Oameni de o zi sau diamante neslefuite?

Cu sau fara voie, subiectul aderarii la Uniunea Europeana si-a facut loc in preocuparile romanilor - din ograda taraneasca pana in biroul angajatului de oras, de la taraba din piata noastra traditionala la barurile arhipline din fiecare zi, care ne reprezinta atat de bine. Si nu e de mirare, cand toate canalele oficiale si mai putin oficiale revin in continuu cu acelasi mesaj "amenintator".

Cu sau fara voie, subiectul aderarii la Uniunea Europeana si-a facut loc in preocuparile romanilor - din ograda taraneasca pana in biroul angajatului de oras, de la taraba din piata noastra traditionala la barurile arhipline din fiecare zi, care ne reprezinta atat de bine. Si nu e de mirare, cand toate canalele oficiale si mai putin oficiale revin in continuu cu acelasi mesaj "amenintator". Daca aderarea va fi sau nu benefica pentru societatea romaneasca ramane de vazut. Cu siguranta, lucrurile nu sunt nici atat de "roz" pe cat le descriu autoritatile, dar nici asa sumbre precum si le-ar imagina pesimistii. In cele din urma, pentru omul de rand viata merge oricum inainte - in Uniunea Europeana sau in afara ei.

Intrebarea este cat de mare va fi schimbarea promisa de UE sau, mai precis, in ce masura vom accepta noi schimbarea. Cu alte cuvinte, daca vom reusi sa ne pastram identitatea in comunitatea pietei... unice.
Provocarea este chiar mai mare, dupa unii, pentru ca drama poporului nostru este sa isi recupereze identitatea.
"Romanii sunt un popor fara coloana vertebrala, un popor ingenuncheat", spune un om de afaceri roman. "Nimic nu mai are istorie. Totul este superficial si preluat de la altii. Toti sunt oportunisti. Oameni de o zi..."
O avea dreptate?...

Poate Banca Mondiala va raspunde afirmativ. "90% dintre tinerii romani cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani vor sa emigreze", spune un raport recent al institutiei. "Procentul de tineri care ar vrea sa emigreze este superior celui inregistrat in alte tari - Etiopia (80%), Bangladesh (78%), Irak (76%) si Malaezia (57%)".
O asemenea statistica poate descuraja pe oricine. S-ar parea ca generatia viitorului se leapada de tara sa, aceasta Cenusareasa a Europei, cu reputatie indoielnica.

Dar in timp ce ei se gandesc sa plece, strainii vor sa ramana - studenti adusi prin programele AIESEC, expati din conducerea marilor companii sau persoane fizice interesate sa faca afaceri. Unii vin din curiozitate, altii din obligatie. Aproape toti au retineri si asteptari mici. Surpriza, insa. Odata ajunsi, le este greu sa mai plece si cand o fac au lacrimi in ochi.

Dincolo de tot ceea ce ni se reproseaza - comportament necivilizat, coruptie, birocratie, prejudecati - strainii sunt surprinsi sa descopere un popor plin de viata, bonom si "contagios". Pentru cei care invata sa ne cunoasca, noi, romanii, suntem un popor de care este usor sa te indragostesti.

Ce vad ei si noua ne scapa? Printre altele, potentialul si oportunitatile viitorului.

Va propun un exercitiu de imaginatie. Romania anului 2020 - un punct relativ apropiat in timp, cu schimbari de peisaj previzibile. Raspunsul la intrebarea "Cine va fi cetateanul roman atunci?" ar putea fi un indiciu despre cat de mult ne iubim pe noi insine.

articol scris de Ana-Maria GAVRILA -