Nici un alt subiect, poate, nu a starnit atatea polemici in ultimii 60 ani si nu a fost mai politizat decat cel referitor la Romania interbelica. Daca pana in 1989 din cartile de istorie aflam o imagine complet sumbra, a unei tari macinate de saracie, scandaluri de coruptie si nesfarsite tensiuni sociale, dupa 1990, dintr-un reflex explicabil, intr-o oarecare masura, aceeasi perioada ne-a aparut, dimpotriva, ca una glorioasa, marcata de prosperitate si emancipare sociala. Pentru multi, Romania anilor 1920-1940 poate fi chiar un model de succes istoric al unei tari. O idee pe care profesorul Neagu Djuvara nu o contrazice, dar careia tine sa ii aduca anumite nuante clar marcate. “In perioada interbelica progresele au fost uriase. Nu si in agricultura, insa!” afirma domnia sa si justifica: “in agricultura a fost chiar un regres fata de perioada marilor proprietati. Faptul ca (intre 1918 si 1922 - n.r.) au fost divizate mosiile care erau, totusi, cultivate cu intentia de a produce rentabil, inclusiv pentru export, a fost o greseala. Un pamant, de pilda, de 1000 de hectare impartit la 100 de sateni, fiecare cu 2, sau 3 , sau 5 pogoane, a dus la rezultate economice foarte slabe”.

Agricultura - “Vindeam mult, dar producand prost!”

Opinia profesorului Djuvara contrazice alta imagine, des invocata din 1990 incoace: aceea a unei agriculturi interbelice atat de puternice incat transformase Romania in granarul continentului. Realitatea a fost alta : “Randamentul la hectar in tara noastra era cel mai slab din Europa! Eram granarul Europei? Da, vindeam mult, dar producand prost! Acest lucru l-am experimentat eu insumi, cand aveam intre 20 si 25 de ani. Mostenisem o mosie de la bunicul meu si, dand in dijma pamantul unor sateni, am incercat sa le spun cum ar trebui lucrat pamantul, asa cum citisem si eu in carti, dar am constatat ca ei nu vroiau sa ma creada. Atunci am facut o experienta: i-am dat unui satean sa lucreze doua pogoane de porumb din terenul meu, pogoane care erau asezate alaturi de terenul lui. i-am spus: pe pamantul dumitale lucrezi cum vrei, dar pe terenul meu lucrezi dupa metoda mea. Rezultatul a fost ca la sfarsitul anului el a recoltat opt saci de pe bucata lui, iar de pe bucata mea au rezultat douazeci si opt de saci. Deci exista o intarziere in adoptarea metodelor noi in agricultura”.
Istoricul, juristul si diplomatul nu se fereste sa intre pe un teren minat de ideologie, pentru ca tocmai “adoptarea metodelor noi in agricultura” a fost, timp de 45 de ani, un slogan profund detestat. Detestat pentru ca a fost asimilat cu comunismul aplicat cu forta int-un univers rural care nu-l intelegea si nu-l dorea. In plus, viabilitatea economica a ideii a fost compromisa de modul in care a fost pusa in practica, ignorandu-se total regulile de eficienta de piata. Principiile, insa, atunci cand sunt bune, sunt mai puternice decat ideologiile. “Si Partidul National Taranesc, dar si liberalii, aveau proiecte de creare de cooperative” spune Neagu Djuvara. “Aceasta idee il sperie acum pe roman”, recunoaste tot el, “dar Cooperativa in sensul occidental al cuvantului, adica punerea in comun a mijloacelor de lucru si al pamantului de catre un grup de sateni, era un lucru care se spera sa se faca”.

Marea Criza -”Va inchipuiti ce catastrofa a fost!”

Revenind la capitalism dupa 45 de ani de comunism, Romania poate nu a regasit cheia prosperitatii interbelice, atata cat a fost ea, dar cu siguranta a regasit problemele economiei de piata. De cateva luni, in discutii revine aproape obsedant comparatia dintre criza globala din prezent si Marea Criza din 1929- ...