Criza si psihoza la romani

Acum un an eram interesat de achizitionarea unui teren pentru un client. Proprietarul cerea cam 150 euro pe metru patrat. N-am cumparat deoarece era scump si nu putea fi justificat in modelul de business al clientului. Prin august anul acesta m-am interesat iar de acel teren si, spre surpriza mea, acelasi proprietar cerea 200 euro pe metru patrat. Zic: „ Ai avut multe oferte ?” Zice: „Nu .” „Pai atunci de ce a crescut pretul?”

- „Pentru ca a crescut piata.”- „Dar piata nu este ceea ce se gaseste in oferte?”- „A crescut piata si gata. Acum face 200. Nu vrei, am destui care vor!” Zic: „Pas”. Au mai trecut de atunci 2 luni, a venit si criza financiara mondiala si, zilele trecute, fiind din nou in Constanta, n-o sa va vina sa credeti, mi se ofera din nou acelasi teren, cu 240 euro pe metru patrat. Zic: „Pai nu l-ai vandut la 200, acum vrei 240?” Zice: „Da. Chiar daca lumea zice ca e criza, preturile inca mai urca. Asa ca daca vrei cu 240 poti sa-l iei.” Zic: „Imi pare rau. Mai astept.” Zice: „ Hai ca ne stim de mult, asa ca mai negociem: 230?” Zic: „Daca n-am putut la 200 si nici la 150...” Zice: „Las’ ca mai vedem.” Si acum cica suntem in negocieri. ASA ARATA CRIZA IMOBILIARA LA NOI.

In ultimele luni piata imobiliara NU a fost in criza. Trece mai degraba printr-o panda reciproca a vanzatorilor si a cumparatorilor. Vanzatorii au auzit de la BNR si de la analisti ca piata s-a supraincalzit si ca atare preturile vor trebui sa coboare. Ca rezultat, cumparatorii stau cuminti si asteapta. Nici dezvoltatorii nu vor sa renunte la profiturile mari cu care s-au obisnuit (chiar daca sunt mai mari decat la ei acasa),deci asteapta ca cererea sa se intoarca si apetitul de cumparari sa revina. Si uite asa stau si se uita unii la altii sa vada cine clipeste primul. Dar cum viata ne mai da cate o palma dupa ceafa, atragandu-ne atentia ca suntem prea calici, tot asa de data asta au venit peste asteptarea noastra atat criza financiara mondiala (reala dealtminteri) cat si BNR-ul. Mai intai a fost banca centrala, care s-a pus pe modificat si inasprit regulile de creditare. Rezultat: numarul potentialilor imprumutati de la banci a scazut mult. Apoi criza a reusit sa doboare si ultima bruma de speranta a vanzatorilor. Bancile, ale caror societati-mama sunt in difi cultate, nu au suficiente lichiditati pentru imprumuturi. In plus, sunt ocupate cu lingerea ranilor si consolidarea pierderilor cauzate de globalizarea problemelor vestitelor credite sub-prime din SUA. Si uite asa am reusit, cu eforturile noastre proprii, sa cream o „criza imobiliara” in Romania.
De ce pun ghilimele cand ma refer la situatia prezenta? Simplu: o criza presupune ca datele fundamentale ale unui sector economic sa fie alterate, deci sa fie nevoie de o schimbare profunda de strategie pentru rezolvarea crizei si redirectionarea sectorului. In cazul nostru insa, cererea de locuinte, de spatii de birouri sau comerciale este reala.

Singura problema este ca pretul a sarit calul si, in stilul nostru specific, am reusit sa ne dam singuri teapa. Ceea ce inseamna ca, odata inceput „clipitul” la care ma refeream mai inainte, industria imobiliara romaneasca are toate ingredientele necesare sa continue. Desigur ca va avea de suferit, ca va trebui sa reduca nivelul de specula si sa intremeze piata, dar fundamentele sunt bune.

De cateva saptamani circula o parabola a crizei financiare mondiale, care se potriveste perfect sectorului imobiliar neaos romanesc.

Intr-un sat au venit un investitor american si asistentul lui. Au batut la prima usa si i-au spus proprietarului: „Suntem colectionari de broscute. Daca ne aduci una, o sa iti dam pe ea 10 dolari. Taranul a fugit repede in padure si a luat o broscuta. I-a dat-o investitorului, si-a luat banii, si le-a spus vecinilor ce afacere a facut. A doua zi, fiecare taran s-a dus la investitor cu cate o broscuta. Dupa cateva zile, investitorul le-a spus satenilor: „Vad ca afacerea merge. Pentru fiecare broscuta va platesc 20 de dolari”. Taranii au adunat broscute si le-au vandut investitorului.

Dupa alte cateva zile, acesta s-a intors in SUA, lasandu-l pe asistentul lui sa vina cu broscutele dupa o saptamana. Inainte de a pleca, le-a spus:” Dragii mei, sunt nevoit sa plec. Va promit ca la intoarcere am sa va cumpar broscutele cu 60 de dolari bucata”. Si a plecat, in uralele satenilor fericiti de pleasca ce a dat peste ei. A doua zi, asistentul a adunat satenii si le-a spus:

“Fratilor, m-am gandit la o afacere pentru voi. Seful meu se va intoarce si va plati 60 de dolari/broscuta. Daca vreti, vi le vand eu inapoi pentru 35 de dolari bucata, iar voi le veti revinde cu 60. Profitul vostru va fi frumusel. Ce spuneti?” Satenii au decis ca o asa afacere nu mai prind. Au pus mana de la mana, s-au imprumutat pe la cunoscuti, pe la banci, care pe unde a putut, si au cumparat broscutele inapoi cu 35 de dolari bucata. Asistentul a luat banii, a plecat, iar pe sateni nu i-a mai cautat nimeni, niciodata. Au ramas cu banii dati, cu imprumuturi la banci si fara nimic in plus fata de ceea ce aveau inainte.”

Cam tot asa au facut speculatorii si dezvoltatorii cu marjele de profit de peste 80%. Dar acum suntem pe cale sa revenim cu totii cu picioarele pe pamant.

Va scapa Romania doar cu o psihoza, fara criza?

Raspunsul e usor rabinic: da si da. Avem o piata reala, cu cerere reala, economia este una de tip emergent, deci cu mult loc de dezvoltare, avem cateva miliarde de euro de luat de la UE, care AR TREBUI sa intre in infrastructura si dezvoltare (ce ar genera dezvoltarea economica verticala si orizontala), asadar criza n-ar trebui sa ne loveasca prea tare. Trebuie sa tinem cont de faptul ca suntem angrenati intr-o economie globalizata, ca majoritatea investitorilor nostri au companii-mama care sunt serios afectate de criza si care vor trebui sa-si consolideze activitatile; prin urmare disponibilitatea de a investi se va reduce sau chiar vor lichida si vor repatria investitiile. Putem sa ne gandim si la un scenariu in care multi investitori care sufera acum pierderi serioase vor avea nevoie de piete in care cresterea sa fie destul de mare, sustinuta si cu risc cat mai mic pentru a acoperi rapid parte din pierderi. Economiile emergente sunt exact astfel de adrese. Nu este de mirare faptul ca in ultima perioada Romania a fost lovita de un val mediatic extern de denigrare si de o serie de evaluari negative (vezi Standard and Poors care a redus ratingul tarii noastre).

Aceste atacuri au ca scop apararea investitiilor din tarile vestice, astfel incat sa nu plece spre est (adica spre noi), oferind suport economiilor vestice care se afla in cadere libera. Acum ar fi momentul perfect (daca nu am avea alegerile acum, cu tot alaiul demagogic si toata garnitura de cereri sindicale) de a porni o campanie mediatica, diplomatica, de marketing si de PR puternica pentru atragerea unor investitori strategici si de portofoliu in Romania. Avem cu ce si avem o poveste extrem de atractiva. Din pacate, in propria noastra psihoza, nu reusim sa ne gasim vocea. Daca investitorii vor veni catre noi, ca si pana acum, atunci Romania nu va avea decat o furtuna tropicala, nu un uragan de proportii.

Text de Niels Schnecker – Managing Senior Partner, Schnecker van Wyk & Pearson

articol scris de Niels SCHNECKER -