Mentalitatea celor sapte ani de acasa

Ori de cate ori am o problema, unul dintre prietenii mei rade linistit. "Totul vine de aici!", imi spune, ducandu-si mana la tampla. Uit mereu ca, asa cum mi-a spus de nenumarate ori, o problema este pe jumatate rezolvata daca gandesti corect si clar datele.

Insa nu e intotdeauna usor sa ai mintea limpede. Cu atat mai mult la femei, care - e dovedit stiintific - au darul de a complica mereu lucrurile. Situatia se inrautateste daca anumite prejudecati, frustrari, temeri sau influente externe se interpun in ecuatie.

A gandi gresit este o boala raspandita in Romania. Mentalitatea "gripata" nu este reminiscenta Comunismului, cum le place unora sa spuna. E drept, de acolo avem obisnuinta sa dam vina pe stat pentru tot ce ni se intampla si, mai mult, sa ii cerem socoteala. Sunt insa multe alte aspecte care tin de orgoliul si infatuarea romaneasca. Acea mentalitate "las' ca stiu eu mai bine", dupa cum spune unul dintre intervievatii din acest numar.
Contra-exemplele vin de peste ocean. Trecand peste controversele privind Statele Unite, realitatea este ca mentalitatea lor sociala este, in unele cazuri, sanatoasa.

In aceasta tara un presedinte carismatic a spus odata "Nu intrebati ce poate face tara voastra pentru voi, ci ce puteti face voi pentru ea!". Cuvinte memorabile, care au trecut granitele si au supravietuit decenii.
Pentru americanul de clasa medie ascensiunea in viata este o cursa continua, inca din adolescenta. Joburile de vara sunt aproape o obligatie morala, iar banii stransi se duc in studiile din facultate. Pragmatismul si agresivitatea, tenacitatea cu zambetul pe buze si libertatea de exprimare sunt asociate adesea cu tara tuturor posibilitatilor. Coruptia si sistemul pilelor exista si acolo, ca in oricare alta tara, dar valoarea si efortul sunt adesea rasplatite la justa lor valoare.

Aspirantii nostri la viata in stil occidental invata inca regulile jocului. Unii se grabesc sa sara cateva etape sau aleg sa le ignore pur si simplu. Asa se ajunge la situatii in care candidatii pentru un post ridica pretentii care le depasesc capacitatile profesionale, companiile subestimeaza importanta investitiilor, iar tinerii intreprinzatori isi lasa ideile de afaceri la jumatate, nestiind sa puna la punct o strategie valabila.

Intrarea in Uniunea Europeana va netezi in timp asperitatile, pentru ca aderarea presupune in primul rand continuarea unui proces de educare. Romanii vor calatori mai usor in Vest si vor intelege treptat lucruri care acum multora le scapa - ratiunea pubelelor plasate la orice colt de strada, regulile de calatorie in mijloacele de transport in comun sau pe banda rulanta de la metrou, regulile de circulatie create pentru un trafic cat mai coerent sau obligatia de a strange dupa animalele de companie, in timpul plimbarii prin parc.

Odata acceptati in marea familie europeana, romani vor da testul "celor sapte ani de acasa" si este putin probabil ca il vor trece din prima. Intr-un final mai apropiat sau mai indepartat insa, vom intelege cu totii ca libertatea inseamna sa faci orice, atata timp cat nu afectezi libertatea celuilalt, ca recunoasterea profesionala vine dupa eforturi pe masura, ca succesul nu este niciodata "o prada usoara" si ca "atitudinea" nu este neaparat sinonima cu "tupeul".

articol scris de Ana-Maria GAVRILA -