Bank in time

In istorie exista o serie de evenimente precum crize financiare sau conflagratii ce au infl uentat din plin omenirea, marcandu-i evolutia fireasca. Dupa criza financiara de la inceputul anilor 30, dupa criza petrolului din anii 70, istoria se repeta, mapamondul confruntandu-se acum cu o noua recesiune. Istoricul CEC, Stefan Petre, rememoreaza anumite momente pentru a evidentia o comparatie intre criza din 1929-33 si cea din 2008.

Cand vorbim de criza din 1929-1933, vorbim de Primul Razboi Mondial, de faptul ca Statele Unite ale Americii devineau o superputere mondiala si vorbim de o criza de supraproductie, si nu de un dezechilibru sau de o fractura a unui sistem bancar care a inceput sa se prabuseasca sub propria greutate. Atunci a inceput cu crahul de la Bursa din 1927, cand banii nu au mai avut nicio valoare si a durat pana in 1933 si a presupus masurile lui Roosevelt. A durat 3-4 ani in care s-au vazut efectele in plan social si economic pana la ultimul om din SUA. De altfel si criza de acum a inceput tot in SUA, care reprezinta puterea politica si unde se creeaza toata aceasta inginerie financiar-bancara. Diferenta fata de criza din 1929-1933 este ca acum ne aflam intr-o epoca de globalizare, iar atunci nu era chiar asa. Pe langa aceasta diferenta, criza actuala este provocata de lacomia capitalista si de sofisticarea la nivelul fiinanciar-bancar. Bancile descopera la nivel de top management diverse produse complicate ce nu au insa un corespondent in realitate sau care seamana foarte mult intre ele. Aceasta practica are efecte negative. Jocul la bursa, fara corespondent in practica, in economie si in viata reala este un joc fals.

Si dupa Primul Razboi Mondial totul a crescut speculativ un singur zvon ducea la fabricarea unor averi, fara un fundament real, fara a creste productivitatea muncii, fara dezvoltarea productiei. Zvonul creeaza bani artificiali si toata structura crapa, pentru ca ai investit bani pe baza unui zvon.

Sistem afectat
In viata reala, banii pierduti sunt foarte greu de recuperat. Ar trebui sa iesim din sfera consumului. Jean Stambulescu, care si-a facut primul doctorat in sfera economisirii la Paris, spunea „nu va luati si nu stati la protectia politicului, aveti grija de voi”. Adica, eu trebuie sa ma interesez ce e cu banii de la banca, daca banca e fezabila, daca acolo sunt oameni de incredere si de calitate care risca cu banii mei sa faca o afacere. Increderea in afaceri trebuie sa fie conditionata, nu trebuie sa fie o incredere nebuna. Au picat banci vechi de 300 de ani, care au trecut prin Razboiul de Secesiune, Primul Razboi Mondial, Criza din 1929-1933, Al Doilea Razboi Mondial, Criza Petrolului din anii 70. Ca bancher am o raspundere. Sunt bancheri care gestioneaza niste bani si nu sunt banii lor, ci doar ii administreaza, dar sunt bancheri care speculeaza si nu mai au aceasta teama de prabusire. A fost un joc la voia intamplarii. Este vorba de o criza generalizata la nivel de sistem. Nu e vorba de o escrocherie facuta de o banca si care s-a extins in sistem, ci de o criza generalizata de sistem financiar. Este vorba de interconditionarea de relatii financiare, ca un organism in care inima sunt Statele Unite.

Leu fara valoare pe pietele straine
In 1918 a avut loc Unirea, dar s-a pierdut tezaurul, acoperirea monetara in aur. Atunci, leul nu mai avea nicio valoare nici pe pietele straine, nici in interior. Si a venit o inflatie care a durat 4-5 ani. Pierderea tezaurului a dus la niste efecte catastrofale pentru dezvoltarea economica a Romaniei. Societatea romaneasca a dus-o foarte greu dupa Primul Razboi Mondial. Apoi a inceput o specula cu dezvoltarea industriala in care bancile participau, imobilizau foarte multi bani in investitii industriale, in actiuni la fabrici. Cand lichiditatile lor au ajuns sa fie scazute, cand pe piata, in fiecare comuna sau oras se infiintau banci si nu aveam o lege bancara (prima lege bancara a fost facuta in mai 1934 de catre Victor Savescu), piata bancara era un fel de El Dorado. Si in 1929 bancile au inceput sa se prabuseasca, pentru ca se inchideau fabricile, pentru ca era suprasaturatie de produse, iar cand oamenii au venit sa-si ceara banii, bancile n-au mai avut de unde sa-i dea si s-au inchis. Intre anii 1929-1933 oamenii si-au scos bani si i-au folosit in trei feluri. Unii au luat banii din banci si i-au pus in seifuri, fondurile ramanand neproductive generand tezaurizarea, care a afectat economia pana la Al Doilea Razboi Mondial. Cand a venit razboiul, bancile nu-si revenisera, iar economia era refacuta doar partial, pentru ca nu era bine pus la punct sistemul. Alti bani s-au dus in constructii, s-a construit prost si in graba, iar la cutremurul din 1940 s-au daramat multe cladiri. Unii au preferat sa depuna la CEC, pentru ca exista o garantie a statului, pentru ca era o banca serioasa si avea niste conducatori buni: Victor Bonghis, iar in anii 1934-1940, Radu Madrea, stranepot al Balcestilor. De altfel, Costache Balcescu, economistul pasoptistilor, a infiintat CEC-ul in 1864. Oamenii au depus bani la CEC, care a devenit cea mai mare banca de depozite, de economisire, pentru ca, prin lege, avea o politica foarte buna de plasare a fondurilor, in titluri de stat. Dadea credite la institutiile publice, primarii, scoli, cu garantii guvernamentale.

Refacerea
Bancile au inceput sa-si revina dupa reglementarea juridica, ce a aparut si ca urmare a impactului social al crizei. Dupa o criza se ajunge iar la dezvoltare intr-un ritm fi resc al vietii si nu consumi irational pentru ca risti te prabusesti. In prezent fondurile speculative s-au retras, bancile au inceput sa aiba probleme si nu mai fac afaceri, efectele datorate lipsei banilor simtindu-se si de aceasta data. Apar falimente, restructurari in companii, producandu-se o anchilozare si pe orizontala si pe verticala. Si atunci trebuie sa se revina din nou ca sa poti avea activitate.

Criza nu a venit peste noapte se stie de un an se stie ce se intampla in SUA, iar acum a erupt si la noi. Criza financiara de acum a condus la rememorarea crizei bancare din 1929-1933, istoria repetanduse in evolutia ei naturala, ciclica. Comparatia cu acea criza poate fi facuta pentru ca si acum respecta aceleasi reguli, aceleasi etape. In acelasi timp sunt alte nuante, alte cauze.

Criza actuala n-a ajuns la momentul culminant. Trebuie adoptata o strategie clara: ce avem acum, ce a mers prost si ce trebuie sa facem ca sa iesim din criza. Omul vrea sa consume, nu sa se restranga. Egoismul si lacomia sunt in firea omului. Depinde cum gestionezi toata povestea. Daca se merge pe aceleasi practici, tot aici se va ajunge. Asta tine de politici, de state, de interese. Globalizarea se face cu pasi prea repezi si se produce crahul, se rupe. UE s-a facut in 10-15 ani, dar intram prea repede in globalizare. Am dat un set de legi, trebuie puse in practica in functie de particularitatile fiecarei tari si sa consumam toate aceste etape astfel incat sa invatam din greseli.

Stefan Petre Kirson – istoric CEC Bank