fotograful Ioana Huiduc "ChiHae" - "Viata este jocul meu preferat"

Vise colorate, desene, povesti vesele si triste spuse de miile de fotografii asezate peste tot, doua pisici care se cearta pentru locul intii la afectiune ... iar in mijlocul tuturor ea. Un zimbet cald, prietenos, dublat de o privire patrunzatoare si miini puternice. Ea este Ioana Huiduc, cunoscuscuta mai ales sub numele ChiHae, nume cu care semneaza arta sa fotografica. O combinatie originala intre un nume coreean dat de instructorii ei de taekwondo (arta martiala coreeana) si o personalitate puternica, profund ancorata in realitatile rominesti.

Desi pasiunea pentru culori si desen s-a nascut odata cu ea, Ioana Huiduc nu a fost un copilul linistit, cufundat intr-o lume de papusi. Desenul a ramas un joc de copilarie pentru ca "nimeni nu si-a imaginat ca as putea avea chemare artistica. Nu aveam nici un artist in familie: mama este jurist si tata - inginer in cercetarea zootehnica".
Pentru ca deborda de curiozitate, imaginatie si energie, mama ei s-a gindit ca sportul poate fi o forma de manifestare. Dupa ce a incercat scrima, tenis, handbal, atletism, Ioana a gasit ceea ce i se potrivea ca o minusa. La noua ani a inceput sa practice taekwondo - un sport foarte dur, dar care, spune ea, "m-a invatat sa ma cunosc foarte bine, sa-mi inving temerile, sa ma autoeduc si sa fiu foarte rezistenta la durerea fizica". Astfel si-a descoperit si cultivat dragostea pentru budism si pentru filosofia coreeana. Dar lucrurile nu s-au oprit aici.
"Este foarte important ca ceea ce faci sa faci cu pasiune, cu daruire -  numai asa poti da totul".

Au urmat medalii de aur, trei ani in care a fost campioana mondiala la taekwondo, culminind in 1999 cu selectionarea pentru Olimpiada de la Sidney. Din pacate, un accident in timpul antrenamentelor a pus capat practicarii acestui sport la nivel de performanta.

A ramas cu invataturile, cu spirtul pur, cu pasiunea si cu numele - ChiHae. Chi inseamna 'istet', dar Hae - 'ocean' sau 'intelepciune'. "Este un nume personalizat si a fost ales de niste oameni care si-au facut o parere despre mine", explica ea. "Am crescut alaturi de cultura si lumea coreeana de la noi. Taekwondo nu a fost pentru mine doar un sport. Cel putin jumatate din timpul pe care il petreceream impreuna cu instructorii era dedicat spiritului si filosofiei artelor martiale".

Faptul ca a crescut in spiritul acestor valori a scos la iveala talentul creator si asta a insemnat doar primul pas.
"Am invatat si m-am dezvoltat in acest spirit. Acum face parte din mine. Am invatat sa am incredere in mine, dar nu in sensul de dezvoltare a ego-ului, ci dimpotriva - de a fi autocritica. Am invatat sa recunosc, in primul rind fata de mine, ce e bun sau rau in ceea ce fac sau sunt. Faptul ca am o rezistenta fizica foarte mare mi-a dat o oarecare autonomie si un alt fel de incredere in mine. Am invatat sa nu-mi fie teama de limite".

Reintoarcerea la arta...

Fotografia era o pasiune veche, dar neexplorata suficient pina acum sase ani.
"Prima data cind am facut fotografii - si nu poze - a fost in Canada, cu multi ani in urma. Un foarte bun prieten mi-a pus in brate o punga de filme si mi-a zis sa fac ce vreau cu ele".

asta a fost momentul in care Ioana Huiduc a descoperit pasiunea pentru fotografie. La un moment dat a realizat niste fotografii la rugamintea unor prieteni, iar rezultatele au fost foarte bune si au motivat-o sa continue.
"Eu am facut asa cum fac de obicei: am pus suflet in ceea ce fac si am facut cit de bine am putut!"
Au urmat documentari pe Internet si discutii pe forumurile de specialitate, cautind sa descopere cit mai multe taine din arta fotografica. "Noaptea cautam informatii si aveam discutii interminabile pe Internet, iar ziua urmatoare era pentru mine o noua provocare".

De mare ajutor i-a fost intilnirea cu cunoscutul fotograf Dinu Lazar.
"Am avut norocul sa-l intilnesc pe unul dintre forumurile foto si am invatat foarte multe lucruri de la el. Pot spune, fara sa exagerez, ca a fost mentorul meu".

Lucrurile au evoluat intr-un ritm propriu. Rezultatele nu au intirziat sa apara si ele s-au concretizat in primele expozitii de arta fotografica. Prima expozitie colectiva a fost in 2001 la Teatrul National Bucuresti, in cadrul Tirgului International de Arte Vizuala, iar prima expozitie personala, tot in 2001, s-a numit "Tarimul pierdut - Maramures".
Pentru ca in Romania nu exista facultate de fotografie, ChiHae a devenit studenta la Facultatea de Film, sectia Imagine de Film si TV - unde este studenta eminenta. intre timp, a redescoperit placerea de a desena si de a picta. Deja are in plan o mica expozitie de pictura.

"Jocul meu preferat este propria mea viata"

Ritmul alert al vietii artistice s-a oprit deocamdata pentru Ioana Huiduc. Ea este acum mama lui Philip, pe care l-a adus pe lume la sfirsitul lunii mai. Rolul de mamica ii aduce multe bucurii, trairi neasteptate si sentimentul fericirii in stare pura.  "Nu m-am gindit ca vreau un copil, dar s-a intimplat si eu cred ca nu este cazul sa opresti intr-un fel sau altul mersul firesc al lucrurilor. Totul se intimpla dintr-un motiv", suride ea. "Viata este jocul meu preferat".

Ioana Huiduc este membru al IRSCA Gifted Education (Institutul Roman pentru Studii si Cercetari Avansate - Gifted Education). in aceasta calitate, ea a primit sprijin pentru a-si organiza mai multe expozitii in strainatate. Totodata, ea se specializeaza in dreptul proprietatii intelectuale, fiind avocat stagiar. Se implica si in diverse proiecte media, ca om de imagine si film.

Fotografii preferati: Henry Cartier Bresson si Eikoh Hosoe.
Pictorii preferati: Van Gogh, Viorel Marginean si Gerard Garouste.
Scriitorii preferati: (Mowlana Jalaluddin) Rumi, Mircea Eliade, Arnaud Desjardins, Mihai Eminescu, Gustav Meyrink, Hesse, Kundera si Dan Iancu.
Parfumul preferat: Heritage de la Guerlin
Culoarea preferata:  in continua schimbare, mai nou portocaliul togilor folosite de calugarii budisti.

"In arta trebuie sa faci ceea ce simti, nu ceea ce se cere. Este motivul pentru care nu mai vreau sa particip la expozitii de grup. Vreau ca ceea ce fac sa ma reprezinte pe mine, altfel simt ca fac ceva comercial si nu imi place."

articol scris de Anca TOMA -