Originea ingrijorarii Europei pentru hrana si efectele ei in Africa

Uniunea Europeana a trecut prin momente foarte dificile la deschiderea pietei agriculturii. In timp ce tarile dezvoltate, inclusiv Statele Unite, si-au subventionat din greu fermele, cazul Europei este unic. Asta pentru ca pe langa subventionare, UE a aplicat si un regim foarte riguros de restrictii si reguli ce nu au facut decat sa ingreuneze situatia tarilor sarace si intrarea lor pe piata de larg consum.

Ar trebui sa ne intoarcem la originea asigurarilor in agricultura (Common Agricultural Policy - CAP) si sa analizam atitudinea europenilor fata de hrana pentru a intelege de ce UE, in comparatie cu alte natiuni dezvoltate, a facut atata zarva in jurul efortului de a-si ajuta fermierii. Atitudinea europenilor fata de alimentele modificate genetic este, de asemenea, unica, in sensul respingerii lor. Cauza sta atat in teama de boli precum sindromul vacii nebune, cat si in faptul ca ei au adeseori probleme in a accepta tehnologii noi.

Acest lucru afecteaza si piata agricola. Efectele politicii europene in acest sens depasesc granitele dintre oceanul Atlantic si muntii Urali. Sistemul CAP avea relatii comerciale cu Africa si restul lumii. Desi UE isi declara suportul pentru tarile africane, implicarea sa este indoielnica. Pe de alta parte, Africa ar putea sa-si asigure propriul succes printr-o serie de masuri mai bune de protectie.

Originea sistemului de asigurari in agricultura (Common Agricultural Policy)

Acest sistem a luat fiinta odata cu nevoile provocate de al doilea razboi mondial, cand europenii au facut o prioritate din hrana de baza, pe fondul crizei in alimentatie tot mai acute. in tot acest timp CAP a oferit subventii si preturi garantate pentru fermieri, stimulandu-i sa produca. Astfel asigura cetatenilor vest-europeni suficienta mancare pentru a supravietui. Sistemul a fost infiintat pentru ca Europa sa poata beneficia de o productie constanta care sa nu fie intrerupta de razboi.

Incepand din 1980, UE a suplimentat permanent aceste neajunsuri, fie prin exporturi, fie prin disponibilitati din Comisia Europeana. Practica nu a facut decat sa deformeze piata mondiala. A insemnat costuri mai mari pentru bugetul UE si a devenit repede nepopulara in randul consumatorilor si al platitorilor de taxe. Ei, practic, plateau de doua ori acelasi produs - o data prin subventionare si a doua oara cand mergeau sa-l cumpere din magazin. in ultimii ani CAP a facut cateva mici demersuri de a subventiona mai putin si a deschide mai multe piete pentru importuri straine. Totusi, politica CAP este responsabila pentru deformarea sectorului agricol global - cheltuielile bugetare pentru a mentine CAP sunt inca mult mai ridicate decat ar trebui sa fie, iar oamenii platesc inca mai mult decat ar trebui pentru mancare.

Ultimile dezvoltari la nivelul Uniunii Europene

Uniunea Europeana a impus multe restrictii si reguli care adesea sunt alimentate de taxe nefondate. Aceste taxe deriva din nesiguranta Uniunii Europene capatata inca din anii  '90, cand sindromul vacii nebune (ESB) paraliza intreaga Europa. La inceput UE a afirmat ca oamenii nu se pot imbolnavi mancand carne infectata, insa curand s-a dovedit ca s-a inselat. Acum, UE se confrunta cu gripa aviara. Cum multe pasari infectate cu virusul H5N1 au fost gasite pe teritoriul sau, s-a alimentat in continuare teama pentru consum.
Pe acest fond reapare una din acuzatiile mai vechi fata de politica deficitara a Uniunii Europene. Europenii sunt tot mai nesiguri de provenienta hranei, de cum si daca au fost modificate.

Restrictii de importuri la hrana modificata genetic

In 1999, Uniunea Europeana a impus un moratoriu pentru aprobarea hranei modificate genetic (GM). In timp ce alte tari au acceptat aceste produse din 2003, ele fiind din belsug in emisfera de vest, marile tari exportatoare nu intelegeau de ce UE refuza sa importe aceste produse. In august 2003, America, Argentina si Canada au ridicat problema in fata Organizatiei Mondiale a Comertului (World Trade Organization). Ca raspuns, UE a pus capat moratoriului, dar l-a inlocuit cu o serie de reguli complexe menite sa faca foarte dificila patrunderea produselor respective pe piata. Procesul incepe cu obtinerea unei aprobari de la biroul central al UE, care consulta European Food si Safety Authority. Daca aceste comisii se declara in favoare, cererea merge la Comitetul National al Expertilor, iar daca acest corp nu este de acord, cererea este dusa la Consiliul Ministerial care are rolul de a gasi un consens. Daca in trei luni Consiliul nu ajunge la un consens, cererea se intoarce la comisii care au dreptul sa decida dupa cum cred.

Cu toate aceste reguli, produsele de tip GM au reusit sa patrunda pe piata, iar efectele lor sunt notabile. Porumb pentru hrana animalelor, o varietate de seminte, rosii si alte produse GM au fost aprobate de Comisia Europeana.
Din pacate, Uniunea Europeana a permis tarilor individuale sa mearga inainte cu propria lor politica in ceea ce priveste aceste alimente. Asta inseamna ca in cazul in care UE accepta importul unor asemenea produse, tarile individuale pot sa isi mentina pozitia fata de restrictia pentru diverse produse de tip GM. Desi Comisia a cerut consiliilor sa desfiinteze cinci restrictii de acest gen, numai Marea Britanie si Danemarca au sustinut cererea lor. Ceea ce inseamna ca majoritatea restrictiilor raman si pun multe obstacole in calea cooperarii transatlantice in privinta comertului.

Aceste restrictii sunt resimtite de multe tari exportatoare drept o alta cale pentru UE ca sa mentina politica protectionista si subventiile. Pe de alta parte, blocul european declara ca are tot dreptul sa stabileasca masuri care sa asigure o buna informare a consumatorilor in privinta produselor modificate genetic si o buna monitorizare a acestora pe piata. in timp ce toata lumea este de acord ca aceste produse trebuie testate pentru a fi sigure pentru oameni, regulile excesive ale UE nu sunt, desigur, menite sa protejeze cetatenii sai atata vreme cat ei trebuie sa sustina CAP.

Cum ar putea GMO sa salveze Africa

Africa ar putea sa castige doar din cultura GMO pentru ca multe din acestea au nevoie de erbicide din eucalipt ca sa creasca. Multi fermieri africani nu folosesc fertilizatori pentru ca sunt foarte scumpi in tarile lor (infrastructura subdezvoltata ridica excesiv costurile de transport). Daca tarile africane ar adopta productia GMO, productivitatea fermelor ar creste considerabil, iar acest lucru ar duce la micsorarea saraciei. Africa pierde foarte multe culturi din cauza spatiilor largi de cultivare si a secetelor lungi care distrug viabilitatea fermelor.

Profesorul Onesmus ole Moi Yoi de la Institutul Molecular de Biologie Celulara din Africa a afirmat ca tehnologia GM ar putea pune capat crizei de hrana din Africa. Profesorul sustine ca Africa a pierdut deja Revolutia Verde care a adus atata prosperitate in Asia si America Latina. Concluzia este ca Africa nu mai poate pierde si aceasta oportunitate. Africa a fost impotriva plantarii culturilor de GM din cauza regulilor foarte dure ale Uniunii Europene si a numeroaselor restrictii impuse de tarile europene, de teama ca vor pierde accesul pe aceasta piata.

Pentru a putea evalua corect dauna produsa Africii de catre politica UE, ar trebui sa stim unde se pot face exporturile de GMO. Faptul ca Uniunea Europeana a refuzat anumite importuri pentru ca produsele erau modificate genetic a facut ca riscurile comerciale pentru Africa sa fie reale, dar mici"(Paarlberg).  Motivul este ca majoritatea produselor pe care Africa le exporta, inclusiv cafea, ceai, zahar, ulei de palmier si alune, nu sunt modificate genetic. in ceea ce priveste produsele modificate genetic, cum ar fi porumbul, acestea tind sa fie comercializate intre tarile din Africa sau exportate tarilor care nu fac parte din Uniunea Europeana (Paarlberg). Lumea araba a devenit si ea mult mai sensibila fata de produsele modificate genetic, in timp ce Asia si tarile africane non-arabe nu au evitat GMO (Paarlberg). tarile africane ar trebui sa exporte porumb modificat genetic pentru ca riscurile de a pierde piata europeana sunt foarte mici, de vreme ce porumbul nu este exportat in UE. in consecinta pentru Africa, prioritatea ar trebui sa fie loialitatea fata de oamenii ei.

Chiar si in cel mai pesimist scenariu, cand Africa ar planta produse modificate genetic si UE ar refuza importul, nu s-ar pierde prea mult din export deoarece UE nu este singura directie catre care merge exportul african. Mai mult decat atat, daca Africa ar adopta porumbul modificat genetic, de exemplu, fermele ar cunoaste un "boom" menit sa creasca numarul angajatilor. si cum in Africa oamenii sunt angajati, in general, in sectorul agricol, aceste schimbari ar putea avea efectele Revolutiei Verzi care a propulsat atat de tare Asia si America Latina. Aceste schimbari in agricultura ar putea dezvolta societatea in domeniul sanatatii, ar insemna mai multi bani pentru constructii si infrastructura. Cu alte cuvinte, ar insemna sfarsitul saraciei in Africa.

BIBLIOGRAFIE

The Common Agricultural Policy. "The Common Agricultural Policy at a glance."

The European Commission. "CAP Reforms."

The Economist. "The Luddites make ground; GM foods and trade."July 2, 2005.

Paarlberg, Robert. International Journal of Science and Technology. Vol. 2
 "Are genetically modified crops a commercial risk for Africa?"2006.

Ochoudho, Zachary. "Africa Cannot Ignore Food Biotechnology." Kenya Times.
Aprilie 2006.

Wachai, James. "Empty Rhetoric Has No Place in Biotech Debate."GMO Africa Blog. Februarie 2006.

de Angela ALTVATER (Wellesley College), Alexandru MANAILA (Harvard University)