Revolutie in evaluarea comportamentului

Primele testari ale abilitatilor mentale au avut loc in anii 2200 I.C., cand chinezii le-au folosit pentru a selecta servitori la curtea imparatului. Testarea abilitatilor a devenit subiect de studiu stiintific in secolul XIX, cand savantul englez Sir Francisc Galton a infiintat un laborator antropometric ("antropometrie" - masurarea omului - dimensiunile capului, forta musculara, acuitatea vizuala, viteza de reactie la sunete).

Galton a facut asumptia ca oamenii cu abilitati fizice superioare, in special senzoriale si motorii, sunt mai bine adaptati pentru supravietuire. El ii vedea ca fiind mai "inteligenti" decat cei cu abilitati medii sau inferioare.

Cercetarile sale au pus bazele psihologiei diferentiale, care studiaza diferentele cognitive si comportamentale dintre indivizi.

Primul test formal de inteligenta - Scala Binet-Simon - a aparut in 1905. Potrivit unei legi franceze din 1881, toti copiii erau obligati sa mearga la scoala, chiar daca nu faceau fata curriculei standard. Invatatorii au observat ca unii copii nu se pot adapta adecvat in clasele primare. De aceea, ministrul invatamantului a apelat la psihologul Alfred Binet pentru a crea un instrument care sa identifice copiii cu nevoi de predare intr-un ritm mai lent.

Binet a insistat ca testul sau este indicat doar pentru plasarea elevilor, nereflectand "inteligenta innascuta" a copilului.

Conceptul de "inteligenta generala" a fost sugerat prima oara de Galton in 1869, iar primele demersuri de masurare si teoretizare s-au facut in 1904 de psihologul Charles Spearman. Inteligenta generala era vazuta ca "facultate mentala" ce permite adaptarea la orice situatie noua.

Ea ar sta la baza proceselor de gandire, planificare si rezolvare de probleme. Psihologii au imbratisat ulterior notiunea de "test de inteligenta", majoritatea testelor construite atat pentru copii (Stanford Binet, WISC, KABC) cat si pentru adulti (WAIS) adoptand modelul de constructie al Scalei Binet-Simon.

Intr-o anecdota, Seymore Sarason (psiholog la Universitatea Yale) povesteste ca prima sarcina de serviciu a fost sa administreze teste de inteligenta intr-o scoala speciala pentru copiii cu retard mental. Afland ca vor fi testati, acestia au fugit, trecand peste sistemele sofisticate de securitate. Dupa ce au fost adusi inapoi, Sarason le-a dat un test care presupune iesirea dintr-un labirint desenat pe hartie. Spre surprinderea sa, copiii nu au putut iesi din labirint!

Chiar si cele mai optimiste studii privind relatia dintre scorurile la testele de inteligenta si performanta din viata cotidiana au observat ca cea din urma nu este prezisa decat in mica masura de primele. Coeficientul mediu de corelatie dintre performanta la teste si masura performantelor profesionale este de 0,2 (0,7 este corelatia considerata minim acceptabila). La acest nivel, doar 4% din performanta profesionala este acoperita de abilitatile la testele de inteligenta. Si atunci se poate vorbi de o "inteligenta generala"?

Psihologie sau filosofie?

Cand auzim pe cineva spunand: "Ma gandesc sa fiu mai atent in viitor, fiindca oamenii mi-au spus ca nu am destula motivatie si ar trebui sa-mi dezvolt abilitatile de planificare si inteligenta emotionala", trebuie sa realizam ca acea persoana, fara sa stie, filozofeaza precum filozofii greci de acum 2.000 de ani.

Fiind derivata din filosofia greaca, psihologia a preluat ca teme de discutie aspectul moral al relatiilor interumane, iar comportamentele sunt vazute pe axa pozitiv-negativ. Iar instrumentele psihologice au fost construite astfel incat sa-i identifice pe "oamenii care ne plac" versus "oamenii care nu ne plac".

Una dintre concluziile care s-au tras in ultimii 15 ani in domeniul stiintelor comportamentului este ca nu mai putem studia procesele psihice separate in facultati mentale precum senzatii, perceptii, atentie, memorie, gandire, limbaj, emotii, motivatie, deprinderi, aptitudini, inteligenta si personalitate.

Punct si de la capat

Studiile neuroimagistice demarate in anii '90 (scanarea creierului in timpul unei sarcini mentale prin tomografia cu emisie de pozitroni sau RMN-ul functional) au aratat ca operatii ale atentiei au loc si in retelele neuronale subcorticale "alocate" perceptiei vizuale. Aceleasi circuite neuronale sunt folosite de creier in sarcini considerate de unii psihologi "memorie de lucru", iar de altii sarcini de "atentie sustinuta", de "inteligenta generala", de "planificare" sau de "invatare a unei deprinderi intr-o maniera probabilistica".

S-a mai observat ca gandurile la posibile evenimente neplacute (ceea ce numim "stres", adica ceva "emotional") - sunt generate intr-o retea neuronala de "attention to action" (deci atentionale) care se ocupa de fapt cu invatarea instrumentala (prin care invatam modalitatea de a obtine ceva). Aceasta retea este cuplata cu asa-numitii "neuroni oglinda" prin care invatam comportamente si limbaje, batem ritmul cand ascultam muzica, intelegem intentiile altora sau empatizam cu ele.

Cand s-a demarat identificarea "bazelor biologice ale personalitatii" s-a observat ca, de fapt, din punct de vedere al retelelor neuronale "there's no such thing as personality". Ea este reflectarea activitatii in sisteme neuronale specializate in perceptia stimulilor noi, nefamiliari, inclusiv a fetelor umane, in invatarea afectiva, mentinerea si comutarea atentiei, sau controlul asupra sistemului nervos vegetativ.

Noile tendinte sunt de a elabora instrumente de evaluare care pornesc de la cum este construit creierul (evaluare functionala), si nu de la concepte care vizeaza procese psihice sau facultati mentale presupuse a exista. Ele permit o identificare corecta si obiectiva a diferentelor inter-individuale si in acelasi timp ne indica mecanismele asupra carora putem actiona pentru corectare si dezvoltare personala.

Acest gen de baterii de evaluare sunt folosite inca din anul 2000 in universitati si institute de cercetare precum Cambridge sau Sackler din New York, cat si la NASA.

In ultimii patru ani, echipa de cercetare a Human Capital Solutions a dezvoltat o asemenea baterie de evaluare. Ea permite scanarea unor circuite ale creierului fara a apela la tehnici de neuroimagistica, printr-o maniera mai accesibila, mai ieftina si absolut sigura.

Spre deosebire de instrumentele traditionale de evaluare psihologica, ea nu masoara corelatia dintre o situatie si tendinta de a dezvolta anumite reactii fata de aceasta, ci surprinde functionalitatea circuitelor cerebrale raspunzatoare in mod direct de procesarea contextelor si declansarea reactiilor cognitive, emotionale sau comportamentale, si prezentarea acestora sub forma competentelor profesionale in care acestea se reflecta.

Bateria furnizeaza si potentialul de dezvoltare al individului, precum si maniera cea mai adecvata de realizare a acestei dezvoltari, ambele necesare in procesul de coaching.

Fiind dezvoltata intr-un format on-line si fara structura clasica bazata pe itemi, ea elimina si unele dintre sursele clasice de eroare in evaluare - "incarcatura culturala" a itemilor, tendinta persoanei de a raspunde dezirabil sau efectul re-testarii (persoana  evaluata s-a mai confruntat cu instrumentul respectiv sau cu unul similar, ori a fost sfatuita cum sa raspunda). Prin folosirea unei astfel de baterii, se imbunatateste semnificativ gradul de predictie privind performanta profesionala viitoare, eficientizand deciziile de management de acest gen.

articol scris de Dragos CIRNECI -