O trezire fara politeturi

Ultimii trei-cinci ani au fost exceptionali pentru Romania. Harta economica a lumii i-a facut loc, si s-au inregistrat cele mai bune tendinte din ultimele decenii: cresterea venitului real a fost una din cele mai mari ale lumii, moneda locala s-a apreciat semnifi cativ, majorand puterea de cumparare (prin intermediul importurilor mai ieftine). Economia a avansat, insa principalul factor a fost consumul personal, mai degraba decat productia sau investitiile in active fixe. Iar romanii s-au obisnuit cu ascensiunea.

Ultimele trei-cinci luni au reprezentat o trezire fara politeturi pentru Romania. Articolele din presa referitoare la colapsul sistemului financiar mondial pareau la inceput a viza o problema indepartata. Totusi, problema s-a infiltrat in sistemul economic romanesc: bancile practic au taiat creditarea, in special pentru proiectele imobiliare, pretul locuintelor a inceput sa scada, ritmul tranzactiilor imobiliare a intrat intr-un declin semnificativ, iar ramura industriala a Romaniei a inceput sa reduca productia, fapt ce va conduce la o scadere a veniturilor si o accentuare a somajului.

Reactia factorilor de decizie variaza de la surpiza la negare – asijderea comentariului bine-cunoscut al primului ministru Tariceanu din 17 septembrie, prin care sustinea ca Romania nu va fi afectata de criza. In definitiv, dupa ani buni de avans clar si cu un sentiment de indreptatita crestere economica, ce ar fi avut Romania de impartit cu o criza a creditului indepartata, undeva peste granitele noastre vestice?
Cifrele fundamentale ale economiei Romaniei au devenit, insa, indisolubil corelate in ultimii trei-cinci ani cu economia globala. Exista patru mari corelatii: cu cererea la export, cu piata muncii din Uniune, cu investitiile straine directe si, in mod vital, prin sistemul bancar. Orice turbulenta globala, in oricare din aceste segmente, are consecinte directe pentru economia Romaniei si pietele sale de capital.

Exportul trage in jos consumul intern

Baza producatoare romaneasca va suferi de pe urma unei cereri mai scazute la export. Consumatorii de peste hotare, afectati, cumpara mai putin. De pilda, vanzarile de autoturisme din SUA au scazut in octombrie 2008 pana la cel mai mic nivel de la cel de-al Doilea Razboi Mondial incoace. O situatie similara ii asteapta si pe consumatorii Europei continentale. Romania, exportator pe aceasta piata, isi va reduce productia, va fi martora unei cresteri a somajului si va fi nevoita sa-si ajusteze nivelul cheltuielilor pe masura veniturilor mai mici rezultate din exporturi. In 2008, Romania va importa, estimativ, cu 20 de miliarde de euro mai multe bunuri si servicii decat exporta. Deficitul se va adanci, odata cu diminuarea cererii la export. Fortele ajustarii economice sunt fie o reducere a consumului, fie o devalorizare a leului, pentru a face importurile scumpe. Adaptarea industriei noilor conditii va dura unul sau doi ani in cazul unor industrii supraincarcate, in functie de cat de mari sunt stocurile blocate si de marimea stimulentelor impuse de stat pentru majorarea economiilor si reincurajarea consumului.

Somajul se accentueaza

A doua corelatie a Romaniei cu Europa e reprezentata de piata muncii. Alaturi de Bulgaria, Romania dispune de una din cele mai mari ponderi ale populatiei ocupate care isi castiga veniturile in strainatate. Acest lucru a avut ca rezultant un dublu avantaj: cel al cresterii salariale cu peste 20% pe an intr-o perioada de avans economic, in ultimii doi-trei ani, precum si al majorarii remitentelor (banilor trimisi de romanii din strainatate), la aproape 7 miliarde de euro anual, ambii factori dinamizand consumul.
O mare parte din cererea de imigranti, fie in sectorul constructiilor din Spania sau Marea Britanie, fie din sectorul serviciilor din Italia, va scadea sau se va prabusi (dupa cum s-a prabusit industria constructiilor din Spania), pe masura ce economiile acestor tari se contracta.

De aceea, vom vedea un flux de muncitori romani revenind in tara, intr-o perioada in care cererea angajatorilor scade, iar remitentele se vor diminua considerabil. Astfel se pun bazele unui nou pilon al scaderii puterii veniturilor si consumului.

Diminuarea intrarilor de capital

Al treilea punct determinant al scaderii va fi generat de fluxurile de capital din strainatate. In ultimii ani, acestea s-au majorat pe baza unei combinatii intre expectatiile unei cresteri economice pe termen lung, un cadru legislativ mai bun, si un apetit la risc mai mare al investitorilor care anticipau profituri mai mari decat in pietele lor de origine.

Cresterea creditarii a adus o multime de investitori in Romania:de la retalieri precum Cora sau Carrefour, care au deschis din ce in ce mai multe magazine, pana la investitorii privati straini care au injectat bani in terenuri sau proiecte imobiliare. Aceste fluxuri de capital sunt acum restrictionate prin lipsa de lichiditati. Rezultatul va consta intr-o scadere a ritmului crearii de locuri de munca si o devalorizare a activelor in general, din cauza scaderii cererii (cererea straina a reprezentat o parte semnificativa a cererii interne de proiecte imobiliare).

In ceea ce priveste investitiile de portofoliu, iesirile nete de capital din piata sunt clare, capitalizarea bursei scazand masiv, cu peste 70% de la inceputul anului. O mare parte a fost cauzata de iesirea generalizata a strainilor din piata, din pricina diminuarii apetitului la risc, in special mai scazut pentru tari cu crestere rapida, precum Romania, unde, insa, se creeaza dezechilibre majore structurale (deficit de cont curent adancit, etc).

Bancile, in impas

In fine, a patra legatura periculoasa cu Europa este data de faptul ca avansul consumului si al preturilor activelor a fost finantat de sistemul bancar global. Odata ce sistemul a suferit pierderi in alte parti, si-a taiat liniile de creditare generoase chiar si pentru segmentele care pareau sa o duca bine, si au fost re-analizate riscurile prezentate de fi ecare imprumutat. O privire catre Romania le-a revelat pozitia acesteia de debitor net al ultimilor ani.

Gospodariile s-au imprumutat din belsug pentru a-si finanta consumul, constructiile si achizitiile: creditul catre acestea a crescut cu 50% pe an, in fiecare din ultimii trei ani. sistemul bancar romanesc, detinut in proportie de peste 86% de banci straine, nu a dispus de resurse suficiente din partea conturilor de economii locale pentru a finanta foamea de consum. Bancile au atras fonduri de la entitatile-mama din Austria, Franta, Grecia sau Italia, astfel Romania devenind un debitor global net.

Unele banci au imprumutat de doua ori sau chiar mai mult fata de resursele proprii din depozite. Raportul agregat dintre credite si depozite a ajuns la aproximativ 130% in luna iulie. Iar prima consecinta a impactului restrictionarii creditarii la nivelul gospodariilor va consta in scaderea consumului intern.

La nivel corporativ, vor exista proiecte imposibil de terminat sau cu pierderi mari, plus dificultati in finantarea achizitiilor de inventar, de obicei finantate de banci. A doua consecinta ar putea duce la o situatie similara cu a Ungariei sau Ucrainei, ambele tari fi ind debitori globali neti. Monedele locale s-au devalorizat pentru a face fata diferentei crescande dintre importuri si exporturi, si scaderii economice ce urma. Ratele mai scazute ale dobanzii si perceptia creditatilor ca leul poate doar sa se aprecieze au condus la supradimensionarea imprumuturilor in euro si franci elvetieni si in Romania, monede utilizate in mai mult de jumatate din ipoteci si credite de consum. O devalorizare a leului ar insemna dificultati sporite pentru gospodarii, care se vor vedea in incapacitatea de a-si achita ratele, bancile deasemenea inregistrand pierderi cauzate de creditele respective. Iar analistii strani, care privesc in prezent obiectiv dezechilibrele Romaniei, dau sanse mari scenariului devalorizarii leului.

Injectii de capital dupa cadere

Ce poate face Romania, fata in fata cu un scenariu total diferit al anilor 2009 si 2010?
In general, pietele emergente sunt concurente in ceea ce priveste furnizarea de capital, in masura in care necesitatile lor de crestere sunt fi nantate din strainatate (din tari cu ponderi ale economisirii mai mari si randamente interne mai scazute). Europa de Est si Romania au fost marile beneficiare ale unei perceptii de „risc scazut” a investitiilor, sfarsitul anilor ’90. Felul in care Romania va raspunde crizei va fi determinant pentru a atrage vointa pietelor financiare de a varsa volume mari de capital dupa cadere. Romania poate alege intre solutia Argentinei, o tara care a avut politici populiste si iresponsabile si prin urmare a fost privita cu multa precautie de investitori, in urma crizei sale din 2002, si solutia Braziliei, o tara care in urma momentului de criza din 2002 a luat toate masurile pentru a le creste increderea investitorilor si prin urmare a fost unul din beneficiarii mari ai fluxurilor straine de capital (directe si de portofoliu). Un prost management al crizei va sterge efectul benefic creat de ultimii ani de crestere si degrevare a riscului.

Guvernul, in negare

Factorii cheie de decizie ai Romaniei (guvernul si Banca Nationala) vor trebui sa admita intreaga gama de corelatii cu economia globala si sa se pregateasca pentru cadere. E mai bine sa iei ca scenariu de baza un impact major al caderii si sa planifici totul in functie de el, decat sa-i negi in mod consecvent magnitudinea.
Fortele economice nu se manifesta dupa dorintele politicienilor, iar impactul final va fi resimtit indiferent daca acesta este recunoscut sau nu. Primul pachet de masuri al guvernului s-a axat pe cresterea consumului si a numarului de angajati. Dinamizarea consumului pe termen scurt (realizat prin masuri similare ultimului pachet de dispozitii ce includ eliminarea taxei auto pentru automobilele noi) va deteriora si mai mult bilantul gospodariilor, si va accentua problema consumului peste posibilitati.

Mai mult, intregul spectru politic va trebui sa aleaga in mod responsabil liniile de dezvoltare ale tarii pe termen lung si sa nu faca promisiuni electorale pe care nu le va putea respecta (cresteri salariale pentru diverse categorii bugetare, cresterea cheltuielilor guvernamentale, etc.).

Cel mai mare risc al Romaniei anului 2009 e reprezentat de existenta unei noi perioade de promisiuni electorale, iar interesele marunte ar putea sta in calea sinceritatii fata de electorat in ceea ce priveste marimea expunerii la criza mondiala si nevoia de disciplina.

Totodata, factorii de decizie ar trebui sa aiba o relatie matura cu investitorii. Vis-a-vis de estimarile investitorilor straini privind deprecierea monedei nationale, banca centrala a ales sa goleasca piata de lichiditati in lei intr-o maniera artificiala menita sa creeze pierderi investitorilor in cauza, apoi i-a numit cu mandrie „speculatori” in presa locala si s-a angajat sa ii combata.

Greseala consta in a nu recunoaste ca acesti investitori sunt aceiasi cu cei care au injectat in trecut capital si o vor face si in viitor in conditii optime de piata, care reactioneaza in functie de propriile i mpresii vis-a-vis de evolutia fundamentala.

BNR nu ar trebui sa atace simptomele (viziunile curente ale investitorilor privind devalorizarea monedei) ci cauzele (dezechilibrele fundamentale si teama de cheltuieli mai mari inclusiv prin majorari salariale, printre altele). Investitorii nu vor uita atitudinea Romaniei vis-a-vis de criza si o vor clasifica ca pe o economie cu un sistem imatur, ceea ce o plaseaza mai jos pe lista locurilor vizate pentru investitii, din cauza riscului ridicat.
Asadar, urmatorii doi ani vor fi indisolubil legati de soarta economiei mondiale si in special de sistemul bancar global. Romania este acum parte a economiei globale, si va simti acest lucru impartasind si cresterile, si scaderile. Cum va fi anul 2010 si perioada ulterioara lui depinde foarte mult atat de consumatorul individual, cat si de masurile luate de guvern pentru a ajusta nivelul cheltuielilor catre pragul inferior (mai degraba, decat sa creasca artifi cial consumul pe termen scurt) si pentru a crește economisirea, in acelasi timp cheltuind pentru ceea ce creeaza plus-valoare pe termen lung.

Text de Raluca Manaila – Investment Vicepresident, Goldman Sachs, Londra

articol scris de Raluca MIHAILA -