Rusia - Politica energiei, energia politicii

"Vestul a descoperit destul de tarziu interesele energetice rusesti de genul "Gazprom Sans Frontieres", interese foarte active din Extremul Orient pana in America, trecand prin Asia Centrala, Europa si Africa. La randul lor, analistii nu au intarziat sa remarce ca, in mod surprinzator, gazul natural care in perioada Razboiului Rece unea prin conducte Estul si Vestul, a ajuns acum subiect de disputa intre Rusia si Europa".

La inceput de secol XXI Rusia este, in acelasi timp, cel mai mare exportator de gaze naturale pe plan mondial, al doilea mare producator si exportator de petrol, dar si cel de-al treilea consumator de resurse energetice din lume. Problema este ca 80 la suta din resursele energetice ale Rusiei se afla in Siberia, regiune in care conditiile de mediu fac exploatarea dificila si, deci, scumpa. In plus, aceleasi resurse sunt concentrate in numai cateva campuri de exploatare, iar pierderile pe conducte se ridica la circa 30 la suta.

In ce o priveste, Uniunea Europeana importa din Rusia aproape 30 la suta din necesarul sau de petrol, iar aceasta dependenta poate creste in conditiile in care campurile petrolifere europene sunt in declin. Pe de alta parte, avantajul petrolului este ca permite o mai mare flexibilitate a aprovizionarii in comparatie cu gazul natural : numai 10 procente din petrolul importat de europeni din Rusia sunt aprovizionate prin conducte, restul este livrat pe mare, prin tancuri petroliere

Alta problema este ca in Rusia sectorul hidrocarburilor este dominat de un numar restrans de firme private care se gasesc, insa, si sub un control de stat, control ale carui efecte pe termen mediu si lung nu pot fi inca estimate. In plus, desi beneficiaza de importante resurse financiare interne si de o serie de participari din strainatate, aceste companii au dificultati in ce priveste investitiile atat in modernizarea exploatarilor, cat si in cautarea de noi resurse si mai ales in intretinerea si transportul in siguranta prin conducte.

Faptul ca Rusia incearca sa revina intr-o pozitie de monopol international in domeniul energiei nu ar trebui sa mire pe nimeni : este suficient sa ne amintim ca in urma cu mai putin de trei decenii Uniunea Sovietica avea o productie de petrol mai mare decat Arabia Saudita! De altfel, chiar reprezentantii rusi au recunoscut faptul ca, de mai multi ani, au analizat cu atentie situatia, au elaborat un plan si au trecut la punerea lui in practica in legatura cu "securitatea energetica a Europei".

Apare clar ca, in acest moment, in duelul energetic global Europa se afla in dezavantaj:  Moscova  bombardeaza cu anunturi privind noi proiecte de conducte, acorduri de cooperare semnate, infrastructuri achizitionate, cumparare de cote de participare in companii occidentale, in timp ce Vestul are dificultati in a elabora o strategie de securitate energetica, sau in a stabili un parteneriat strategic euro-atlantic in acest domeniu.

Pe de alta parte, daca analizam relatia Rusiei cu tarile Asiei Centrale constatam ca ea prezinta forta unei mari puteri capabile - de obicei - sa-si impuna propriul interes, dar, in acelasi timp, ies in evidenta si slabiciunile acestei mari puteri.

Este mai simplu si mai ieftin pentru Rusia sa cumpere gaz din Asia Centrala decat sa investeasca in exploatarile sale din Nord. Avand avatajul de a fi tara de tranzit pentru furnizorii de gaz central-asiatici, controlul este mai usor de exercitat.

Statele Unite, Marea Britanie si Italia investesc in aceasta regiune considerabil mai mult decat Rusia, insa acest lucru nu a impiedicat Moscova sa incheie contracte pe termen lung, sa achizitioneze parteneri din infrastructura energetica s.a., in conditiile pe care si le-a dorit. Adaugand in mixtul politico-economic de export de energie si constructia de conducte si livrarile de centrale nucleare sau de echipamente militare, Rusia a reusit pana in prezent sa fie un jucator castigator.

La o analiza mai atenta a situatiei concluzia este, insa, ca avem de-a face mai degraba cu un "un colos energetic cu picioare de lut".

Gazprom, care produce frisoane la Bruxelles si in alte capitale, este in acelasi timp stapan pe aproape un sfert din rezervele de gaze naturale, dar reuseste cu greu sa mentina productia si sa intretina tot mai complicata infrastructura care se dovedeste vulnerabila la cele mai mici incidente. Ineficienta cunoscuta a birocratiei Gazprom nu a putut fi inlaturata nici chiar atunci cand la conducere se aflau reprezentanti ai Kremlinului, inclusiv actualul presedinte Medvedev.

Ne amintim ca in conditiile unor ierni deosebit de friguroase, Moscova a descoperit ca Gazprom reuseste cu greu sa asigure caldura in casele a milioane de oameni si necesarul minim pentru functionarea industriei. "In cazul energiei, securitatea incepe de acasa!", sublinia, pe drept cuvant, un cotidian rus, in pragul iernii.

Bruxelles-ul are, totusi, un mare atu : Europa poate oferi Rusiei sprijin in efortul de a depasi statutul actual de tara cu unul dintre cele mai ineficiente consumuri de energie. Potrivit Ministerului Industriei si Energiei de la Moscova, Rusia ar putea economisi jumatate din energia pe care o consuma in prezent. Cresterea eficientei utilizarii energiei presupune insa atat angajamente politice si economice, cat si un transfer semnificativ de tehnologie, transfer care ar putea fi asigurat din sari europene.

In ultima instanta, exista alternative:  eforturile Rusiei de a impune prin forta conditiile sale poate sa-i determine pe europeni sa accelereze productia si consumul de biocarburanti, sa foloseasca sursele de energie recuperabila, sau sa opteze pentru alte solutii. In final, insistenta Rusiei de a profita de actuala pozitie de monopol energetic poate sa determine Europa sa-si reduca dependenta fata de Rusia .

Din pacate, blocate in analiza detaliilor si implicatiilor fiecarei initiative rusesti in parte, statele europene nu reusesc, deocamdata,  sa realizeze dimensiunea tabloului general al interdependentelor energetice create sub ochii nostri de jucatorii de stat, sau privati, din Rusia.

Proiectele de construire - sau blocare a constructiei ! - de conducte din zona Marii Baltice, a Marii Caspice, a Marii Negre, sau a Marii Mediterane, recentele evolutii ale prezentei energetice rusesti in Europa Centrala si de Sud Est, evolutiile din cadrul Organizatiei de Cooperare de la Shanghai (SCO) sunt teme de reflectie pentru tarile vizate si obliga la evaluari si abordari strategice pentru care europenii nu au fost suficient de pregatiti.

In acelasi timp, sa nu uitam ca insusi Vladimir Putin a fost cel care a anuntat interesul Rusiei de a crea, impreuna cu Uniunea Europeana, un sistem de avertizare care sa contribuie la consolidarea securitatii energetice a Europei si a propus ca viitorul Summit Rusia-UE sa fie organizat la Khanty-Mansiisk, in Vestul Siberiei in iunie 2008.
Exista deci suficiente sanse ca, in viitorul previzibil, interdependenta Europa-Rusia in domeniul energetic sa fie privita de toate partile implicate nu numai ca o parte a problemei, ci si ca o parte a solutiei.

articol scris de Liviu MURESAN -