Lafarge, marca unei industrii

Unul dintre cele mai cunoscute branduri internationale din industria materialelor de constructii, prezent si in spatiul romanesc inca din 1890, este Lafarge. Nascut intr-o afacere de familie, in sudul Frantei, business-ul a crescut de-a lungul secolelor ajungand astazi sa ocupe prima pozitie la nivel mondial in acest domeniu.

Inceputurile brandului
1833 In apropierea satului le Teil (din sudul Frantei) Joseph Auguste Pavin de Lafarge a inceput sa exploateze cariere de calcar pe propriile sale terenuri, afacerea dezvoltandu-se rapid datorita a doi factori cheie: calitatea excelenta a varului din le Teil, care inlocuia mortarele conventionale la constructia porturilor si apropierea de raul Rhone, care facilita transportul produsului.

1848 Cei doi fii ai lui Auguste Lafarge, Leon si Edouard, au dezvoltat afacerea de familie, creand “Lafarge Freres”. Cei doi aveau abilitati complementare: in timp ce punctele tari ale lui Leon vizau partea organizatorica si de productie, fratele mai mic Edouard avea spirit comercial. Astfel, timp de 30 de ani, cei doi frati au trait sub acelasi acoperis, impreuna cu familiile lor, in casa Lafarge, mancand la aceeasi masa si discutand la o tigara optiunile strategice ale companiei.

1864 Compania Lafarge Freres are afaceri si in afara granitelor Frantei, castigand “contractul secolului” – livrarea a 200.000 de tone de var pentru constructia Canalului de Suez. Desi capacitatea de productie era inca limitata (20 de cuptoare cu o capacitate anuala de 50.000 de tone), Lafarge a acceptat provocarea.

1867 Fratii Lafarge conduceau 500 de muncitori, care operau 34 de cuptoare producand anual 90.000 de tone de var.

1870 Lafarge lanseaza un produs derivat din deseuri de var, numit “ciment grappier”. suprafata finisata (neteda) si culorile constante erau apreciate de clienti, multi dintre acestia fiind producatori de pavele si tigle.

1887 Este momentul cand brandul castiga increderea internationala, incepand sa-si consolideze notorietatea. A fost un an important pe doua fronturi: pe de o parte, Lafarge a deschis laboratorul Central la le Teil, pe de alta parte, compania a vandut pentru prima oara ciment alb, care a fost utilizat mai tarziu (1903) la construirea fatadei Bursei de Valori din New York

1889 Pe masura ce vapoarele cu aburi inlocuiau flotele de pescuit, porturile au inceput sa se extinda, la mijlocul secolului XIX. Edouard de Lafarge a remarcat aceasta oportunitate de business si a deschis primele agentii ale companiei in Marsilia, Alger, Sete si Tunis, unde era planificata dezvoltarea porturilor. Aventurile Lafarge in Mediterana incepusera...si Grupul a ajuns pana in Anatolia.

1890 Arhitectul roman Ion Mincu recomanda cimentul Lafarge in constructia Palatului de Justitie din Bucuresti. In acele timpuri cimentul era transportat, asemeni vinului, in butoaie din lemn.

1900 Implicare in comunitate Ca rezultat al politicii sociale implementate de Lafarge inca de la fondare, compania a primit Medalia de Aur la Expozitiile Universale din Paris (la categoria economie sociala) in 1889 si 1900. Totusi, saptamana de lucru depasea 50 de ore si unele echipe erau angajate doar pentru a “sparge piatra” in cariere – cele mai dure activitati nu erau inca mecanizate.

Savanti renumiti cooptati in echipa
Lafarge a recrutat oameni de stiinta exceptionali, precum Jules Bied, care a inventat cimentul de aluminiu in 1908. Proprietatile acestuia (aplicare rapida, rezistenta la coroziune si la temperaturi inalte) l-au facut ulterior ideal pentru platformele petroliere. Compania a mai colaborat si cu chimistul Henry le Chatelier la cercetarile asupra fenomenelor hidrolizei si cristalizarii. Pana in timpurile moderne, Lafarge s-a bazat pe contributia majora a echipelor de cercetare: in 1933, Etienne Rengade a rezolvat problema hidrolizei; in anii 1950, Pierre Lhopitallier a luat parte la dezvoltarea refractorilor; astazi, lCR desfasoara studii asupra aspectelor dezvoltarii durabile (cementiti, CO2, emisii). Secolul al XX-lea reprezinta pentru compania franceza o noua etapa in dezvoltare, astfel in 1923 lafarge isi diversifi ca productia si intra in afacerile cu ipsos cumparand fi rma “Gypses et Platres de France”, precursoarea actualei Divizii Gips a Grupului, numarul trei mondial din anul 2005. In anii 1930 compania a lansat un nou produs “White Elephant” (Elefantul alb), o referinta la moda acelor timpuri de a purta o amuleta cu un elefant. Consumatorii au fost incantati de produs considerandu-l superior comparativ cu cele ale concurentei. suprematia brandului si implicit a afacerii lafarge se remarca inca din 1950 compania fiind lider pe piata in Franta si Africa de Nord, apoi intrarea pe pietele americane (sUA si Canada), dar si Brazilia. Astfel pana in 1989, grupul era prezent si in Asia (Filipine Malaiezia) si in alte tari din Europa.

Brand operational si in Romania
Brandul lafarge a crescut de-a lungul timpului, iar la jumatatea anilor 90 Grupul realizeaza primul manual de identitate grafica si formeaza cele patru divizii existente in prezent. Doi ani mai tarziu, in 1997, Lafarge intra pe piata romaneasca prin achizitionarea producatorului national de ciment, Romcim. Urmeaza apoi crearea pe rand a celorlalte divizii ale companiei 1999 Lafarge Agregate si Betoane, pentru ca in 2001 sa se infiinteze Lafarge Arcom Gips. In prezent, Lafarge Ciment (Romania) detine trei unitati de productie a cimentului, la Medgidia (judetul Constanta), Hoghiz (judetul Brasov) si Targu Jiu (judetul Gorj).

Urmand principiul integrarii pe verticala a operatiunilor sale, Lafarge deruleaza activitati si in alte domenii ale producerii de materiale de constructii avand – in prezent – 1.600 de angajati care opereaza pe langa instalatiile de ciment si 16 statii de betoane, 14 cariere si balastiere, o fabrica de ipsos si una de placi de gips-carton. In 2007, aceste operatiuni au generat o cifra de afaceri totala de aproximativ 400 milioane de euro. Lafarge este singura companie din sectorul materialelor de constructii afl ata pe lista „celor mai durabile 100 de corporatii din lume” in 2008.

Inovatia, motor al progresului
Lafarge este primul producator de ciment care a investit in cercetare&dezvoltare. De peste 100 de ani, Laboratorul Central a contribuit la inovatiile tehnologice si a sporit reputatia Grupului. In ultimii ani ai secolului XIX, a ajutat Lafarge sa treaca de la var la ciment. In prezent la le Teil, se afla cel mai mare laborator de cercetare si inovare pentru betoane.

“Regret lipsa de cultura minima in filozofie a managerilor si regret si mai mult ca nu sunt initiati in estetica. Daca au simt estetic, acesta provine fie din familie, fie din interior. Dar consider ca estetica va juca un rol din ce in ce mai important in urmatoarele decenii.” Marcel Demonque, 1965 Presedinte al Consiliului de Administratie intre 1959 si 1974, A avut un caracter puternic si se simtea cel mai bine intr-o functie de conducere. A facilitat accesul Lafarge in cercurile industriale si financiare internationale. A fost creditat cu introducerea unei conduceri colegiale care era necesara datorita cresterii.

Primul cuptor rotativ Portland Cement a inlocuit varul hidraulic. Lafarge si-a retehnologizat capacitatile de productie pentru a face fata cererii de pe aceastaa piata cu mare potential, instaland cuptoare rotative in 1911. Primul fusese instalat la fabrica de ciment din Arlesey, Marea Britanie, in 1885.