In spatele cortinei

Monica Ropota, producator TV, a realizat de-a lungul carierei mii de emisiuni, intanindu-se cu sute de oameni cunoscuti, sau asa-numitele „vedete”. Impreuna cu Niels Schnecker, incercam sa analizam efectele acestor intalniri asupra psihicului. Intrebarea reala, insa, este: Cine e, cu adevarat, vedeta?

N.S: Tin minte ca prima oara cand am venit la tine, cu tine ca producator, a fost interesant ca te auzeam in casca prezentatorului. Eu te auzeam in casca tot timpul si practic discutia o aveam cu tine. Renuntam sa mai vorbesc cu prezentatorul emisiunii si ma adresam direct, de-a latul scenei.

M.R: Ma temeam ca publicul sa inceapa sa perceapa acest lucru ca pe ceva in neregula. Sa-ti explic ce inseamna aceasta neregula. Eu aveam feedback pozitiv in urma unor emisiuni cu tine.
Oamenii spuneau: cand vine Niels Schnecker este plin de viata, exista un dialog coerent, si cu toate ca tu veneai ca specialist, nu vorbeai in termeni specifici. Nu esti singurul pe care l-am rugat sa se adapteze, sa se updateze, dar nu reusesc toti acest lucru. Tu tot timpul te-ai ajustat. Ai lasat deoparte limbajul ultraspecializat si, precum un profesor, ai facut desene, ai dat tot felul de explicatii, metafore, si ne-ai ajutat sa patrundem tainele creditelor, ipotecilor, datoriilor, dobanzilor. Era imposibil ca eu sa las dialogul sa se limiteze. Eu te stiam. Stiam ca daca te zgandar un pic pot sa scot chestii de la tine. In general, postura ta, aparitia ta intimideaza. De aceea vorbeam eu foarte mult cu tine.

N.S: Nu e de fapt acelasi lucru? Nu inseamna ca vorbeau doi producatori? Adica, ceea ce faceai tu de fapt in casca nu era munca de consultanta? Si ce fac eu cu societatile si cu clientii pe care ii am nu este munca de a-i “produce”? Nu era o discutie intre doi producatori sau intre doi consultanti in acel moment? Eu consider cele doua profesii inrudite: producatorul –omul din spatele unei productii de succes si consultantul – omul din spatele unui business de succes.

M.R: Seamana foarte mult. Totusi, sunt situatii in care publicul trebuie sa inteleaga ca desi omul din spatele camerei isi doreste perfectiune, invitatii nu sunt potriviti pentru asa ceva.

N.S: Indiferent cat de bun esti, prima experienta este cea mai impotrtanta. Primul meu contact cu televiziunea in postura de prezentator a fost la postul TVR2. Indiferent de subiectul abordat, cei doi producatori m-au sfatuit pe tot parcursul emisiunilor. Erau foarte buni profesionisti si cu toate ca eu controlam bine subiectul si nu aveam o problema cu invitatul, era nemaipomenit faptul ca imi dadeau totusi o perspectiva de dincolo de camera. Cand am dea face cu clientii, e acelasi lucru.
Indiferent cat de bine as da un sfat, vin si-i povestesc de dobanzi, de ipoteci, ideea este ca dupa ce i-am facut clientului capul mare, tot am nevoie de o echipa care sa imi structureze aceste idei. Si nu o data ma trezesc ( intrebarea e daca ai avut aceeasi experienta) ca eu i-am spus clientului ca putem sa-i facem si sa-i dregem si o sa fie nemaipomenit, dar vine echipa tehnica, operationala, cum ar fi pentru tine prezentatorul, cameramanul, si zice ca nu se poate. Atunci intru intr-o frustrare maxima si nu stiu cum sa-i conving ca se poate si imi vine uneori sa-mi suflec manecile si sa le fac eu. Exact ca si cum tu ai iesi din spatele microfonului care da in casca si ai veni pe platou in locul echipei tale si ai zice “dati-va la o parte ca va arat eu cum se face de fapt aceasta emisiune”.

M.R: Nu. Lucrurile stau altfel. Eu am considerat un atu pentru meseria mea de producator faptul ca inainte am fost prezentator-realizator. Cu multi ani in urma am avut ocazia, si a fost o experienta dificila, sa prezint in direct o emisiune la Tele7ABC. Dupa experienta asta, nu exista om care sa apara pe sticla cu care eu sa lucrez si sa nu stiu prin ce trece, cum se expune, ce risca acasa si in societate, pentru ca eu am trecut prin asta. Aveam mare nevoie inainte de a intra in emisiune cu producatorul meu, chiar si la Romantica, sa ma struneasca, sa imi spuna ”vreau sa faci aia, nu mai vorbi mult, etc.”. Tot timpul producatorul meu ma certa “cand vine Schnecker, il lasi pe el, ca omul asta stie, omul asta iti face emisia”. Cred ca un prezentator are nevoie de disciplina, eu nu am cum sa realizez ceva fara echipa.
Problema mea este alta. In timp ce tu esti singurul care spui ca se poate, eu de multe ori sunt cea la care vine echipa – redactorul, reporterul, regizorul – si spune “hai sa facem aia, aia” si eu ii spun “in ce lume traiti, bugetul este asta, platoul e asta, prezentatorul e asta, publicul cere asta, nu o sa reusim”. In meseria asta multi se inspira, se uita la italieni, la spanioli, la americani, la germani si vin apoi si spun “hai sa facem asta, il luam pe X care seamana cu cel de acolo”. Emisiunile pe care eu am avut onoarea sa le produc in cadrul grupului de firme ART, au reprezentat un pas extraordinar pentru ca grupul are o activitate bogata cu multi parteneri, adica multe televiziuni, ceea ce pentru munca mea este un lucru senzational. Ma misc liber intr-o piata intreaga pentru ca tot ce e important in Romania are legatura si cu noi. Am avut ocazia sa lucrez pe formate comandate de televiziuni, adica “asta e formatul cumparat, il produceti voi, il adaptati, cei din strainatate vin, se uita, dar e foarte greu sa-i multumesti”. Eu personal m-am luptat intotdeauna pentru ca noi sa facem un produs care sa fie compatibil cu romanul, mai ales cu romanul care are putin timp liber.

N.S: Ai dreptate. In extenso, ambii avem formata “orientarea spre client”, chiar daca pentru tine client inseamna si invitat si public tinta. Exista si exceptii de la regula. Eu am aceeasi problema, si pe partea de televiziune si pe partea de clienti: nu o data mi s-a spus “ai aparut cam des la cutare in emisiune, cat ii dai?”. Lumea nu poate sa accepte ideea ca esti chemat intr-o televiziune pentru ca faci audienta si ca nu dai spaga. Politicienii nu apar pentru ca dau spaga, ci pentru ca ei dau stirea zilei. Nu vorbim de anumite nume sonore care s-au confirmat altfel decat in televiziune, valori reale, dar restul sunt facute.
Revin la ideea de la care pornisem, consultant vs producator, ca pana la urma fiecare dintre noi dorim sa asistam clientul, clientul tau fiind omul de pe sticla.

M.R: Nu e clientul meu, suntem o echipa. La noi conceptul esta ca producatorul sa aiba o relatie pe deplin avantajoasa si reciproc fructuoasa cu prezentatorul, in timp ce la tine clientul chiar vine.

N.S: Nu e chiar asa. Eu am clienti mari care vin la mine si despre care multi considera ca le-am dat spaga, asa cum despre cei care vin la tine se spune acelasi lucru. Este o relatie de parteneriat. In cazul tau, clientul este cel care iti face ratingul. Daca cel care apare pe sticla este “mobila”, poti fi cat de bun producator, tot degeaba.

M.R: De multe ori, machiavelicul de producator impreuna cu intreaga sa echipa elaboreaza un scenariu: ii invitam pe X si pe Niels. Niels este total opusul lui X, Niels il face pe X... show cat casa. Si atunci, punct ochit, punct lovit: faci rating si show de calitate. Asta se aplica cu succes la OTV, unde sunt foarte multe lucruri gandite dinainte.

N.S: Este exact acea strategie pe care o folosim si noi in consultanta, in care ii conturezi clientului un evantai de oportunitati iar acesta decide sa semneze cu tine. Ii explici ce ar putea pierde si ii spui “acesta este contractul, noi putem sa-ti facem asta”.

M.R: Aici ne diferentiem. In meseria mea, am ocazia sa cunosc “top of the tops”. Nu imi pot permite sa intervin prea mult. De aceea, de cele mai multe ori, noi trebuie sa fim deschisi, cinstiti cu invitatii. Iti amintesti ca de multe ori si noi faceam strategii “acum tu esti contra si eu sunt pro”. Sunt foarte multi invitati care nu participa. Mi s-a intamplat, si dau acest nume ca sa vedeti ca nu toti sunt rauvoitori, cu Mihaela Radulescu. Este greu de prins, toata lumea alearga dupa ea. In clipa in care a dat OK-ul iti spun “Niels, maine vine si Mihaela Radulescu” si tu maine vii si imi spui “nu o vad pe Mihaela” si te gandesti “m-a mintit asta ca sa ma atraga?”. NU. Mihaela a sunat cu jumatate de ora inainte si a spus “sunt invitata la o cauza caritabila; alege, merg acolo sau vin la tine. Tu, ca producator, ii spui “Mihaela, du-te acolo, pentru ca strangi bani pentru foarte multi oameni”, si voi explica invitatilor si publicului ca nu i-ai mintit si nici eu nu i-am mintit. Acesta este un caz exceptional. Au fost cazuri in care astepti invitatul si nu vine.

N.S: Sunt de acord cu tine. Insa aici intervine partea de credibilitate. Sunt multi producatori care ma suna adesea, dar pur si simplu nu ma duc.

M.R: Multi dintre ei pierd din pricina brandului pe care il reprezinta.

N.S: De fapt, e vorba de incredere. Pana la urma, capacitatea de a-ti invita oameni in emisiune, de a face emisiuni foarte bune, este similara cu abilitatea de a atrage clienti pentru consultanta. Credibilitatea trebuie sa existe si pentru situatii in care apar surprize, accidente. Numai ca aici trebuie sa stii cum sa iesi din ele.

M.R: Exista cazuri in care competitia vrea sa te loveasca. Competitia este cumplita.

N.S: Competitia este rea peste tot. In scopul competitiei, il mananci pe celalalt.

M.R: Se pare ca toti au invatat de la JR cum sa loveasca. “Stiu cum il fac pe X. Spun ca a spus de Y nu stiu ce si cu asta l-am avut”. Si asa se intampla. Cand sunt doi producatori buni pe piata, despre unul se spune “parca nu m-ar minti asta, dar pe aia o vad in stare de asa ceva, ca prea e cu gura mare”.

N.S: Apare elementul calitatii. Sigur ca facem un “song and dance” pentru toata lumea si impachetam si prezentam totul la superlativ dar, daca pana la urma, din acel pachet nu poti sa livrezi macar ceva ce o majoritate sa spuna ca e bun, mai bine taci si pleci.

M.R: Ce nu stie lumea este faptul ca si in meseria ta si in a mea facem un sacrificiu. Suntem de multe ori nevoiti sa renuntam la niste afaceri care par foarte bune, pentru ca noi punem inainte raul, la modul “As putea sa dau lovitura, fac proiectul asta, trag un tun, dupa care voi lua foarte multi bani, emisiunea va face rating, voi avea multe angajamente”. Dar apoi nu voi mai putea sa-i privesc in ochi pe X si pe Y. Iata de ce sunt o televizionista saraca, dar fericita.

N.S: Ideea este ca noi avem aceleasi profesii, privite din unghiuri diferite. Niciunul dintre noi nu iesim in fata, cu toate ca s-a mai intamplat, pentru ca asta ne da experienta de cum e sa fim in fata, este publicitate. In realitate, munca noastra este o munca din spatele cortinei, in care exista mai multa forta decat in fata. Pana la urma, este o munca de papusar.

M.R: Aici ne diferentiem. In timp ce papusa ta are drept de decizie si de cele mai multe ori este si platita sa o faca, la mine, papusa este variabila, depinde de contract. In contract, poate sa fie papusa si atat. La tine, papusa e vie. Noi, producatorii, nu iubim papusile-papusi. Dar atunci cand papusile stiu ca trebuie sa ramana papusi, mai bine sa fie asa si iubiti de producator si promovati.

N.S: Si mie imi place un client inteligent, care are idei personale si vine si le prezinta, care are decizii proprii, care sa fie chiar nabadaios, asa cum si tie iti place.

M.R: Ador controversele. A ramas o vorba pe care multi au inteles-o gresit, ca in jurnalism iti trebuie tupeu ca sa reusesti. De fapt, iti trebuie ambitie si curaj, nu tupeu. Trebuie sa-ti impui punctul de vedere cu argumente. A aparut si la voi si la noi chestia asta, ca trebuie sa-ti spui punctul de vedere, sa-l sustii pana in panzele albe, sa nu conteze ce spune celalalt, ca tu ai intotdeauna dreptate si ca esti prost daca renunti in fata oponentului. Daca ai un punct de vedere nu trebuie sa il duci pana la capat, decat daca se dovedeste, intr-adevar, ca nu te inseli.

N.S: Pe de alta parte, nu se spune ca emisiunea “9595” este buna pentru ca este produsa de Monica Ropota, ci se spune doctorul Andrei este bun. Le fel cum eu citesc in ziare despre Hornbach care a mai deschis doua magazine, sau despre Selgros ca se intinde in toata tara. Satisfactia este ca eu stiu ca acel lucru l-am facut eu.

M.R: La mine exista anumite detalii. Oamenii din meseria mea stiu ca tu te-ai ocupat de partea de productie.

N.S: Consultantii stiu acelasi lucru, companiile stiu, dar publicul larg nu stie. In alta ordine de idei, eu am avut clienti pe care i-am concediat. Ai avut astfel de situatii?

M.R: Da. Prezentatori, da. Daca prezentatorul depinde de producator, si, de cele mai multe ori, asa este, trebuie sa stie o lectie foarte importanta. Eu, de exemplu, nu agreez multe personaje din lumea mondena, dar nu aduc la televizor si nu promovez doar ce-mi place mie. Eu ma port egal cu toata lumea. Mie mi-au dat cu pietre in cap vedete si, in continuare le invit, apar, spre marea lor mirare.

N.S: La noi se intampla cam la fel. Parerile mele personale raman la usa, este un business, o relatie de afaceri, o tratezi ca atare, ii dai respectul cuvenit si nu poti sa iti permiti sa introduci elementul tau personal si sa strici ceva care functioneaza.

M.R: Imi plac persoanele care isi asuma ceea ce sunt. Nu mai vreau ipocrizie si sa dau poporului un produs facut si prefacut. Daca e un sitcom si facem roluri, e altceva. Tu ai ajuns sa faci la fel cand sunt multi bani in joc?

N.S: Indiferent de cat de multi bani sunt in joc, exista o limita a loialitatii. Colegii mei stiu acest lucru. Am avut foarte multe discutii, sedinte, in care ei ar fi vrut sa marsam la un anume proiect dar pe care, din motive de reputatie sau de risc de moralitate, l-am oprit. Dar, sunt extrem de inventiv si caut mereu sa descopar produse noi pentru clientii mei si chiar clienti noi in zone in care nu existau clienti. Nu uit, si chiar intr-una din emisiuni iti spuneam, de experienta pe care am avut-o cu tata cand am inceput sa ma barbieresc si mi-a zis “Uita-te in oglinda ca vei face treaba asta toata viata. In ziua in care nu vei mai putea sa te uiti la tine in oglinda, opreste-te, nu pleca de acasa si afla de fapt de ce nu poti sa te privesti in ochi”. Sunt cat se poate de flexibil, dar dincolo de propria mea moralitate nu stiu si nu vreau sa merg.
Concluzionez ideea pe care am avansat-o la inceptul discutiei noastre, stiu cata munca implica pregatirea unei emisiuni de succes. Este similara muncii unui consultant care “pregateste” un business de succes. Ambele profesii isi bazeaza evolutia “produsului” pe un concept initial, cei implicati trebuie sa sa fie inventivi si sa aiba pregatite diferite scenarii, sa fie capabili sa identifice si administreze atat punctele tari cat si punctele slabe pentru a putea pozitiona “productia” pentru un maximum de vizibilitate si atractivitate. Si mai ales a activa in cele doua profesii inseamna a fi “omul din spate”. Nu tu esti in lumina reflectoarelor, desi de tine depinde cel mai mult succesul intregului esafodaj.