Sfarsitul aristocratiei produselor derivate

Cel mai important eveniment negativ de dupa ’29-’33, actuala criza, se deosebeste de crizele de dupa anii ’70 prin faptul ca a plecat din cea mai mare economie a lumii. Declansatorul: creditele ipotecare neperformante, sau asa-numitele sub-prime, estimate la aproximativ 150 de miliarde de dolari. Catalizatorul: produsele financiare derivate, sau asa-numitele produse „toxice”, interzise in Marea Britanie si SUA, dar inca populare in Europa.

Creditele secundare sau „sub-prime” garantate cu ipoteci nu ar fi constituit o problema atat de mare, daca efectele lor ar fi fost stinse in fasa.

„Daca lucrurile s-ar fi oprit doar aici, criza ar fi fost stinsa mai devreme si cu costuri mult mai reduse. Insa criza creditelor sub-prime a fost un aspect mai evident si imediat: ea a antrenat criza produselor derivate, pe care lumea le numeste acum toxice,” spune Petre Bunescu, Director General Adjunct BRD.
Derivativele fac parte din „lumea aristocratica” a finantelor: instrumente sofisticate, ce permit pariul pe evolutia oricarui activ, titlu sau curs si includ castigul axat pe scaderea acestora (acest ultim tip de instrumente fiind partial interzis momentan in marile state afectate de criza), au dus la caderea in lant a unor piete anterior considerate sanatoase si solide.

Prin siragul de tranzactii, de fiecare data s-au adaugat costuri, s-au supraevaluat active. Americanul de rand, care trebuia sa-si plateasca ipoteca, fie n-a avut niciodata puterea fi nanciara ceruta, fie aceasta i-a scazut pana in momentul scadentei, iar la sfarsitul unor perioade de gratie foarte mari a creditelor (de 1-3 ani), n-a fost in stare sa-si achite ratele.

„Tot acest lant, construit ca o piramida intoarsa cu varful in jos, s-a naruit. Aceasta masa enorma, insa destul de lipsita de consistenta, a produselor derivate- care au depasit de cateva ori produsul intern al SUA, a declansat totul”, explica Bunescu.

Dupa virusarea produselor derivate, au urmat companiile de asigurari care au sustinut produsele financiare si s-au trezit deodata cu pierderi colosale, si nu in ultimul rand bancile care au avut expuneri fie pe credite sub-prime, fie pe produse derivate.

Propagandu-se cu virulenta, lovindu-se de reticente serioase ale institutiilor care nu au fost contaminate, valul initial al crizei a creat neincredere in randul marilor institutii, blocand circuitele bancare, spune Bunescu.

Etatizarea aparenta alumii financiare

In urma crizei, toata lumea a actionat: planul american de 700 de miliarde de dolari a fost urmat de altele, internationale, Congresul SUA suplinind sumele cu care au fost salvate, pe rand, AIG (85 miliarde dolari), JP Morgan Chase in tranzactia cu Bear Stearns (29 miliarde dolari), sau Fannie Mae si Freddie Mac (25 miliarde), toate pe spezele celor mai bogati contribuabili ai lumii. Statul devine astfel proprietar, probabil temporar, al celor mai mari institutii financiare. In plus, statul american va ajuta cu 40 de miliarde de dolari, rau-platnicii (persoane fi zice) creditelor ipotecare. Va duce asta, insa, la o etatizare a noii economii?

„Planul are ca scop in buna masura curatarea sistemului financiar american de activele toxice, neperformante, injectarea de lichiditate in sistem, care trebuie sa-si continue menirea de baza, finantarea economiei, si nu in ultimul rand preluarea unor participatii,” spune Bunescu.

Consiliul European sustine ideea fluidizarii sistemului financiar, intrucat institutiile de credit trebuie sa finanteze economia, cazand in seama bancilor centrale sa asigure lichiditate in sistem.

„In fi nal, actiunile timide au fost urmate de masuri energice ale Consiliului European:
mentinerea stabilitatii sistemului financiar, evitarea falimentelor institutiilor financiare,
protejarea depozitelor de economii – o masura care a produs agitatie, unele tari pripindu-se sa garanteze sume mai mari,” afirma Bunescu.

Statul trebuie sa intervina in orice situatie de criza, iar statele europene au intervenit si ele, desi mai timid. Asta nu il transforma, insa, in membru decident al consiliului de administratie al institutiilor respective.
„In Europa, masurile vizeaza mai putin o implicare directa in actionariatul unor institutii, cu unele exceptii. Franta, de pilda, din planul de 350 de miliarde de euro, pune la dispozitie peste 10 miliarde pentru sase banci. Asta nu inseamna ca statul francez devine actionar, ci aceste linii de fi nantare cu cost rezonabil, titluri de valoare similare creditelor subordonate, sunt menite sa mentina sau sa intareasca gradul de solvabilitate al institutiilor in cauza, in conditiile extinderii creditarii economiei, in special a intreprinderilor mici si mijlocii”, spune Bunescu. Astfel, institutiilor li se mareste puterea de finantare in conditiile mentinerii solvabilitatii, pentru a nu interveni fenomenul de fragilizare a bazei de capital.

„Recent, CE a salutat decizia BEI care a mobilizat un ajutor de 30 de miliarde de euro pentru un eventual sprijin al sectorului IMM-urilor, cel mai vulnerabil in caz de criza si cel mai dependent de credit.”

Romania nu are o criza a sistemului bancar

La vremea euforiei instrumentelor financiare derivate, puteam fi priviti ca saracutii clasei, care – vezi Doamne- nu au telefon mobil de ultima generatie. Or, Romania nu are o criza a sistemului bancar intrucat nu a avut expuneri pe astfel de instrumente”, explica Bunescu.

Etapa de curatare a activelor bancare neperformante s-a consumat in Romania la sfarsitul anilor ’90: in prezent, sistemul bancar romanesc are o rata a creditelor neperformante de sub 2,5%, fara a fi atins nici de efectele prin contagiune, neavand expuneri externe.

„In plus, politica foarte restrictiva si prudentiala a BNR, inclusiv prin nivelul foarte ridicat al rezervelor minime obligatorii (RMO), ne-a gasit cu rezerve suficiente cat sa nu se puna problema lichiditatii,” a mai spus Bunescu.
Mai mult, la sfarsitul lunii octombrie, BNR a coborat, chiar, RMO pentru pasivele in lei de la 20 la 18%, o masura care i-a luat prin surpindere pe analisti, si prin care se incurajeaza imprumuturile in lei, inclusiv prin reducerea costului acestora.

Fara indoiala, efectele prin ricoseu ale crizei mondiale au atins si economia romaneasca.
Un prim efect – scumpirea liniilor de creditare externe. Bancile romanesti dispun insa de linii de fi nantare de peste 20 de miliarde de euro din partea institutiilor-mama europene, azi ceva mai scumpe, insa nu in mod dramatic.

Anomalia, atacul si dobanzile neverosimile pe piata interbancara
Pe plan intern, din cauza agitatiei de pe piata internationala, s-a produs emotie si la noi. Au aparut aceste dobanzi neverosimile pe piata romaneasca,” spune Bunescu.

Potrivit declaratiilor BNR s-a incercat si un atac asupra leului, ceea ce a condus la cresterea fara precedent a dobanzilor atat pe partea cererii cat si a ofertei de lei.

Intrucat media dobanzilor in cauza sta si la baza calculului costului creditelor, in unele cazuri, aceste cresteri s-au reflectat si in cazul creditelor acordate de banci clientilor.

In plus, aprobarile dosarelor de credite in curs au intarziat in mod direct proportional cu amplitudinea dobanzilor interbancare pentru lei. Intr-unul din scenarii, bancile au devenit suspicioase si lipsite de incredere la adresa celorlalte banci, ramase astfel cu oferta neonorata („pozitii ne-inchise”): dobanzile urcasera chiar pana la 500%.
„Din afara s-a trambitat ca leul se va deprecia, au profetit unii - undeva la 4 - 4,2 (lei per euro) sau chiar mai mult, si pe fondul acestei „pregatiri teribile de artilerie”, au venit speculatorii si au zis: cumparam euro acum mai ieftin sa-l vindem mai scump”, explica Bunescu.

Banca Nationala a pus capat acestui jos speculativ, care a vandut cateva zeci de milioane de euro, iar in piata a intervenit o foame de lei”.

O presiune suplimentara a fost generata si de incheierea perioadei lunare de constituire a rezervelor minime, dar si presiunea adusa de emisiunile de titluri de stat. In piata s-a indus o perioada tranzitorie de neincredere.
„Bani existau, dar pe fondul neincrederii, canalele s-au blocat. A existat o presiunea teribila a speculatorilor, care incercau sa-si inchida pozitiile – si in lumea financiara e o chestiune de mare jena sa nu-ti inchizi pozitia, indiferent ca te numesti speculator sau nu. Parerea mea este ca lucrurile se vor linisti”, sustine Bunescu.

Ajutorul dat Romaniei – inutil?
Romania s-a opus, chiar prin vocea presedintelui Basescu, crearii unui nou organism central european de supraveghere bancara. Bancile centrale din fiecare tara cunosc mai bine situatia locala, si exista suficiente parghii pentru a tine situatia in frau.

In plus, Banca Centrala Europeana a promis ajutor oricarui stat european, chiar si celor din zona monedelor non-euro. Ungaria a primit, deja, de la FMI, UE si Banca Centrala Europeana 20 de miliarde de euro. Uniunea va mari plafonul fondului de urgenta de la 12 la 20 de miliarde de euro, incluzand statele estice, adica si Romania.
„In vreme de criza, masurile trebuie sa fie transparente, trebuie sa aiba loc o responsabilizare a conducatorilor de institutii financiare, riscurile trebuie sa fie rezonabile, masurate. Lumea revine la fundamentele economice. Dupa ce balonul urias s-a spart, ar fi iluzoriu sa spui „hai sa umflam alt balon”, a mai spus Bunescu. Intr-o societate normala, competitia nu e ingradita. Criza economica ce se manifesta in lume ne poate atinge.

„Ne dorim ca efectele acestei crize de afara, care va ajunge si in Romania, sa nu fie devastatoare. In anii viitori, vom avea o crestere economica mai redusa – probabil de 5-6%. Este foarte bine sa mentinem acest ritm – pot fi resorbite mai bine efectele crizei.”

In plus, nici riscurile nu pot fi exagerate – efectele negative putand fi resorbite mai usor. „Romania trebuie sa-si intensifice programele de acces la fondurile europene.

Pe masa Uniunii stau miliarde ce pot fi oferite pe proiecte, si pot fi dati fara nici un cost. Sunt zone in economia romaneasca insufi cient dezvoltate, cum e agricultura. Suntem dependenti de importuri alimentare, desi avem un potential agricol imens, si asta e o anomalie.”

Tot acest lant, construit ca o piramida intoarsa cu varful in jos, s-a naruit. Aceasta masa enorma, insa destul de lipsita de consistenta, a produselor derivate- care au depasit de cateva ori produsul intern al SUA, a declansat totul.”

„La vremea euforiei instrumentelor financiare derivate, puteam fi priviti ca saracutii clasei, care – vezi Doamne - nu au telefon mobil de ultima generatie.
Or, Romania nu are o criza a sistemului bancar intrucat nu a avut expuneri pe astfel de instrumente.”

„In vreme de criza, masurile trebuie sa fie transparente, trebuie sa aiba loc o responsabilizare a conducatorilor de institutii fi nanciare, riscurile trebuie sa fi e rezonabile, masurate. Lumea revine la fundamentele economice. Dupa ce balonul urias s-a spart, ar fi iluzoriu sa spui„hai sa umflam alt balon.”