Din pacate, Romania...

Cand statul american salveaza de la moarte financiara fie cetaţeni, fie instituţii intrate în colaps, tot sistemul valoric cunoscut se da iar peste cap. Astfel, exuberanta irationala se transforma în cea mai anarhica şi risipitoare fuga de raspundere, atat a indivizilor aflati în incapacitate de plata, a bancilor care i-au sustinut ani de-a randul, kervielic, de dragul profitului, si a umbrelei mari care protejeaza un astfel de sistem. E limpede, un astfel de sprijin nu poate fi sanatos pentru o economie libera. Marile institutii financiare sunt tratate insa precum fiul risipitor.

In contextul globalizarii, nu exista deocamdata interesul pentru uniformizarea regulilor financiare globale, asa cum nu exista interesul uniformizarii fiscale in interiorul Uniunii Europene. Poate abia de aici inainte vor fi puse bazele unor astfel de reguli, unei noi ere financiare. Interesul marilor grupuri deocamdata primeaza, in detrimetul restului lumii. Astfel, se da unda verde dezechilibrelor, polarizarii financiare inechitabile, si se dovedeste odata in plus lumii intregi ca deciziile se iau electoral si emotional, pe grupuri de interese.
Un astfel de exemplu al SUA face sa nu ne mai mire mita electorala data de un guvern al unei tari „emergente” mici in preajma alegerilor. Daca toti kervielii acestei lumi pot pierde bani prin omisiune sau prin denaturarea situatiei si pot scapa cu fata curata, de ce ar exista vreo diferenta intre imaginea hotilor est-europeni de bancomate si al acelora scutiti de plata de statele bogate? In fond, nici unii si nici ceilalti nu au actionat moral, iar umbra de legalitate din spatele speculatiilor pe derivative si pariurilor financiare a fost demontata de interzicerea tranzactionarii Din pacate, Romania...  short, sau „in lipsa”, din pacate post-factum. A priori, autoritatea de reglemetare a SUA, Securities and Exchange Commission, nu a considerat sistemul de short selling gresit –e drept, ne aflam in lumea anglo-saxona, unde tot sistemul jurisdictional se bazeaza pe precedente, iar cel economic pe liberalism.
In fond, tot noi platim, cei multi: institutiile financiare ale lumii vor trebui sa recupereze de undeva acei bani, oricum ar fi fost ei pierduti, si o vor face prin sucursalele lor mondiale, urcand costurile creditelor de orice fel si de pe orice teritoriu. In plus, platitorul de taxe american sau britanic se vede brusc impovarat in mod injust.
Evident, vor spune unii, in contextul prezentei crize, rolul statului in economie este de a proteja cetatenii si institutiile cele mai mari, in astfel de momente. Economicul a depasit insa de mult granitele nationale, si din pacate, globalizarea produce efecte automate si reflexe peste tot in lume, efecte adverse, de tsunami. Conform legilor fizicii, undele de soc se reverbereaza si inapoi catre sursa ce le-a generat.
De ce ne-ar interesa criza globala si ce face Congresul american cu 700 de miliarde de dolari, sau ca guvernele de pe ambele parti ale Atlanticului au sprijinit sau divizat sase banci intre 28 si 30 septembrie?
Ei bine, din pacate exista multe voci care sustin ca undele de soc nu vor ajunge si in Romania.  Criza este globala, insa nu si romaneasca: noi suntem scutiti. Din pacate, daca cetatenii statelor bogate vor gasi resurse suficiente pentru a trece usor peste criza, cele mai afectate vor fi statele cu economii mici, dependente si subdezvoltate.
Romania depinde in proportie de 60-70% de UE, exporturile si asa mici putand fi drastic afectate cand si daca partenerii de afaceri europeni vor incepe sa se clatine. Firmele locale trebuie sa tina cont de faptul ca in momente de criza, chiar si cele mai solide companii se pot clatina. Daca se gandesc sa ia credite, sau daca vor sa se extinda, mai bine isi fac calcule potrivite principiului „celui mai rau scenariu” (stress testing), singuri sau cu ajutorul unor consultanti.
Din pacate, criza nu ajuns nici macar la mijloc, care va fi cel mai probabil atins in vara anului viitor, iar Romania nu se afla in pozitia de a-si cumpara Maybach pe credit, cand leul oscileaza periculos. E drept, amplitudinea si efectele crizei nu pot fi cunoscute, din pacate, insa, nici optimismul exagerat al unor analisti nu transmite informatii benefice pietei. Cei ce se gandesc sa ia credite, mai bine pastreaza si banii pe care ii au, iar cei care au expuneri mari valutare, mai bine incheie asigurari si se protejeaza impotriva riscului, inclusiv impotriva riscului de neplata al partenerilor de afaceri.
Din pacate, Romania, foarte sensibila financiar in trecutul recent, nu poate emite pretentii de clara stabilitate. Chiar daca criza actuala va schimba fata si regulile economiei mondiale, va mai trece timp pana cand noi toti vom recapata incredere in marile institutii financiare.
Din fericire, cel mai bun lucru care ni se poate intampla, adoptarea monedei unice anuntata din nou de guvernator pentru anul 2014, s-ar putea indeplini in conditiile in care indicatorii celor mai performante trei state ale Uniunii se vor degrada intr-un asemenea hal in urmatorii ani incat ii vor prinde din urma pe ai nostri (scherzzo) dupa cum cer (inca) criteriile stabilite la Maastricht.

articol scris de Bogdan TUDORACHE -