In lumea cursului de schimb

Alan Greenspan, fostul Guvernator al Rezervei Federale americane, spunea ca daca Trezoreria stranuta, banca raceste. Este un alt fel de a zice ca trezoreria genereaza cea mai mare parte din profitul bancii, arata Adrian Parvulescu, head of Treasury in cadrul BCR. El estimeaza aceasta contributie la 30 - 40%, poate chiar mai mult, in functie de specificul bancii.

"Trezoreria este inima institutiei, participa la toate deciziile si trebuie sa functioneze perfect. Ea asigura legatura dintre toate liniile functionale (retail, corporate) si gestiunea fondurilor pe termen scurt".

Potrivit lui Bogdan Mihoc, omologul de la UniCredit tiriac Bank, in general o trezorerie este compusa din mai multe departamente (Arbitraj, Vanzari, Analiza, Gestionare active si pasive). Spatiul de lucru este piata interbancara, iar obiectivul este maximizarea profitului prin diverse operatiuni, inclusiv tranzactii valutare.

La nivel international, piata schimburilor valutare (FOREX) inregistreaza un volum de tranzactionare de aproape 2.000 de miliarde de dolari pe zi. Romania este o piata infinit mai mica, chiar si in regiune (Polonia, de exemplu, este de trei ori mai mare). Nici nu e de mirare, din moment ce liberalizarea pietei pentru nerezidenti a avut loc in urma cu mai putin de doi ani, iar liberalizarea completa abia anul trecut.
Lucrurile se misca rapid, insa.

"Piata a crescut intr-un ritm lent, fara valuri mari, dar dupa liberalizarea totala din 2006 lucrurile s-au schimbat", spune Aurelian Mihailescu, chief dealer, treasury dealing, la Raiffeisen Bank. "Daca in 2001 vorbeam de tranzactii valutare pe piata interbancara cu valori medii de 50 - 60 milioane de euro pe zi, astazi s-a ajuns la volume de 350 - 400 de milioane de euro".

Mai mult, statisticile arata ca piata valutara din Bucuresti a atins, in iulie, un nou varf de tranzactionare de peste 36 de miliarde de euro, cu un volum mediu zilnic mai mare de 1,6 miliarde de euro. Comparativ, piata valutara in ianuarie era de 18 miliarde de euro.
Adrian Parvulescu estimeaza ca in doi - trei ani piata locala va ajunge la nivelul Ungariei, si dupa patru ani la nivelul Poloniei.

Pe masura cresterii volumelor si dezvoltarii instrumentelor, a aparut si o segmentare mai clara a bancilor puternice, continua Bogdan Mihoc, cu dealeri buni si bine pregatiti fata de bancile mai mici, de nisa, care nu pot sa sustina sau nu doresc o trezorerie activa.

"Numarul de angajati ai departamentelor de Trezorerie a crescut permanent. Bancile comerciale mari au acum patru - cinci dealeri si cinci pana la 15 oameni de vanzari. Volumul standard al unei tranzactii interbancare pe piata valutara a crescut de la 500.000 de euro la un milion de euro si va ajunge in viitor la cinci milioane de euro. Pe piata monetara, volumul unei tranzactii standard a crescut de la cinci miliarde ROL (500.000 RON) la zece milioane RON".

in paralel, bancile devin interesate sa aiba un departament de analiza si research cat mai bine pregatit.
"In ultimii doi ani, in randul bancilor a existat o preocupare crescanda pentru crearea unor posturi de analisti sau economisti-sefi", spune Radu Craciun, analist-sef la ABN Amro Bank Romania. "Banca noastra a fost un pionier in acest sens. La inceputul anului 2000 nu prea aveam concurenta. Astazi din ce in ce mai multe banci au analisti buni. si nu pentru ca asta ar fi o activitate care sa aduca venituri bancii in mod direct. Este un serviciu furnizat in completarea serviciilor bancare oferite clientilor, in speranta ca se va crea o anumita fidelizare a acestora".
 
Interfata si back office-ul Trezoreriei
Desi converg catre acelasi scop, munca analistului si cea a traderului sunt complet diferite.

Factorul timp face diferenta: analistul gandeste pe termen mediu si lung, punand lucrurile in context, in timp ce traderul / dealerul lucreaza cu decizii rapide, uneori la milisecunda.

Cei doi depind insa unul de altul, subliniaza Ciprian Dascalu, senior economist la ING Wholesale Banking.
"Analizele pe termen scurt au la baza discutiile cu traderii care, fiind prezenti in piata intreaga zi, cunosc pozitionarea ei (daca flow-urile predominante sunt pozitionate pe partea cererii sau a ofertei) si sentimentul pietei. De asemenea, ei cunosc pozitionarea pietei fata de un eveniment (publicarea anumitor date macroeconomice sau decizii de politica monetara) si masura in care realizarea acestuia este inclusa in pret".

Economistul, continua Dascalu, pune opinia traderului intr-un context local (asteptarile privind deciziile de politica monetara ale BNR si prognozele principalelor variabile macroeconomice) si un cadrul international (apetitul de risc reflectat in spread-urile titlurilor de stat emergente fata de cele americane, evolutia principalilor indici bursieri, asteptarile privind diverse rapoarte economice si decizii de politica monetara din tarile dezvoltate).

Analistul elaboreaza astfel prognoze si emite previziuni pe un orizont temporal mai larg, chiar pana la cinci ani. Aceste rapoarte sunt importante pentru traderi, care le interpreteaza si le comunica mai departe, ajutand clientul sa ia decizii.

In cazul dealerului, contactul direct cu clientul si cu piata ridica nivelul de stres.
"Stresul este foarte mare din cauza variatiilor de preturi si a multitudinii de factori conjuncturali ce afecteaza evolutia cursurilor", explica Parvulescu. "Decizia trebuie luata uneori la intervale de secunde, iar impactul asupra rezultatelor este foarte mare. Riscul este ridicat si deciziile traderilor trebuie asumate individual".
Indiferent daca rezultatul acestor decizii este extraordinar sau dezastruos, traderul actioneaza intotdeauna in regim de confidentialitate.

"Ne laudam unii altora cu realizarile 'foarte' trecute", rade Aurelian Mihailescu de la Raiffeisen Bank, vorbind despre relatiile cu colegii de la bancile concurente. "Ne intalnim, suntem prieteni, dar nu ne putem ajuta in timpul serviciului, pentru ca asta ar insemna o scurgere de informatii".

Analistul, in schimb, beneficiaza de notorietate profesionala si, mai mult, aduce reputatie institutiei de care apartine, daca previziunile sale s-au dovedit in timp a fi corecte.
Radu Craciun explica: "Analistul si munca sa sunt un instrument de marketing al bancii. Ni s-a intamplat ca unii clienti care au plecat de la noi sa solicite in continuare analizele noastre, asta fiind insa din pacate imposibil".

Formatorul de opinie
Atunci cand intrebarea "Leul, incotro?" sta pe buzele tuturor, nu este usor sa dai un  raspuns sigur. Este nevoie, in primul rand, de putere analitica si de sinteza, subliniaza oficialul ABN Amro. "Din tot acest tablou confuz, cu multe zgomote distorsionante, trebuie sa vezi ce este cu adevarat important si relevant pentru investitor, sa decizi ce ii spui, din tot ceea ce stii".

Analistul trebuie sa fie in permanenta detasat si independent, sa aiba puterea sa reziste oricaror influente sau presiuni, iar nivelul sau de implicare emotionala sa fie minim.

In Romania, spune Craciun, exista si analisti valorosi, si analisti "oarecum creati de media", sau altii care ar merita sa fie mult mai vizibili. "Spre deosebire de analistii politici, despre care adesea stii unde se plaseaza in spectrul politic, analistii economici sunt mai echilibrati si impartiali. Pana acum ei au putut sa se tina departe de politica, ceea ce inevitabil a atras uneori critici la adresa lor, din partea tuturor".

Ca in orice domeniu, exista lideri de opinie care pot "misca" piata valutara. O asemenea putere se cladeste insa pe o reputatie extrem de buna, atat la nivel local, cat si international.

"Exista multe cercuri in care cuvantul unui anumit analist cu reputatie buna poate avea mai multa greutate decat un guvernator sau un ministru de Finante. El este un formator de opinie", arata Craciun.

Este insa greu de spus daca un analist din Romania poate influenta piata locala, crede Ciprian Dascalu de la ING Bank. "Pe pietele mature este alta situatie. Exista fonduri straine (precum Ashmore sau Pimco), ale caror experienta si capacitate de previzionare le-a atras notorietatea. Cand vorbeste un analist de la ei, piata se misca. Noi actionam la ce spune guvernatorul Bancii Centrale Europene".

Riscurile de manipulare, continua el, au scazut substantial, dupa bubble-ul dot.com din anul 2000. "Atunci, bancile au avut mult de pierdut din procese intentate de clientii lor, iar regulamentul pe care trebuie sa il respecte jucatorii s-a modificat in asa fel incat nu se poate manipula piata. Fiecare analist are parerea lui, are argumentele lui. in cele din urma, clientul va vedea cine a avut dreptate".

Expertul in gestionarea riscului
In urma cu cativa ani, pe o piata putin lichida, cursul valutar putea fi usor influentat de actiunea unui pion major.
"Daca o banca importanta cumpara, era foarte simplu ca restul bancilor sa se ia dupa ea", explica Mihailescu de la Raiffeisen Bank. "Astazi insa piata fiind cu mult mai mare, stilul asta de influenta tinde sa dispara. Fiecare banca are un portofoliu consistent, vorbim de sume considerabile si cel mai important lucru nu mai este cum te cheama, ci ce ai de facut".

Este si motivul pentru care traderii de astazi, atat cei care lucreaza pe piata interbancara (segmentul trading), dar mai ales cei care lucreaza direct cu clientii (sales) trebuie sa aiba abilitati de comunicare si de vanzare. (De altfel, cele mai intalnite migratii ale dealerilor sunt spre vanzari si, mai nou, spre trezoreriile marilor companii).
Indiferent de tipul de activitate desfasurat, insa, gestiunea riscului este preocuparea lor continua.

"Pretul este valabil doar pentru cateva secunde, trebuie sa iei o decizie care va influenta banca, situatia clientului si poate chiar jobul tau. Implicarea in piata si tranzactionarea induce un risc", subliniaza Parvulescu de la BCR. "Decizia pe care ai luat-o poate fi buna pe moment, dar nu si pe termen mai lung. De aici, stresul permanent legat de pret si importanta unui bun management de stop losses".

Problema cea mai mare a unui trader, spune Aurelian Mihailescu, este disciplina - de la asa-zisele tabieturi zilnice (fluxul de informatii la care are acces, de exemplu), pana la modul in care deschide, mentine si inchide o pozitie.
"Indiferent de vechimea in departament, cu totii avem propriile limite de tranzactionare si reguli de respectat. Exista reguli care te pot ajuta sa iti faci treaba foarte bine, de unde si necesitatea de a fi disciplinat", subliniaza el.

O mare greseala este sa nu iti respecti limitele, auto-impuse sau impuse de departament. Bogdan Mihoc de la UniCredit tiriac Bank o numeste de altfel "cea mai mare greseala", care poate duce la incheierea contractului de munca, indiferent de rezultatul operatiunii, deci chiar daca tranzactia a fost profitabila.
Ierarhia in departament incepe cu pozitia de junior dealer, care se intersecteaza adesea cu un stagiu de pregatire interna de pana la un an si cu un stagiu in strainatate.

"Prima tranzactie a junior dealer-ului are titlu onorific si are loc dupa sase - opt luni, sub o atenta monitorizare", spune Mihailescu, al carui record de tranzactionare este un tichet (deal) de 15 milioane de euro
Urmeaza pozitia de dealer si apoi senior dealer (acesta din urma fiind format in doi - trei ani). Spre deosebire de alte meserii, unde migratiile sau promovarile sunt dese, un senior dealer poate ramane in aceasta functie chiar si cinci ani, pentru ca este o meserie in care nu te plictisesti, adauga oficialul Raiffeisen Bank.

"Intotdeauna se intampla ceva, daca nu pe piata locala, atunci peste hotare. Am amintiri importante in fiecare zi, pentru ca fiecare tranzactie isi are farmecul ei", surade el.
Activitatea traderului este importanta si pentru ca de aici se construiesc o mare parte din produsele oferite clientilor.

"Istoric vorbind, bancile in general s-au miscat mult mai repede decat clientii lor in a le oferi produsele de care au nevoie", spune Mihailescu. "Desigur ca bancile de afara pot oferi produse mult mai complicate. Motivul pentru care nu am ajuns inca la acest nivel este ca spread-urile (castigurile) pe produsele cele mai simple ("plain vanilla", cum le zicem noi) au fost foarte confortabile. Clientii au facut bani din produse simple".

El estimeaza ca piata va deveni competitiva si pe segmentul produselor mai complexe, in mai putin de un an.
"Odata cu cresterea si evolutia pietei, suntem in masura sa oferim produse de gestionare a riscului care le permit clientilor sa se concentreze pe core-business, fara a avea fluctuatii in contul de profit din cauza cursului valutar", adauga Mihoc. "Chiar mai mult, stiind care sunt costurile de gestionare a riscului, clientii pot elimina componenta de risc valutar (2 - 5%) din pretul de vanzare, devenind mai competitivi".

Piata are intotdeauna dreptate
Rolul "ingrat" al Bancii Nationale atrage adesea speculatii si critici, mai ales cand vine vorba despre interventiile sale pe piata valutara. Oricat de mult s-ar incinge spiritele insa, toata lumea recunoaste ca situatia este un semn de normalitate.

"Probabil ca nu exista piata in care sa nu existe tensiuni intre autoritatile de reglementare si jucatori", spunea la un moment dat Steven van Groningen, presedinte si CEO la Raiffeisen Bank.
Relatia intre BNR si bancile comerciale s-a imbunatatit, in ultima vreme.

"Pana acum un an nu exista o relatie oficiala intre analisti si banca centrala, totul bazandu-se pe relatii informale sau personale", spune Radu Craciun. "In ultimul an, au avut loc intalniri periodice cu analistii. Acelasi lucru se intampla si in cazul Ministerului de Finante. Asta permite o mai buna intelegere a tuturor partilor si ajuta decidentii sa simta mai bine pulsul pietei".

Desigur, vor exista intotdeauna conflicte.
"Exista cazuri in care interesele bancilor comerciale nu coincid cu cele ale BNR", recunoaste Bogdan Mihoc. "De exemplu, cand piata valutara este volatila, BNR contacteaza bancile mai active ca sa afle care sunt motivele acestei volatilitati. In asemenea situatii, bancile trebuie sa protejeze interesele clientilor proprii si sa pastreze confidentialitatea informatiilor respective. BNR va vedea numele clientilor si volumele tranzactionate de catre acestia in raportarile zilei urmatoare".

In calitate de "arbitru", BNR poate interveni oricand pe piata, direct sau indirect, in virtutea propriei politici monetare.

Din punct de vedere istoric, inteventiile indirecte au predominat, spune Ciprian Dascalu, acestea avand si un caracter cantitativ (majorarea rezervei valutare) in cazul cumpararilor de valuta. Pe partea de vanzare de valuta, desi mai putin numeroase, au fost primordial interventii directe.

O actiune BNR lipsita de transparenta da nastere adesea la speculatii mai mult sau mai putin fondate. Un exemplu este luna iulie a acestui an, cand o corectie de 300 de unitati in sensul deprecierii leului a atras suspiciuni ca BNR ar fi intervenit pe piata prin intermediul altui jucator. Oficialii bancii centrale au negat, dar mai multe banci sunt de acord ca interventia a avut loc.

Dascalu explica: "Comportamentul unei importante banci comerciale locale, care a cumparat in mai multe zile pe piata valutara, aratand o senzitivitate scazuta la variatia pretului, ne-a condus la opinia ca aceasta banca ar actiona ca un vehicul prin care banca centrala intervine indirect in piata, dupa ce leul a atins un nou maxim al ultimilor cinci ani, la 3,09 pentru un euro".

Aurelian Mihailescu este de parere ca interventia a urmarit sa opreasca ritmul de apreciere, nu directia. "Cu cat ritmul de apreciere este mai rapid, cu atat corectiile de pe piata pot fi mai dure", atrage el atentia.

Intr-adevar, anterior acestei corectii leul s-a apreciat extrem de repede, cu peste 1.000 de unitati.   
"Cursul de schimb scazuse mult in ultima luna, iar totul s-a petrecut intr-un timp foarte scurt, pe fondul unor factori precum diferentialul atractiv de dobanda, convergenta dobanzilor, cifrele bune ale inflatiei sau evolutia monedelor din zona", este de parere si Adrian Parvulescu.

El atrage astfel atentia asupra "efectului de domino" la care este supus leul si orice alta moneda din regiune.
"Romania este doar o parte din portofoliul investitorilor in regiune, poate reprezinta o pondere de, sa zicem, 15%. intr-o abordare globala de investitie pe termen lung, fara caracter speculativ, investesti concertat in intreaga regiune. Cand au loc corectii intr-o anumita tara, efectul de domino atrage corectii in toata regiunea".

Mihailescu spune ca BNR nu poate incerca sa schimbe acest trend. "Ar fi ca si cum s-ar pune impotriva vantului. Banca centrala a procedat foarte bine pana acum, lasand cursul liber (a trecut deja mai mult de un an de cand a intervenit ultima data)".

Desigur, exista moduri prin care actiunile bancii centrale ies in cele din urma la lumina.
"Momentul adevarului va veni la sfarsitul lunii", spunea Radu Craciun in iulie, "cand banca centrala va anunta rezervele valutare. Cred ca daca vom observa o crestere mai mare de 300 de milioane de euro fata de luna precedenta, atunci ar putea fi un semn ca intr-adevar, BNR a actionat in piata".

Potrivit raportului publicat pe 1 august, rezervele valutare ale bancii centrale au crescut cu 437,2 milioane de euro in iulie, la un nou record de aproape 22,44 miliarde de euro.

Desigur, controversa poate continua de ambele parti, fara o concluzie foarte clara. Singura certitudine, remarca Adrian Parvulescu, este ca banca centrala si-a dat seama de puterea sa pe piata monetara si foloseste corect instrumentele de care dispune. Oricat de "frustrante" ar fi uneori regulile jocului, in final bancile comerciale recunosc ca  sunt intr-o anume masura justificate.

Istoria arata ca vigilenta bancii centrale nu este niciodata in exces cand vine vorba de moneda nationala, nici macar in cazul unei economii mature si solide. Britanicii isi amintesc si acum de "miercurea neagra" (16 septembrie 1992), ziua in care George Soros "a spart Banca Angliei". Miliardarul american de origine maghiara a castigat atunci peste un miliard de dolari, pariind pe devalorizarea si vulnerabilitatea lirei sterline.
Chiar daca "loviturile" de acest gen poarta semnaturi vizibile, in majoritatea timpului cei care manevreaza cursul de schimb sunt protejati de anonimatul unui departament bancar de back office.
Experienta i-a invatat trei lucruri:
1. cursul de schimb este intotdeauna decizia pietei;
2. corectiile sunt normale (sau "ce urca, inevitabil mai si coboara");
3. in meseria asta, rar te poti plictisi.