Cu statul in aceeasi barca

Intr-o economie de piata, sistemul public va fi intotdeauna la limita  - o educatie mediocra, un serviciu medical limitat, o retea "functionala" de utilitati. Excelenta este apanajul sectorului privat, unde exista cele mai bune institutii de invatamant, cele mai noi tehnologii medicale, cele mai sofisticate structuri environmental-friendly.
Aceste doua extreme s-au intalnit in anii '70 - '80, cand in mai multe state s-a pus problema acumularii unor datorii publice ingrijoratoare. Guvernele au inceput sa incurajeze investitiile private in infrastructura, urmarind totodata sa imbunatateasca si calitatea serviciilor.

In 1992, Guvernul conservator al Marii Britanii, condus la acea vreme de John Major, a introdus Initiativa Finantarii Private (cunoscuta global sub acronimul PFI). PFI a fost primul program sistematic menit sa incurajeze contractele tip PPP (plan care a continuat si sub Guvernul laburist al lui Tony Blair).

"De cele mai multe ori, parteneriatul public - privat consta in finantarea si construirea din fonduri private a proiectelor publice de infrastructura, ca de exemplu drumuri, aeroporturi, scoli sau spitale", explica Bernard Nauta, financial advisor la Deloitte Romania. "Partenerul privat exploateaza proiectul pe termen lung, cel mai adesea 20 - 30 de ani. In acest interval de timp, el incaseaza sume de bani de la utilizatori sau de la sectorul public. La finalul contractului, infrastructura trece in proprietate publica".

Experienta P3 a fost marcata de-a lungul timpului de controversa, proiectele in sine avand mai mult sau mai putin succes. Una dintre principalele nemultumiri a fost ca pentru multe dintre lucrarile de infrastructura lansate la inceputul anilor '90, serviciile private achizitionate erau considerabil mai scumpe decat daca s-ar fi optat pentru modelul standard de achizitii publice (un model care are la baza principiul competitivitatii, fiind rezultatul unei licitatii).

Istoric vorbind, statul a folosit intotdeauna serviciile companiilor private pentru a construi drumuri, scoli, inchisori sau spitale, platind cu bani obtinuti din colectarea taxelor. In baza unui PPP, contractorii acopera costurile de constructie si apoi inchiriaza proiectele finalizate sectorului public. In teorie, asta permite guvernului sa deschida noi spitale, scoli sau inchisori, fara a mari taxele.

Criticii considera insa ca statul pune practic o ipoteca pe viitor, costurile pe termen lung aferente fiind mult mai mari decat daca ar fi fost construite direct de sistemul public. Sustinatorii P3 spun insa ca, spre deosebire de privatizare, care presupune pierderea definitiva a controlului unor active publice, modelul PPP seamana cu o fuziune, in care ambele parti impart riscul si beneficiile aferente.

O problema de fond
Strategia de extindere a blocului european a ridicat problema alinierii infrastructurii si serviciilor la standardele unice, iar PPP-ul reprezinta o potentiala solutie. Insa nu exista deocamdata un cadru legal comun si multitudinea de neclaritati impiedica dezvoltarea modelului la adevaratul sau potential. Lucrurile sunt si mai complicate cand vine vorba de tarile din Europa Centrala si de Est.

Interesul investitorilor pentru aceasta regiune este mare. In plus, din bugetul Uniunii Europene pe 2007 - 2013, estimat la aproape 880 miliarde de euro, un sfert ar putea fi directionat spre fondurile structurale si de coeziune destinate lucrarilor de infrastructura de transport si mediu. Conform conditiilor de finantare, granturile UE nu trebuie sa depaseasca 60% din costurile totale ale proiectelor. Un calcul simplu dovedeste potentialul imens al acestor lucrari.

Motivele pentru care acest model nu a fost implementat inca la scara larga in Europa Centrala si de Est, spun specialistii, sunt esecurile unor proiecte anterioare, precum si instabilitatea politica din unele tari. Cum insa obiectivul final al noilor membre UE este aderarea la zona euro, exista incredere ca PPP-ul va dobandi in timp un rol semnificativ in dezvoltare.

Singura conditie este ca PPP-ul sa fie luat in calcul numai daca el va produce valoare superioara fata de abordarile alternative si daca obiectivele tuturor partilor implicate pot fi atinse.

Daniela Nemoianu, advisory partner la KPMG Romania, explica: "Parteneriatele publice - private sunt angrenaje complexe, de anvergura, care angajeaza resurse multiple. De obicei presupun un grad de competitivitate foarte ridicat si sunt mari consumatoare de timp si generatoare de costuri".

Implementarea de succes, continua ea, presupune o strategie guvernamentala coerenta si consistenta pe termen mediu si lung, anticiparea evolutiei macroeconomice si sectoriale, un program guvernamental durabil si atractiv de atragere a investitorilor internationali cu capabilitati pe masura complexitatii angajamentului.

"Din perspectiva investitorilor, conteaza transparenta procedurilor si a dialogului cu autoritatile publice, stabilitatea legislativa si dezvoltarea economica, eficienta procesului competitiv, precum si o selectare avizata a proiectelor pe criterii de oportunitate".

Romania, continua Nemoianu, a resimtit impactul unei tranzitii lente, marcata de fluctuatii legislative si incertitudini politice, birocratie si lipsa de transparenta. "Din aceasta cauza, desi tara noastra a aparut pe radarul interesului investitional, nu pot fi mentionate proiecte PPP finalizate cu succes. Exista un numar redus de proiecte demarate si care, dupa diverse contorsiuni, sunt inca intr-o faza prea putin avansata".

Asemenea precedente au reusit sa descurajeze marii investitori, subliniaza oficialul KPMG.
Bernard Nauta de la Deloitte Romania este de acord: "Cadrul juridic trebuie sa faca posibila existenta parteneriatelor public - privat.

Sa nu uitam totusi ca riscurile si responsabilitatile pe care le implica un PPP sunt diferite de cele intalnite in cazul celorlalte proiecte. Pana de curand, Romania nu avea legi bine definite in acest sens. Numeroase legi pareau a fi intr-o oarecare masura contradictorii. Cadrul juridic a fost reglementat recent, totusi trebuie testat in practica".

Parteneriatele Public - Privat implica existenta unor puncte de vedere diferite, continua Nauta, iar autoritatile publice inca intampina dificultati. "Am putut observa acest lucru si in alte tari. Inceputul este mereu dificil. Este esential ca primele proiecte pilot sa fie implementate cu succes, pentru a putea demonstra avantajele aduse in mod practic".

Deloitte lucreaza la pregatirea unui PPP pentru Aeroportul Bacau, spune Nauta, unul dintre cele mai importante proiecte din portofoliul companiei in Romania. "Am finalizat deja numeroase proiecte mai putin complexe decat cel pentru Aeroportul Bacau, dar comparabile cu acesta, care au avut drept obiectiv modernizarea infrastructurii locale. De exemplu, Parcul Tehnologic si Industrial Timisoara, care este proprietatea public - privata a Consiliului Judetean Timis, operational din octombrie 2004. Proiectul a fost finantat prin Phare SIF 2001, Fondul National pentru Dezvoltare Regionala, fonduri locale si alte surse".

In contextul in care interesul investitorilor in regiune ramane in zona infrastructurii de transport, Romania ar trebui sa genereze proiecte pilot in sectoare cu potential pe termen lung, arata oficialul Deloitte, precum drumuri, aeroporturi, spitale, apa si statii de epurare a apelor uzate sau porturi.

Bile albe si bile negre
Oportunitatile pentru contracte PPP merg dincolo de infrastructura si sanatate, in domenii precum tehnologie, economisirea energiei, imobiliare, extinderea pe pietele externe, training. Aproape fiecare domeniu are, insa, contraexemplul sau.

In infrastructura, cuvantul "autostrada" a devenit echivalent cu "scandal", ca sa citam un cotidian local. Unele contracte au intampinat probleme chiar din timpul negocierilor (a se vedea cazul autostrazii Bucuresti - Brasov, care a implicat negocieri cu trei companii, fiecare urmand sa construiasca cate un tronson - Vinci Construction Grand Projets pentru Comarnic - Predeal, Strabag AG pentru Bucuresti - Ploiesti si Ashtrom & Roichmann J.V. pentru Predeal - Brasov).

Asupra altor contracte planeaza incertitudinea chiar si la cativa ani de la semnarea contractului (in cazul Autostrazii Transilvania, de exemplu, cele mai noi informatii vorbesc despre existenta unui proiect de memorandum in care este mentionata posibilitatea rezilierii contractului cu Bechtel; asta in conditiile in care compania americana inaugureaza noi kilometri de autostrada).

In mod similar, proiecte ambitioase anuntate in domeniul imobiliar nu au ajuns nici acum la faza turnarii fundatiei. De reamintit aici proiectul Esplanada, evaluat la aproape un miliard de euro; negocierile cu TriGranit Development au durat doi ani, dar inceputul lucrarilor a fost in repetate randuri amanat.

Un alt exemplu este Casa Radio. Proiectul in valoare de 500 de milioane de euro a fost renegociat anul trecut, dupa ce in 2005 au aparut mari semne de intrebare cu privire la investitorii alesi si la angajamentele financiare de care erau capabili. 

In IT&C, PPP-ul NetCity este un motiv serios de dezbatere. Proiectul lansat de Primaria Bucuresti a fost castigat de UTI Systems, companie care a obtinut si contractul pentru sistemul de ticketing RATB si Metrorex.

Cu o valoare de peste 200 de milioane de euro, NetCity presupune construirea unei retele de fibra optica. Operatorii de cablu spun ca proiectul nu va rezolva problema cablurilor aeriene din capitala si ca ar putea crea un monopol al infrastructurii in telecomunicatii. (Reteaua va fi concesionata companiei UTI Systems pentru 49 de ani).

Mai mult chiar, au existat dubii serioase asupra realizarii lui in viitorul apropiat. Radu Petric, presedintele Asociatiei de Comunicatii prin Cablu, spunea la un moment dat: "Acest proiect al primariei a demarat foarte brusc si noi credem ca se va poticni in continuare din cauza problemelor din documentatia tehnica. Deocamdata, noi stam pe margine si urmarim ce se intampla".

Pe partea de IT, Radu Georgescu, presedinte ARIES (asociatia firmelor de electronica si software din Romania) si presedinte Gecad, da ca exemplu pozitiv romaniaIT. "Este unul dintre cele mai importante proiecte tip PPP derulate pe plan local, demonstrand interesul autoritatilor si al companiilor IT de a promova Romania sub un brand unitar".

(MCTI a lansat intr-adevar acest brand de export pentru IT, in martie, dar site-ul aferent era inca in constructie, la inceputul lunii noiembrie. Cat despre impactul identitatii alese, mai multi specialisti in branding au gasit ca este cel putin "modesta". Eficienta initiativei, considera ei, va tine strict de gradul in care companiile de profil si-l vor insusi). 

"Ar fi fost de apreciat daca statul ar fi manifestat interes mai mare pentru acest tip de parteneriate si daca ar fi alocat mai multe resurse", recunoaste Radu Georgescu. "Solutiile ar fi un dialog continuu intre sectorul public si cel privat, crearea unui instrument pentru obtinerea feed-back-ului din partea sectorului privat, imbunatatirea relatiei cu asociatiile care reprezinta interesele companiilor".

Georgescu subliniaza importanta proiectelor PPP in sfera de activitate a axelor prioritare - competitivitate si dezvoltarea IMM-urilor. "Obiectivul principal este sa reusim sa cheltuim cat mai mult din fondurile europene alocate sectorului IT".

Investitori interesati exista, continua el, multi producatori de software si furnizori de servicii putand participa la proiecte de importanta nationala impreuna cu furnizorii de servicii telecom. Problema este insa ca unele contracte impun conditii care "nu incurajeaza competitivitatea sau realizarea de parteneriate prin care si firmele mai mici ar putea participa la licitatii", subliniaza el.

Roadele pionieratului
Unul dintre putinele sectoare unde PPP-ul si-a gasit finalitate este sanatatea. Companii precum Interamerican (prin Euroclinic) sau Centrul Medical Unirea au dat startul. Mai mult sau mai putin incantati de rezultat, investitorii stiu ca singura cale pentru a invata si a imbunatati acest model este experienta.

"Proiectul nostru a durat cativa ani", povesteste Catalin Andrew Popa, CEO la Spitalul Euroclinic Bucuresti. Modelul, spune el, a fost preluat de la Euroclinic Atena (proiect al companiei elene Interamerican, parte a grupului olandez Eureko).

Parteneriatul public privat Euroclinic Bucuresti a fost semnat in 2001 de catre ministrul Sanatatii de atunci, conferentiar doctor Daniela Bartos, iar partenerul ales a fost Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca.

Pentru Catalin Popa, cea mai importanta experienta a primilor doi ani de activitate a fost chiar deschiderea spitalului, dupa mai multe luni de pregatire si negocieri cu Ministerul Sanatatii si celelalte institutii implicate.
"A fost un proiect unic si asta s-a vazut", explica el.

"La acea vreme, lipsa de cunostinte a constituit greutatea principala in finalizarea demersurilor. Au fost multe necunoscute. Nu se stia foarte bine ce minister trebuie sa ne dea aprobarile - Ministerul Sanatatii, Departamentul de Sanatate Publica, Departamentul Mediului, etc.

Nu exista o harta clara care sa ne spuna cum sa ajungem de la punctul A la punctul Z. Probabil ca la al zecelea PPP in domeniu toata lumea va sti ce este de facut. La acel moment noi probabil ca vom oferi chiar consultanta", rade el.

Euroclinic a fost construit pe un teren in apropierea Spitalului Floreasca (teren care intre timp a trecut in proprietatea Primariei). Investitia initiala, incluzand constructia si tehnologia implementata, a depasit zece milioane de euro. Rolul parteneriatului a fost completarea serviciilor oferite. Practic, Euroclinic achizitioneaza de la Spitalul de Urgenta servicii de laborator, imagistica - CT (tomografie computerizata), RMN (rezonanta magnetica), care sunt suplimentare serviciilor oferite de departamentele proprii de laborator si imagistica.

"Pentru a oferi toate aceste servicii in mod individual ar fi fost nevoie de investitii foarte mari", arata Popa. "In cadrul PPP-ului reusim astfel sa realizam economii importante si sa extindem totodata aria de pacienti care beneficiaza de aceste servicii".

La randul sau, spitalul public obtine venituri aditionale pentru trezoreria sa (Popa estimeaza ca este vorba de peste 100.000 de euro pe an, reprezentand serviciile achizitionate de Euroclinic). "Si asta in conditiile in care noi suntem inca la inceputul acestui parteneriat. In momentul in care gradul de utilizare a serviciilor va creste, atunci si sumele aferente vor fi mai mari".

Proiectul in sine prevede ca spitalul privat sa functioneze in acest sistem timp de 50 de ani, urmand ca apoi sa intre in patrimoniul institutiilor statului.

Avantajele administrarii unui spital privat, explica Popa, sunt controlul local independent si remunerarea superioara a angajatilor, ceea ce asigura un nivel superior de profesionalism si calitate a serviciilor. In plus, proiectul a atras nume mari din lumea medicala, precum Prof. Dr. Andrei Firica, Prof. Dr. Mihai Gheorghe, Conf. Dr. Doru Herghelegiu, Conf. Dr. Petre Bratila, Dr. Dana Safta. 

Pe partea sa, Centrul Medical Unirea (CMU) a optat pentru parteneriate de dimensiuni mai mici. Prima colaborare cu un spital public a venit in anul 2005, la implinirea a zece ani de existenta pe piata medicala privata. Este vorba mai exact de propria Clinica de Chirurgie si Maternitate CMU Elias, rezultat al parteneriatului cu spitalul mentionat.
"Sigur, a fost un pas cu mari suspiciuni si neincredere, dar conducerea de la acea vreme (ca si cea de acum) a raspuns foarte favorabil parteneriatului", marturiseste Wargha Enayati, managing director.

Managementul spitalului Elias a inteles avantajele pe care le imprima aceasta investitie privata, considera Enayati, si anume o crestere a standardelor si a reputatiei. "CMU s-a ocupat de amenajarea spitalului si de dotari, mai ales pentru Neonatologie, care era slab dezvoltata. Este vorba despre o investitie totala de aproximativ 500.000 de euro".

Un proiect similar a fost finalizat la spitalul de pediatrie Budimex, unde Centrul Medical Unirea a investit 200.000 de euro. "Pentru prima data in istoria Romaniei, cel mai prestigios spital de pediatrie are posibilitati de cazare la standarde europene pentru sectia medicala si de chirugie", zambeste Enayati.

seful CMU recunoaste ca decizia de a colabora cu aceste spitale are legatura cu prestigiul lor. "Este vorba de spitale universitare, cu o anumita experienta. In plus, ar fi fost nevoie de investitii mult mai mari pentru a deschide un spital propriu. Pregatim acum un astfel de proiect - o maternitate si un centru de diagnostic in Baneasa, care va atrage o investitie de 12 milioane de euro", adauga el.

In ciuda proiectelor derulate, Enayati ramane reticent fata de viitorul contractelor PPP in sanatate. "Modelul este foarte slab dezvoltat in sistemul medical din Romania. Trebuie sa gasesti parteneri competenti (spitale) si urechi deschise (in mediul public), ceea ce se intampla foarte rar. Pe viitor nu ma astept la schimbari semnificative".
Catalin Popa de la Euroclinic este mai optimist.

"Prin prisma succesului nostru, pot spune ca modelul poate fi extins cu succes, in mai multe domenii. Totul depinde de tipul de parteneriat pe care il faci", subliniaza el. "Euroclinic este o investitie independenta si opereaza independent. Cu cat creste complexitatea parteneriatului, cu atat succesul vine mai usor. Insa cu cat gradul de dependenta fata de partenerul public este mai mare, cu atat lucrurile merg mai greu - intervine un anumit sentiment de teritorialitate si poti fi vazut chiar ca un competitor direct, la un moment dat".

Romania este inca la inceputul sistemului medical privat. Daca pe partea de ambulator exista un anumit sistem, in domeniul spitalelor lucrurile merg mai greu.

"Daca ar fi sa facem o analiza, am vedea ca sistemul privat este foarte bine dezvoltat in Europa de Vest, el acoperind mai mult sau mai putin nevoi de nisa. In tarile Latine, domeniul privat a luat de asemenea amploare", reaminteste Popa.

Oficialul Euroclinic se indoieste ca spitalele publice din Romania vor fi in cele din urma privatizate. In final, spune el, sistemul public va ramane sistemul principal, in paralel urmand sa se dezvolte si cel privat, pentru a acoperi anumite nevoi.

"Noi avem acum o istorie in spate si pe viitor vom sti mai bine ce sa facem. In acest moment, realizam o analiza la nivel de grup pentru un proiect de anvergura, vizand atat extinderea modelului in tara, cat si la nivel regional".

Un efort comun
Bernard Nauta de la Deloitte evita sa faca estimari in privinta viitorului. "Depinde de initiativele pe care Romania este dispusa sa le ia. Parteneriatul Public - Privat implica existenta a doua parti. In general, sectorul public demareaza proiectul. Prin urmare, in functie de strategia Ministerului de Finante, se vor stabili sectoarele in cadrul carora vor fi implementate proiecte PPP, precum si anvergura acestora".

 Romania are nevoie sa recupereze decalaje mari, subliniaza Daniela Nemoianu de la KPMG Romania, si sa elimine blocajele din infrastructura (in special cai rutiere si feroviare, dar si utilitati), sanatate, dezvoltare urbana, energie si administratie.
Un rol esential, continua ea, va reveni municipalitatilor, care trebuie sa aiba initiativa si sa promoveze proiecte prin absorbtia fondurilor comunitare. Chiar daca numarul proiectelor ramane relativ mic, autoritatile incep sa se mobilizeze in directia buna.

"Potentialul este urias, numai daca ne gandim la fondurile structurale alocate Romaniei", spune Nemoianu, reamintind totodata de capacitatea financiara a investitorilor atrasi pe fondul aderarii. "Perioada care urmeaza va reprezenta una dintre cele mai mari provocari pentru sectorul public, avand in vedere ca guvernul si autoritatile in general incep in sfarsit sa fie judecate dupa criterii de eficienta economica, transparenta si performanta durabila in imbunatatirea serviciilor".

Romania pregateste proiecte de dezvoltare pana in 2013, continua oficialul KPMG, dar ele "arata optimist pe hartie si in declaratiile oficiale". Semnalele din mediul de afaceri sunt pozitive si s-ar putea vedea pasi concreti in curand, adauga ea pe un ton optimist.

TriGranit, de exemplu, anunta recent investitii de doua - trei miliarde de euro in Romania, subliniind ca cel mai mare proiect al sau ramane Esplanada City Center. In vara, ministrul transporturilor Ludovic Orban declara ca mai mult de 1.300 de kilometri de autostrada si drumuri europene vor fi construite in parteneriat public privat pana in 2013.

Lista abia acum se scrie. Procentul proiectelor de succes va fi rezultatul sinergiilor de care cele doua parti vor fi capabile.

Intr-un studiu publicat recent de firma de avocatura DLA Piper, piata europeana de PPP si-a turat motoarele la maximum, raportand pentru al treilea an consecutiv o crestere de doua cifre (+ 37% in 2006, fata de 2005).
Valoarea proiectelor scoase la licitatie a crescut la 73 miliarde de euro, in timp ce proiectele care ar putea fi realizate in urmatorii trei - cinci ani sunt estimate la o valoare cumulata de peste 100 de miliarde de euro.

Ierarhia principalilor jucatori s-a schimbat. Spania a coborat de pe locul al doilea pe locul sase in ceea ce priveste numarul si valoarea proiectelor finalizate. Italia ramane pe primul loc al valorii proiectelor finalizate. Franta si Germania si-au majorat piata cu peste 50% fiecare, fata de anul anterior. La randul sau, Grecia a urcat in top, livrand doua dintre cele mai mari proiecte de pe piata europeana, in 2006. Slovacia, Bulgaria si Romania au intrat in top zece, datorita volumului mare de proiecte curente.