articol de Rasvan ROCEANU , MARTIE 16, 2009, 14:01 EET

Cu privirile indreptate mai ales spre Bruxelles si spre pietele occidentale, dupa 1989 Polonia si Romania au lasat pe planul secund cooperarea bilaterala. Devenite membre ale UE, cele doua tari redescopera acum faptul ca, economic si politic, se afla in situatii asemanatoare, au aceleasi interese si trebuie sa se ajute reciproc. Mai ales in dosarele prioritate, dupa cum remarca ambasadorul Poloniei la Bucuresti, Wojciech Zajaczkowski.

Polonia si Romania, tari foste comuniste, sunt confruntate cu probleme similare atunci cand este vorba de reglementarile Uniunii Europene, in special cele referitoare la reducerea poluarii si la securitatea energetica. Cum colaboreaza cele doua tari in aceste domenii?

In mod clar Polonia si Romania au pozitii similare referitoare la diferite chestiuni discutate in UE, fie ca este vorba de politica agricola comuna, libera circulatie a fortei de munca, sau pachetul energiemediu. Ultima chestiune a facut obiectul unor discutii foarte intense in ultimele luni ale anului trecut si cred ca in acesta privinta colaborarea polono-romana a fost foarte eficienta. Am reusit ca, impreuna cu alte tari central-europene, sa formulam o pozitie comuna si sa o aparam la Bruxelles in cursul unor discutii foarte dificile. In opinia mea, colaborarea dintre tarile nostre in toamna anului trecut a avut doua rezultate bune in ce priveste pachetul energie-mediu. In primul rand, am reusit sa diminuam costurile politicii comunitare de reducere a poluarii, care ar fi afectat mult economiile noastre si, in al doilea rand, am demonstrat ca tarile central-europene noi membre sunt capabile sa-si apere interesele, ceea ce aduce un nou element politic in UE.

Securitatea energetica este, sau ar trebui sa fie, un punct foarte important pe agenda UE. Polonia a insistat pe aceasta tema,iar Romania, de asemenea, are nevoie ca acest subiect sa devina o prioritate. Credeti ca noua criza a gazelor a convins si celelalte 25 de tari comunitare ca sunt necesare masuri urgente?

Este greu de raspuns pe scurt, pentru ca diferite tari membre percep problema securitatii energetice in feluri diferite. In mare, avem doua grupuri de tari in UE: primul grup este format de tarile care depind de aprovizionarea, in special cu gaze, din fosta Uniune Sovietica. Al doilea grup este format din tarile care au alte surse principale decat fosta URSS. De aceea securitatea energetica si diversificarea surselor de aprovizionare au intelesuri diferite pentru fiecare grup. Pentru Polonia si Romania, securitatea energetica si diversificarea surselor inseamna gasirea unor noi resurse, alaturi de cele actuale, cum ar fi Marea Nordului, sau Norvegia, sau tarile din Golf.

In schimb, pentru tarile occidentale, cum ar fi Franta, Italia sau Spania, securitatea energetica si diversificarea surselor poate sa insemne cresterea importurilor de gaz rusesc. Problema este cum sa punem de acord aceste elemente. In opinia noastra, securitatea energetica nu poate fi obtinuta pe seama unora din tarile comunitare. De aceea suntem critici fata de proiectul Nord Stream. Aceasta pentru ca mai mult gaz rusesc catre Europa va face ca gasirea unei alternative sa fie mai dificila. De aceea guvernul polonez a decis sa construiasca la Marea Baltica un terminal pentru gazele lichefiate, furnizate din zona Golfului, in primul rand.

Spuneati ca o solutie ar fi mai mult gaz din Marea Nordului, sau Norvegia. Sunt de acord tarile occidentale sa imparta o parte din acest gaz, care le asigura o securitate mai mare, cu tarile est-europene?

Problema nu tine de decizia politica, ci de posibilitatile tehnice. Daca nu avem posibilitati de interconectare, de reversibilitate a fluxului prin conducte, este dificil. Polonia este implictata intrun proiect de aprovizionare cu gaze din Marea Nordului, dar proiectul este complicat si pentru ca sunt implicati mai multi parteneri: companii norvegiene, daneze, suedeze, germane si poloneze, care trebuie sa ajunga la un acord.

Fiind cele mai mari tari foste comuniste din UE, cum pot coopera Polonia si Romania in structurarea relatiilor dintre UE si Rusia?

Cred ca tarile noastre ar trebuie sa joace rolul conducator in structurarea politicii de vecinatate a UE cu tarile din Est in general, pentru ca ar fi gresit sa reducem politica de vecinatate cu Estul la relatia cu Rusia. Am gresi daca am trata relatia dintre UE si Rusia ca pe ceva distinct de relatia UE cu Ucraina, sau Bielorusia, sau Georgia, de exemplu. Exista o diferenta intre situatia si politica Rusiei, ca mare putere economica si militara care nu si-a declarat nici o intentie de integrare in spatiul european, si cea a celorlalte tari est-europene. Dar, pe de alta parte exista atatea interactiuni intre Rusia si aceste tari, incat nu poti separa cele doua tipuri de politici. De aceea, cred ca Romania si Polonia ar trebui sa se preocupe inainte de toate de vecinii nostri estici cei mai apropiati, adica Republica Moldova, Ucraina si Bielorusia. Sa vedem cum am putea apropia aceste tari de UE, cum leam putea ajuta in reformele lor sociale si economice si, in acelasi timp, cum am putea proceda incat aceste procese si reforme sa nu produca neliniste in Rusia.

Cum ati caracteriza nivelul cooperarii economice dintre Polonia si Romania?

Cooperarea noastra economica se dezvolta destul de bine, desi lipsesc proiectele majore. Cred ca unul din obstacole consta in lipsa unor legaturi rutiere rapide intre cele doua tari, in cadrul axei Nord-Sud. Desi Bucurestiul se afla la numai 1.200 de kilometri de Varsovia, este foarte dificil sa ajungi cu masina dintr-o capitala in cealalta, intr-o singura zi. Prin comparatie, din Varsovia se poate ajunge mult mai usor la Kiev, la Minsk, sau chiar la Moscova. Capitala Rusiei se afla tot la 1.200 de kilometri de Varsovia, dar nu este nici o problema sa ajungi cu masina intr-o zi. Aceeasi dificultate este si cu legaturile feroviare dintre Polonia si Romania. Pe de alta parte, intrarea Romaniei in UE a fost un semnal pentru oamenii de afaceri polonezi care nu cunosteau Romania si care au inteles ca este o tara care se dezvolta, ceea ce s-a si intamplat. Comertul nostru bilateral a totalizat, anul trecut, 2,5 miliarde de euro, iar investitiile poloneze in Romania se ridica in prezent la circa 200 de milioane de euro.

Investitorii polonezi sunt o prezenta destul de discreta in Romania. Care sunt domeniile in care exista cele mai importante investitii?

Cele mai importante sunt in industria alimentara si in companii de prelucrarea lemnului pentru constructii. De asemenea, exista firme poloneze din domeniul constructiilor, chiar daca deseori nu opereaza in nume propriu, ci ca subcontractanti ai altor companii. Exista si investitii in asigurari si IT.

Exista investitori romani in Polonia?

Pana de curand nu prea existau informatii despre business-uri romanesti in Polonia, dar recent au aparut informatii despre posibile investitii in domeniul gazelor naturale. Cred ca, dincolo de infrastructura, alt obstacol in cooperarea economica este absenta informatiilor, a cunostintelor despre Polonia in Romania si despreRomania in Polonia. Cel mai bun exemplu este turismul! Tarile noastre sunt apropiate geografic, amandoua sunt interesante pentru turism, dar nu prea intalnesti turisti romani in Polonia si nici turisti polonezi in Romania. Nici tur-operatorii polonezi nu ofera pachete turistice in Romania, nici tur-operatorii romani nu ofera pachete turistice in Polonia. E o situatie destul de ciudata!

Ce ne puteti spune despre nivelul relatiilor politice? Au existat contacte politice la varf intre cele doua tari, dar foarte putine...

Pe de o parte sunt de acord ca au existat putine vizite bilaterale, pe de alta parte trebuie spus ca presedintii nostri, premierii si ministrii de externe s-au intalnit des cu ocazia diferitelor reuniuni NATO sau UE. Deci, contactele directe exista, dar, cu siguranta, trebuie sa luam in considerare cresterea nivelului acestor legaturi, pentru ca una este atunci cand discuti intr-o pauza a unei reuniuni multilaterale si alta este atunci cand faci vizite cu scopul precis de a avea doar convorbiri bilaterale. Dar eu cred ca dialogul bilateral se va intensifica. La fel de adevarat este ca in ultimii doi ani in ambele tari au avut loc alegeri parlamentare. Perioadele electorale nu favorizeaza contactele politice internationale