Tripla criza

Primul val periculos a venit la sfarsitul lunii februarie, in Asia. Bursele din China s-au prabusit cu aproape zece procente intr-o singura zi, iar valoarea actiunilor cotate la Shanghai si Shengzen au pierdut sute de miliarde de dolari in cateva ore.

Pentru a intelege mai bine dimensiunea acestui prim val de criza, trebuie sa amintim contextul economic particular al Chinei - economia cu cel mai rapid si sustinut ritm de dezvoltare anuala (peste 10%). Ca si India, este o economie care se autopromoveaza, facandu-si marketing la nivel de tara. Imaginati-va o tara care se promoveaza pe sine si produsele sale! O idee de exceptie, care da roade.

Surplusul de balanta comerciala si incasari in dolari americani a depasit 1.000 miliarde in 2006. Recordul de export depasit luna de luna si acest surplus de incasari permite realizarea unor planuri de investitii rapide si sustine dezvoltarea.

Putem spune deci ca avem o situatie ideala pentru o economie. In aceste conditii, pretul actiunilor la cele doua mari burse - Shanghai (unde sunt listate cele mai mari companii chineze) si cea din Shengzen (companii secundare) - cunoaste o crestere uriasa, de la an la an. Mai exact, vorbim de dublarea sau triplarea cotatiilor in timp record, lucru neintalnit pe pietele mature.

Toate bune si frumoase, investitori fericiti, si castiguri uriase pana pe 27 februarie, cand autoritatile chineze isi anunta intentia de a constitui o comisie care sa verifice legalitatea investitiilor la bursa. Trebuie amintit ca legislatia locala nu permite imprumutul de bani de la banca pentru a investi la bursa.

In aceste conditii, situatia multor investitori a devenit incerta, ceea ce a dus la vanzari masive de actiuni. Apele odata tulburate au condus la scaderea cu aproape 10%, intr-o singura sedinta de tranzactionare. Unda de soc s-a propagat rapid, depasind granitele Chinei si "invadand" pietele asiatice. tarile vecine sunt puternic dependente de ritmul de dezvoltare al Chinei, deoarece aceasta cumpara mult din Japonia, Australia si alte tari. Asta a atras o scadere puternica in regiune si, in scurt timp, a devenit un soc mondial. Incetinirea dezvoltarii Chinei inseamna pentru multi reduceri de vanzari si, deci, lipsa profiturilor.

Paradisul imobiliar din Statele Unite

Economia Statelor Unite cunoaste in ultimii ani o dezvoltare accelerata, pretul indicilor de piata - indici care grupeaza majoritatea actiunilor companiilor cotate la bursa - fiind in crestere continua. Desi deficitul de balanta comerciala (diferenta dintre exporturi si importuri) este foarte mare, economia se dezvolta practic pe credit. Creditul in toate formele lui, atat cel international, cat si cel national, ating valori record.

Consumul intern acopera aproximativ 70% din PIB. Este normal, deci, ca nivelul creditului sa creasca, dar care este limita lui? Se pare ca traim in aceste zile revelatia acestei limite.
Dar sa facem o incursiune in istorie...

Dezvoltarea economiei americane, mai lenta ca procent comparativ cu China, este mai mare in valoare absoluta in dolari. Asta conduce la aparitia si cresterea pericolului inflationist, adica la scaderea puterii de cumparare a dolarului pe piete, lucru nedorit de Rezerva Federala americana.

Datoria principala a bancii centrale din orice tara este sa mentina constanta puterea de cumparare a monedei, iar una dintre mijloacele de a face asta este sa mareasca rata de dobanda de referinta. De-a lungul anilor, dobanda a crescut pana la 5,25%, una dintre cel mai ridicate din economiile mature.

Efectul acestei masuri asupra dezvoltarii economiei este negativ, deoarece companiile si persoanele trebuie sa plateasca din ce in ce mai mult pentru cheltuielile facute si, implicit, pentru economia nationala. Dezvoltarea devine din ce in ce mai scumpa pentru cetateanul american.

Semne de epuizare au inceput sa se vada de la sfarsitul anului trecut, cand vanzarile au scazut in industria imobiliara americana, atat la case existente, cat si la cele nou construite. Totodata, cererea pentru noi proiecte este in declin, iar numarul somerilor in constructii creste. Mai mult, de la inceputul acestui an indicatorii economiei americane indica o incetinire.

Criza trebuia sa porneasca de undeva si a izbucnit la o saptamana dupa evenimentele din China. Evident, pretextul a fost creditarea excesiva si sectorul imobiliar, mai bine spus creditul ipotecar acordat unor persoane cu risc mare de neplata.

Cum economia americana se dezvolta pe credit, nu pare anormal ca intr-o perioada de boom economic sa avem companii specializate in acordarea de credit ipotecar, in conditii mai usoare. De aici si problema.
Odata cu scaderea ritmului de crestere economica si a veniturilor, la care se adauga o perspectiva de viitor nu prea buna, au aparut tot mai multe persoane care nu si-au platit creditele, acumulare care a condus la falimente in lant in sectorul financiar american.

Avem exemple de companii care au inceput ziua cu un pret al actiunilor de 31 USD si au terminat-o cu un dolar. Falimentul companiilor financiare specializate in acordarea de credite s-a extins asupra sistemului bancar, deoarece banii provin de acolo.

Criza financiara americana a creat astfel al doilea val de scaderi la bursele din intrega lume, la doar doua saptamani de la criza chineza. Unda de soc a fost aproape la fel de puternica, deoarece o problema in Statele Unite devine rapid o problema mondiala. Economia americana cumpara si vinde in intreaga lume, iar dolarul american este principala moneda de schimb si etalon general.

Al treilea val

Orice poveste se construieste pe "modelul celor trei" - trei incercari, trei zane, trei zmei. In mod similar, povestea pietelor financiare are si ea trei etape.

Pietele de capital din intreaga lume au inceput sa isi revina, socul chinez a fost absorbit, preturile ajungand din nou la valori record. Criza financiara americana parea sa se fi oprit la nivelul companiilor financiare, fara sa se extinda in intreaga economie.

Pe 28 martie, insa, guvernatorul FED-ului american a aparut in fata Congresului, anuntand ca inflatia in Statele Unite este in crestere, ca si pretul la petrol, alimentat de criza din Iran si de posibila intrerupere a livrarilor de petrol din zona Golfului. Cu alte cuvinte, politica monetara americana nu ia in calcul intr-un orizont de timp scurt posibilitatea reducerii ratelor de dobanda de la 5,25%.

In acest context, asistam la o noua prabusire a pretului actiunilor, deoarece rate ridicate de dobanda inseamna costuri mai mari pentru companii, profituri si dividende mai mici. Investitorii isi muta banii catre alte instrumente financiare aducatoare de profituri superioare.

Posibilitatea redusa de dezvoltare pentru Statele Unite are impact similar asupra economiilor europene si asiatice, care prospera pe baza schimburilor cu americanii.

Este acesta al treilea si ultimul val al scaderilor? Asistam la inceputul unei perioade de recesiune economica? Sau doar la o reasezare de preturi?

In lunile urmatoare vom analiza impreuna evolutia pietei de capital. Deocamdata, semnele ne avertizeaza ca ar trebui sa fim pregatiti pentru o noua scadere.