Golul dintre trecut si viitor

Desigur, tumultuosul secol 20 este, din mai multe puncte de vedere, unic si irepetabil. Exista chiar ipoteze ca ar fi ultimul secol intreg al umanitatii, pentru ca lucrurile nu arata prea bine in previziunile pe urmatorii 50 - 100 de ani.

In aceasta lumina, scenariul revolutionarului Matrix nu mai suna chiar asa mult a fictiune. Ca lumea se indreapta incet-incet spre dezastru este tot mai evident in ultimii ani, cel putin la nivel climatic. Masinile devin din ce in ce mai inteligente tocmai pentru ca noi le impingem de la spate. Cat despre liberul arbitru, exista destule teorii care vorbesc despre "lumea ca scena".

Cel mai nedrept lucru in viata, spunea comicul Jerry Seinfeld intr-un citat memorabil, este modul in care ea se termina.

"Viata e dura. iti ocupa mare parte din timp. Cu ce te alegi in final? Cu moartea! Ce este asta, un bonus? Cred ca ciclul vietii ar trebuie sa fie invers. Mai intai mori, ca sa dai la o parte moartea din calea ta. Dupa aia traiesti intr-un azil de batrani. Te dau afara cand ai devenit prea tanar, primesti un ceas de aur, te duci la munca.

Muncesti cam vreo 40 de ani pana esti suficient de tanar ca sa te bucuri de pensie. Bei alcool, petreci, apoi te pregatesti sa mergi la liceu. Te duci apoi la gimnaziu, devii un pusti, te joci, nu ai responsabilitati, apoi devii un bebelus, te intorci in pantecul mamei, iti petreci ultimele noua luni in cele mai luxoase conditii - incalzire centrala, spa, room service la robinet, dupa care termini totul intr-un mare orgasm. Amin!".

Morala este... savurati placerile vietii, pentru ca ele sunt putine si scurte. si ce e mai trist, ireversibile. 
Din pacate, privim adesea prea mult spre viitor. Prezentul este doar o stare intermediara, iar trecutul... o amintire.
Ne uitam radacinile, ne uitam mortii, ne uitam visurile...

Copiii se grabesc sa creasca, imaginandu-si meserii care mai de care mai aventuroase. Parintii lor muncesc asiduu ca sa ajunga tot mai sus in cariera (adesea, nici pe departe cea pe care o visau de mici). Anii se aduna, lucrurile devin tot mai complicate, timpul din ce in ce mai scurt, iar ceea ce parea odata important este dat uitarii.

In rarele momente de luciditate, regretam ca am crescut atat de repede si ca am uitat esentialul. Ne relaxam atunci cu o carte, un film bun sau intr-o dupa-amiaza frumoasa in sanul familiei.

Apoi telefonul suna strident si ne arunca inapoi in viata. Adrenalina o ia din nou la goana pana la urmatorul popas. si tot asa, pana obosim. Unii mai neasteptat decat altii, unii mai glorios, altii mai singuri. intotdeuna insa la fel de trist...

In memoriam... Vanda Condurache, Octavian Paler, Jeana Gheorghiu si Ralu Filip.