SUMMIT-UL NATO - ARTA COMPROMISULUI

Daca a existat un leit-motiv jurnalistic in summit-ul de la Bucuresti, acesta a fost "MAP" ! O prescurtare despre care putini erau cei care, la inceput, stiau ce inseamna, dar despre care la sfarsit, vorbea toata lumea. Pentru ca Membership Action Plan , foaia de parcurs pentru aderare la NATO care era promisa Ucrainei si Georgiei, a fost marea miza in jurul careia s-a tesut jocul diplomatic de la Bucuresti. Dar nu a fost singura miza

Oricum am privi lucrurile, intalnirea la varf de la Bucuresti a fost inainte de toate un duel al ambitiilor mai vizibil decat la orice alta reuniune de acest fel de pana acum.

Statele Unite au dorit sa aminteasca de la inceput cine este seful, asa incat George W. Bush a avut grija sa declare cu cateva zile inainte ca se asteapta sa fie confirmate aderarea Albaniei, Macedoniei si Croatiei si inceperea negocierilor cu Georgia si Ucraina.

Pariul american s-a dovedit prea riscant pentru ca unii dintre europeni au avut la randul lor ambitia sa demonstreze ca isi urmaresc propriile interese. Tot inainte de inceperea discutiilor propriu-zise, Angela Merkel a tinut si ea sa puna lucrurile la punct referitor la Georgia si Ucraina : "am ajuns la concluzia ca inca este prea devreme  sa acordam statutul MAP celor doua tari". Casa Alba lipsea evident din pluralul utilizat de premierul german. In final Washingtonul a avut parte doar de o treime de satisfactie : a fost acceptata numai aderarea Albaniei si Croatiei

Ca sa demonteze speculatiile ca europenii ar face jocul alcuiva ("honni soit qui mal y pense !") Nicholas Sarkozy s-a alaturat premierului german declarand  ca nimeni din afara aliantei nu poate impune nici o decizie.
in buna traditie franceza, Sarkoyz nu a ratat ocazia sa adauge ca  in timpul discutiilor nu a sesizat vre-un "dezacord deschis din partea SUA".

Preocupati inainte de toate sa salveze imaginea de unitate toti Aliatii au ajuns, pana la urma, sa afirme, sub diverse forme, acelasi lucru : Noi si numai noi am decis ca agenda initiala a summit-ului era prea ambitioasa !
Precizare necesara, fie si numai pentru ca Franta si Germania nu au fost singurii sceptici ; in sprijinul lor, chiar daca mai discret, au actionat Marea Britanie, Italia si nici Spania sau Ungaria nu a fost de alta parere, dupa cum au recunoscut, indirect, premierii celor doua tari.

Demne in fata adversitatii, Ucraina si Georgia au decis sa nu dea satisfactie Rusiei si sa nu se arate dezamagite, dimpotriva, au insistat pe fraza din comunicatul final al reuniunii care spune ca "aceste doua tari vor deveni membre ale NATO". Diplomatia impune : fraza cu pricina a fost amplasata in textul comunicatului cu sase randuri inainte decat cea in care se explica faptul ca eventuala acordare a MAP pentru cele doua tari va fi re-examinata cel mai devreme in decembrie si numai la nivelul ministrilor de externe !

Confruntat cu intrebarile presei, secretarul general al Aliantei, Jaap de Hoop Scheffer, a refuzat sa comenteze daca ministrii vor putea adopta in decembrie o decizie diferita de aceea luata de sefii lor cu numai 8 luni mai devreme. Acesta nu l-a impiedicat pe presedintele ucrainean Viktor Iuscenko sa afirme ca "faptele au depasit asteptarile noastre la acest summit". 

Cu nimic mai prejos in arta lui "positive thinking", ministrul georgian de externe David Bakradze considera la randul sau ca "nu trebuie sa existe iluzia ca Georgia nu apartine NATO". Bakradze a marturisit si ca Tbilisi mizeaza pe perspectiva aderarii la NATO ca sa-i convinga pe separatistii din Osetia de Sud si Abhazia sa renunte la planurile lor. Avea sa fie contrazis o zi mai tarziu de Vladimir Putin : "extinderea, in sine, nu duce la rezolvarea problemelor unei tari".

Constienta ca trebuie sa menajeze orgoliile tuturor partilor, Moscova a avut inteligenta de a se arata suparata,chiar ingrijorata, de promisiunea facuta Georgiei si Ucrainei. Ingrijorare care nu l-a impiedicat pe Vladimir Putin sa se prezinte ca un adevarat invingator la conferinta de presa din ultima zi a summit-ului !

La randul sau Grecia are ambitiile sale - pe care, de altfel, nu le-a ascuns niciodata - si a reusit o "victorie de la Maraton" in varianta moderna : luptand singura impotriva celorlalti 25 de aliati a blocat aderarea Macedoniei.
Succesul diplomatic al Atenei l-a facut pe presedintele Basescu sa declare admirativ ca "acest summit a demonstrat ca, in mod egal, atat un stat mare cat si unul mic, sau unul mediu, pot avea punctele de vedere respectate" si ca "25 de membri (ai NATO - nr) au trebuit sa ia nota si sa isi sustina aliatul". O dovada de democratie de care Macedonia s-ar fi lipsit cu siguranta !

in ce o priveste, Macedonia a refuzat sa joace rolul pretendentului respins de potentialii socri si a ales sa arate in mod public - chiar vehement ! - faptul ca s-a simtit jignita in demnitatea sa nationala. In acelasi timp, a avut grija sa nu dea nici un fel de semnale ca ar fi pregatita sa plateasca pretul aderarii schimbandu-si numele. Dimpotriva, seful diplomatiei de la Skopje, Antonio Milososki a apreciat ca "Macedonia a fost pedepsita astazi nu pentru ceea ce a facut ci pentru ceea ce este".

In fine, Romania si-a pus in gand sa impuna pe agenda discutiilor extinderea scutului anti-racheta in sud-estul Europei si regiunea Marii Negre si a obtinut o satisfactie scrisa : comunicatul final contine declaratii de principiu in ambele chestiuni. Problema scutului anti-racheta (altul decat cel negociat de americani cu Cehia si Polonia!) este ca nimeni nu au indicat nici macar un termen vag, cu atat mai putin o data precisa pentru amplasarea lui si (mai important !) nici cine anume va achita nota de plata. 

in ce le priveste, Albania si Croatia au venit la Bucureti cu pasapoartele NATO in buzunar; spre linistea Balcanilor de Vest, dupa parerea unanima !

Ar fi, totusi, simplista concluzia ca la Bucuresti vest-europenii au cedat presiunilor Rusiei; pur si simplu, cuvantul de ordine a fost "prudenta".  inainte ce respingerea MAP sa fie anuntata oficial, cotidianul britanic The Guardian scriia ca "NATO ar trebui sa se gandesca de doua ori inainte sa se implice in Caucaz". in acelasi timp Vladimir Putin a atras atentia ca aderarea la NATO nu inseamna automat ca o tara devine democratica dupa standardele occidentale, aratand cu degetul spre Letonia, unde chiar legea limiteaza drepturile civile a sute de mii de etnici rusi.

Dand la o parte retorica Kremlinului, cu siguranta vest-europenii remarcasera de mult situatia din Letonia si nu au dorit sa repete experienta cu inca doua tari. Doua tari dintre care populatia uneia nu doreste aderarea la NATO decit in proportie de 30% !

Celalalt mare dosar al summit-ului a fost dominat de apelul aproape disperat al lui George W. Bush : "nu ne permitem sa pierdem Afganistanul !". Daca raspunsurile au fost unanim pozitive, textul comunicatului final ascunde, sub formulari diplomatice, dorinta tuturor de a-i pregati cat mai repede pe afgani ca sa se ocupe singuri de viesparul din propria ograda.

Mare "reintrare" a Frantei in structurile de comandament ale Aliantei, laudata de Nicholas Sarkozy nu a justificat decat partial asteptarile : se asteptau 1000 de militari francezi suplimentari, s-au anuntat doar 700. Ramane de vazut daca este suficient din punctul de vedere al canadienilor, care amenintasera ca daca alte tari nu se implica mai mult, ei pleaca acasa.

Nici chiar Romania, atat de doritoare sa-si convinga aliantii sa extinda si asupra ei scutul anti-racheta nu a putut sa nu fie prudenta : anuntand posibila suplimentare a efectivelor militare din Afganistan cu inca 150 de oameni, Calin Popescu Tariceannu a tinut sa adauge ca asteapta "actiuni similare si din partea altor tari". Alte tari dintre care unele - comunicatul oficial nu spune cate ! - s-au limitat sa anunte ca isi vor spori eforturile, dar in special prin contributii ne-militare !

Pe acest fundal de declaratii jumatate hotatate, jumatate prudente, afirmatia lui Teodor Melescanu ca trupele romanesti si-ar putea asuma singure asigurarea securitatii in provincia Qalat, din extrem de periculoasa zona de sud a Afganistanului - unde au murit 80 de canadieni -  a starnit surprinzator de putine comentarii.
Practic neluate in seama au trecut si declaratiile facute de Hamid Karzai la conferinta de presa despre rolul important pe care il joaca deja China in Afganistan.

La fel de putin comentat a fost noul concept de "ciber-securitate" ca o metoda de protectie a sistemelor informatice esentiale impotriva "ciber-atacurilor". Enuntate de nu mai putin de cinci ori in sapte randuri ale documentului final, aceste doua formule sunt un semnal ca in secolul XXI, inca nu se pot castiga razboaie "pe net", dar se pot da lovituri care destabilizeaza puternic adversarul, iar atacatorii nu mai au nevoie sa fie super-inarmati.

In ce priveste ultima reuniune importanta pe agenda, Consiliul NATO-Rusia, secretarul general al Aliantei a preferat sa utilizeze formula "discutii sincere si directe". In cazul in care cineva n-ar fi inteles, Vladimir Putin a spus-o pe sleau : cele doua parti nu au cedat nimic si nu cazut de acord asupra nici unei chestiuni. Cu o singura exceptie : un nou razboi rece nu mai este posibil !

In final, daca cineva se mai indoia ca politica este arta compromisului, summit-ul de la Bucuresti a fost exemplul cel mai convingator : Georgia si Ucraina nu au avansat in procesul de aderare, dar li s-a promis ca sigur vor adera; Macedonia a fost oprita chiar in pragul usii, dar a fost potopita cu laude si, ca sa-l citam pe Nicholas Sarkoyz, va intra "in secunda urmatoare rezolvarii problemei numelui"; scutul anti-racheta se va extinde aupra Romaniei, Bulgariei si Greciei, dar nu s-a spus cand; Balcanii de Vest isi vor trimite primele doua reprezentante in Alianta, dar situatia Serbiei ramane mai mult decat vaga; aliatii au promis ca raman in continuare in Kosovo, dar au precizat ca actioneaza in baza rezolutiei 1244 care prevede integitatea teritoriala a Serbiei; iar in acest timp Rusia si NATO continua sa se certe la cutite, dar o fac cu cele mai bune intentii !