Cand teoria nu mai este de ajuns

Toate drumurile au dus in aceasta vara pe litoral. Soselele s-au indoit sub masinile gonind spre statiuni deja arhipline. Turistii s-au umplut de nervi cautand loc pe plaja sau asteptand cu orele comanda la restaurant. Unii au vrut intr-adevar sase relaxeze si s-au refugiat pe plaja pustie de la Corbu, care aminteste melancolicilor de boema Vama Veche a anilor '90.

Toate drumurile au dus in aceasta vara pe litoral. Soselele s-au indoit sub masinile gonind spre statiuni deja arhipline. Turistii s-au umplut de nervi cautand loc pe plaja sau asteptand cu orele comanda la restaurant. Unii au vrut intr-adevar sase relaxeze si s-au refugiat pe plaja pustie de la Corbu, care aminteste melancolicilor de boema Vama Veche a anilor '90. Altii, mai pragmatici, au trecut granitele, cautand in alta parte servicii de calitate la preturi mici.
In mod oficial, turismul romanesc a pierdut pe toate fronturile. Asta se va vedea fara indoiala in rapoartele financiare ale operatorilor hotelieri si ale furnizorilor de servicii. O situatie paradoxala, putem spune, pentru ca in mod normal nici o afacere nu merge prost daca cerere exista. si la acest capitol litoralul sta bine. Cauza impasului trebuie cautata mai adanc, in modul de a face afaceri a antreprenorilor.

"Numai in Romania existaconceptia cainvestitia trebuie amortizatain doi - trei ani", spunea oficialul unui important numein industria ospitalieralocala. "In alte tari nici nu se pune problema mai devreme de sapte - opt ani".
Cu alte cuvinte, antreprenorii romani nu investesc suficient si cauta sa isi recupereze cat mai repede banii prin tarife mari. Logic, calitatea serviciilor nu este la inaltime. Si, ghinion, clientii traditionali au inceput sa se trezeasca. Ei stiu acum ca pot cauta la fel de bine si peste hotare, asa ca trec granita.

Motivul pentru care vanzarile scad este ca turismul romanesc se confrunta de cativa ani cu o criza cronicade imagine. El a fost etichetat demult ca oferind servicii proaste si nici o investitie din lume - oricat de mare si binevenita ar fi ea - nu va remedia situatia, daca nu este promovata eficient. Pentru ca, in pofida a ceea ce s-ar crede, exista si locuri in Romania unde turistii revin cu placere, ori de cate ori se poate.

Literatura de specialitate analizeaza in detaliu criza de imagine - pe buna dreptate, caci o astfel de situatie negestionata cu atentie are efecte devastatoare si poate ruina chiar o afacere.

Multi antreprenori si manageri din Romania spun ca sunt pregatiti pentru asemenea cazuri si chiar identifica o parte din masurile salvatoare. Cu practica stau insa mai greu. Cauzele sunt multiple - dezinteresul fata de serviciul sau produsul final, un management neexperimentat, un sistem lipsit de transparenta, lipsa specialistilor in PR si comunicare si chiar refuzul de a invata de la altii, pe principiul "Lasa ca stiu eu mai bine!".

Din fericire, spun unii, exista in Romania multinationale de la care se poate invata din mers. Ele isi educa angajatii in spiritul culturii lor organizationale, detin know-how pentru situatii dificile si comunica pe toate planurile. I-as putea contrazice, insa, pentru ca m-am lovit si aici de aceeasi lipsa de transparenta si reticenta cu care obisnuim sa etichetam companiile locale.

Romania corporatista cultiva, am putea spune, o cultura a teoriei de afaceri, in detrimentul faptelor si al puterii exemplului. Putem discuta la infinit despre situatii ipotetice, despre cat de important este clientul, despre cum gresesc altii si cum ar putea face lucrurile mai bine. Mai greu este sa recunoastem ca am gresit si ca avem o problema.
Limbajul de PR poate in flori comunicatele de presa si discursul oficialilor, dar in final companiile raman cu un client dezamagit si, inevitabil, cu o curba in scadere a vanzarilor.

Amploarea pierderilor depinde in cele din urma de timpul de reactie si de eficienta masurilor luate de management. Cu alte cuvinte, de abilitatea companiei de a face diferenta intre teorie si practica.

articol scris de Ana-Maria GAVRILA -