr-un fond sau altul, in aproape toate sectoarele economice.

Un exemplu simplu: banii pe care contribuitorul la un fond de pensii european ii depune luna de luna pot fi investiti intr-un portofoliu ce cuprinde o companie de cafea sau cacao din Brazilia, o uzina siderurgica din India, o banca englezeasca si o fabrica de automobile din China. Performantele financiare ale acestor companii sunt decisive pentru cuantumul pensiei pe care investitorul o va primi dupa 30 - 40 de ani de munca.

O interventie care merita amintita este pledoaria reprezentantului Autoritatii de Reglementare in Domeniul Valorilor Mobiliare din Hong Kong, care invita administratorii europeni de fonduri sa isi autorizeze fondurile acolo, pentru ca ulterior sa poata vinde unitati de fond in China.

Explicatie este simpla: China vrea sa exporte capitalul persoanelor private. Bursa chineza a atins o capitalizare record, iar indicatorii de evaluare a companiilor listate cresc constant. In acelasi timp, chinezii detin in banci un total de 2.200 miliarde de dolari. O parte dintre acesti bani pot fi reorientati catre bursa, ceea ce poate conduce la scumpirea excesiva si nejustificata a actiunilor chinezesti.

Asta poate crea un bubble speculativ, cu consecinte nedorite, motiv pentru care China doreste diversificarea globala a investitiilor persoanelor private si nu numai. Fondurile europene pot oferi o solutie prin atragerea de capital si investitia administrata profesionist pe alte piete din intreaga lume.

O alta piata in vizor este India, care a cunoscut in ultimii ani o crestere similara cu statul chinez. Deficientele institutionale au facut insa ca impactul acestei dezvoltari sa fie mai redus in societate. Totusi, India este unul din centrele regionale cele mai dezvoltate, avand un Produs Intern Brut de 4.160 miliarde de dolari (PIB la paritatea puterii de cumparare), fata de un PIB de 10.210 miliarde in cazul Chinei. O pondere din ce in ce mai crescuta din PIB se datoreaza dezvoltarii exponentiale a companiilor de IT, India fiind unul dintre cele mai puternice centre mondiale in care se delocalizeaza companiile de profil din intreaga lume.

O alta dezbatere de interes pentru industria globala a fondurilor de investitii este legata de raspunderea membrilor Consiliului de Administratie. Parerile sunt impartite, iar o solutie comuna la nivel global pare destul de greu de atins. Pe de o parte, exista viziunea ca membrii Consiliului de Administratie nu sunt raspunzatori de riscurile pe care fondul si le asuma, aceasta problema fiind, in principal, preocuparea conducerii executive.

Pe de alta parte, exista viziunea ca administratorii - fiind numiti de actionari - trebuie sa fie raspunzatori si de modul in care compania isi asuma riscurile investitionale. Totusi, ideea dominanta pare a fi ca rolul lor este si asa destul de complex (ei asigurand interfata intre managementul executiv si actionari), iar o raspundere suplimentara poate destabiliza acest echilibru. Nu exista insa o masura unitara la nivel global, fiecare companie de investitii fiind libera sa foloseasca orice sistem considera oportun pentru a maximiza beneficiile investitorilor.

In ceea ce priveste piata europeana a fondurilor de investitii, dezbaterea a fost centrata pe efectele directivei MIFID a Uniunii Europene, privind informatiile mai detaliate ce trebuie puse la dispozitia investitorilor in fonduri. Noutatea apare in faptul ca responsabilitatea privind informarea corecta si completa despre politica investitionala si riscurile asumate revine in primul rand societatilor distribuitoare.

Astfel, cel care vinde unitatile de fond trebuie sa cunoasca foarte bine produsele si sa informeze corect si complet investitorii. Desi prevederile nu fac referiri directe la administratori, acestia nu sunt exonerati de raspundere, datoria lor fiind sa adapteze materialele publicitare la noile prevederi.

Directiva vine in intampinarea unei probleme rezultate din practica vanzarii unitatilor de fond - sistemul de prospecte simplificate (structurate intr-un mod prietenos) nu a reusit sa ofere informarea succinta despre principalele directii investitionale, riscuri si limite investitionale.

articol scris de Razvan-Alexandru RUSU -