“Să-mi daţi voie să fiu puţin mândru!”

Absolvent al Universităţii din Graz, diplomat în relaţii internaţionale al Universităţii Johns Hopkins, specialist in relaţii europene la Sorbona, Martin Eichtinger a sosit ca ambasador al Austriei la Bucureşti în septembrie 2007. Cei trei ani ai mandatului său au coincis cu perioada în care Austria şi-a confirmat locul de lider printre investitorii străini în România în timp ce relaţiile politice bilaterale au devenit din ce in ce mai strânse.

Cum aţi caracteriza relaţiile actuale între Austria şi România?

Relaţiile noastre sunt strânse, sunt în domenii foarte diferite şi sunt dinamice. Nu există probleme în relaţiile bilaterale, din contră, există multe proiecte commune. Ȋn domeniul economic există relaţii foarte puternice şi durabile între cele două ţări. Este aceeaşi situaţie şi în domeniul politic? România şi Austria acţionează ca parteneri în relaţiile cu instituţiile comunitare, sau în interiorul instituţiilor comunitare? Chiar aşa stă situaţia. La “Bruxelles” suntem foarte aproape, atât la propriu cât şi la figurat. Delagaţiile noastre sunt plasate una lângă cealaltă la toate reuniunile Consiliului din cauză că ordinea fotoliilor urmăreşte ordinea preşedinţiilor successive ale Uniunii, iar Austria va face, împreună cu România, preşedinţie comună în 2019. De asemenea, ţările noastre şi-au unit forţele în proiecte majore pentru Uniune, cum ar fi noua strategie pentru regiunea Dunării, care a fost iniţiată în comun de România şi Austria, sau cum este proiectul gazoductului Nabucco.

Facem parte dint-un grup de ţări care gândesc la fel în ce priveşte nou-creatul Serviciu Diplomatic European, ca şi în ce priveşte relaţiile dintre UE şi Republica Moldova. Şi mai există multe alte exemple care dovedesc colaborarea noastră la acest nivel. Vorbind tot despre Uniunea Europeană, există diferenţe între Austria şi România în ce priveşte continuare procesului de integrare europeană? Tratatul de la Lisabona este viabil? Obiectivele “20/20/20” sunt ele posibil de atins?

Tratatul de la Lisabona trebuie să fie aplicat acum şi în totalitatea sa. Şi în această privinţă România şi Austria sunt ţări care gândesc al fel. Ȋn ce priveşte obiectivele 20/20/20, ele sunt de importanţă maximă. Trebuie să schimbăm modul în care producem şi utilizăm energia şi trebuie să ne orientăm către energiile recuperabile. Ȋn fiecare zi ni se adduce aminte că impactul nostru ecologic nu mai este suportabil. Anul 2020 nu este prea departe, iar criza economică şi financiară nu au ajutat la atingerea obiectivelor fixate. Cu toate acestea, statele UE sunt foarte decise să atingă aceste obiective. Cu siguranţă aţi discutat cu autorităţile române despre viitorul Europei ca actor major, cu o voce puternică, pe scena internaţională. Care sunt concluziile? Europa va avea o voce puternică dacă va fi unită! Acesta este unul din motivele, alături de altele, pentru care avem nevoie de Tratatul de la Lisabona. Europa are tăria şi resursele de a fi o forţă în sensul bun pe scena globală. Dar această tărie trebuie să se manifeste prin acţiuni commune. O dată în plus, nici în această privinţă nu există diferenţe de perspectivă între Bucureşti şi Viena.

Conform multor politicieni şi specialişti economici această criză, care pare să nu se mai termine, a dovedit nevoia unei guvernari economice unice şi coerente la nivelul UE. Este posibil aşa ceva? Austria este doritoare să accepte o asemenea soluţie? Credeţi că România este şi ea doritoare să accepte o asemenea soluţie?

Europa este fundamentată pe valori democratice comune, pe libertatea pieţei interne şi pe solidaritate. Toate acestea presupun un grad de coordonare şi disciplină. Chiar de la debutul crizei Austria a lansat un apel pentru o plasă de siguranţă financiară pentru noile state membre. După o oarecare reticenţă, care este de înţeles din partea celor care ar trebuie să asigure fondurile necesare (noi fiind unii dintre ei) reacţia comună a fost puternică şi s-a dovedit decisivă în prevenirea unei situaţii mult mai rele. Dar, asa cum am spus, este nevoie de un angajament ferm şi, în ultimă instanţă, verificabil din partea tuturor pentru aplicarea unor politici durabile. Cred că România arată chiar acum că este pregătită să-şi asume această disciplină, care este uneori dureroasă, dar până la urmă are rezultate bune.

Austria a recunoscut independenţa provinciei Kosovo, România nu. Aţi discutat această problemă cu autorităţile româneşti?

Ȋn diplomaţie este deseori folositor “să fii de acord că nu eşti de acord” asupra unor probleme fundamentale atunci când cauţi soluţii pentru o situaţie specifică. Ambele diplomaţii ale ţărilor noastre sunt foarte pricepute în această privinţă. România, asemenea altor ţări Central Europene, este în continuare foarte reticentă când este vorba de dezvoltarea unor relatii economice noi cu Rusia. Austria pare să fie mult mai activă în această privinţă, mult mai deschisă.

Nu vă temeţi de o posibilă creştere a dependenţiei Europei de sursele de aprovizionare cu energie din Rusia, de exemplu?

De decenii Rusia a fost un furnizor de energie de incredere pentru Austria. Rusia a devenit, de asemenea, o piaţă atrăgătoare pentru multe din companiile noastre. Nu văd crescând nici un fel de dependenţă, doar interdependenţă, ceea ce este un lucru bun. Acestea fiind spuse, ştiţi cât de mult suntem în continuare angajaţi în proiectele de diversificare a surselor de aprovizionare cu energie pe care dorim să le dezvoltăm prin proiecte commune precum gazoductul Nabucco.

Aţi vorbit de Strategia pentru Regiunea Dunării ca zonă de cooperare între ţarile din bazinul fluviului. Au fost multe ştiri pe această temă, dar nu am auzit încă de nici un rezultat în această privinţă…..!?

Ei bine, o să auziţi multe în această privinţă în viitorul apropiat! Urmare a unei iniţiative autriaco-române, Comisia (europeană – n.r.) este pe cale de a stabili strategia UE pentru Regiunea Dunării, care va fi adoptată de cele 27 de ţări membre în 2011, în timpul preşedinţiei ungare. Ȋntre 9 şi 11 iunie România va găzdui o mare conferinţă, la Constanţa şi Tulcea, care să dea un nou impuls acestui efort major. Ȋn această toamnă, ţara dumneavoastră va găzdui şi un Summit Dunărean, la care vor participa şi şefii guvernelor noastre. Strategia UE pentru regiunea Dunării, aşa cum este ea concepută, va oferi, în acelaşi timp, o abordare strategică pentru provocările şi oportunităţile regionale ca şi condiţiile pentru punerea în practică a unor proiecte foarte concrete. Mandatul dumneavoastră în România se apropie de sfârşit şi toată lume este de acord că a fost încununat de succes. Totuşi, au fost lucruri pe care aţi fi dorit să le faceţi dar, din diferite motive, nu a fost posibil? Voi pleca oarecum mai devreme decât mă aşteptam deci bineînţeles că unele lucruri rămân neterminate, dar pe ansamblu, împreună cu pertenerii mei români şi cu echipa Ambasadei am reuşit să atingem toate obiectivele importante. Pentru aceasta, vă rog să-mi daţi voie să fiu puţin mândru!

articol scris de Rasvan ROCEANU -